LUMINA FAPTELOR BUNE

Blog ortodox spre zidire sufleteasca

PARFUMURILE CA SMINTEALA

Cine nu are in casa si nu foloseste cel putin un parfum sau spray? Atat fetele cat si baietii, folosesc parfumul ca pe ceva indispensabil pentru lumea in care traim. Si cine nu a primit sau nu a daruit macar un parfum la viata sa? Aproape toti am daruit si primit, cu siguranta, caci parfumurile sunt printre cele mai uzuale cadouri pe care am fost invatati sa le facem.
Stiind ca orice crestin trebuie sa fie atent la tot ceea ce interactioneaza cu sufletul sau, si cu aproapele lui, in perspectiva mantuirii, dar si pentru ca vedem ca toate au un rost la Dumnezeu, deci toate trebuie sa aibe un rost bine determinat si la noi, atunci este de bun simt sa ne intrebam care este rostul parfumului in viata noastra:
Daca este unul igienic, de inhibare a transpiratiei, atunci este ceva perfect normal. Dar daca are un alt scop, un scop rau mascat de unul aparent bun, atunci trebuie sa vedem cu ce ne dauneaza si cum putem sa scapam de acest rau “necesar”?!
Noi stim ca ispita vine prin toate simturile, prin vaz, prin auz, prin pipait, prin gust…si prin miros. Dar putem spune ca parfumul sau sprayul este pricina de ispita, deci de pacat? Sfintii ne invata ca este, si il asociaza voluptatii, unei forme subtile de pacat ce tinde spre desfranare. Fii pentru o clipa sincer in inima ta si raspunde-ti: Pentru ce te dai cu parfum? ca sa acoperi eventualul miros de transpiratie sau sa atragi atentia cu dulceata parfumului? Ca sa nu mai zic ca mirosul parfumului intretine si aprinde patima desfraului, ce este atat de raspandita in randul tinerilor.
Si daca ne gandim mai bine, oare utilizarea parfumului nu este o lipsa de smerenie? Caci un om smerit, intotdeauna se ingrijeste sa nu iasa cu nimic in evidenta. Unui om smerit nu-i place sa intoarca priviri asupra sa cu aspectul strident al hainelor, nici cu podoabe, nici cu mirosul parfumului, si cu nimic altceva, ci se va feri mereu de privirile oamenilor. Daca inainte parfumul era un lucru atribuit doar femeilor, astazi putem spune fara sa gresim ca si barbatii au intrat in aceeasi balta, aproape in unanimitate. Si nu e casa de crestin in care sa nu numeri macar cateva tipuri de parfumuri, sau sprayuri, after shave-uri sau apa de colonie, ce foarte bine ar fi putut fi painile unor saraci, pentru multe zile.
Poate imi vei reprosa ca nu mai traim in antichitate, caci avem nevoie de un miros suportabil, nu de refularile de transpiratie ale firii noastre cazute, atunci cand stam la cozi interminabile sau in mijloace de transport in comun si alte situatii asemanatoare. Si este de bun simt sa nu mirosim a transpiratie, caci asta ar insemna sa fim neglijenti, provocand indispunerea aproapelui. Dar stai asa. Oare nu sunt atatea si atatea antiperspirante, fara miros, ce inhiba cu succes transpiratia pentru o zi intreaga incat sa nu mai fie nevoie sa te dai cu parfum? Atunci de ce sa folosesc parfumul daca stiu ca un anti-perspirant nu-mi pune in pericol mantuirea si nici pe altii nu-i ispiteste.
Pentru ca aproape toti crestinii merg ravnitori cu moda lumii in inima, este greu sa se inteleaga astazi ca pacatul este pacat, chiar daca este facut de un singur om, sau este unul generalizat la scara planetara. Si cum cultul trupului este un “sport” actual de succes, bine intretinut prin toate mijloacele de informare, nu are nimeni timp sa-si dea seama ca nici regii sau imparatii din urma noastra, nu au trait intr-atata lux si desfatare ca noi. Dar, pentru cine are urechi de auzit…sa auda.
In contrast cu toate acestea, crestinul adevarat cauta smerit in rugaciune mireasma Duhului Sfant, lauda pe Domnul ce a impodobit florile pamantului cu minunate parfumuri, se indulceste cu mirosul de tamaie si cel de mir, si isi inalta gandul si inima la cereasca patrie, la “cele ce ochiul n-a vazut si urechea nu a auzit si la inima omului nu s-a suit“.
Insa poate imi vei spune: “Cu ce ma opreste un parfum sa fiu mai bun? Sau ma scapa de patimi cumva? Ma face sa ma apropii mai mult de Dumnezeu?”
Pai ce parfum, ce spray, ce apa de colonie de pe lumea aceasta te duce cu gandul la rai? Niciunul! Toate au un miros strain de Dumnezeu, toate au iz de moarte sufleteasca, toate te tin captiv cu mintea si inima aici pe pamant si toate vor pieri intr-o buna zi. Dar mirosul sfintelor moaste, dar mirosul mirului, mirosul cetinei de brad, al tradafirilor, al busuiocului…? Cum te inalta la Creator? Vezi diferenta?
Ia sa stai adulmecand mirosul teilor… sa vezi cum ti se ridica privirea in sus spre cer!
Ce te tine legat pe pamant…nu te lasa sa mergi la rai, asa ca fiecare stie ce are de facut.AMIN

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu