Îngăduiţi-mi însă să vă scriu, ca un parinte fiilor , vouă, celor atinşi de lipsa de nădejde. Poate că eu n-am avut niciodată durerea pe care voi o aveţi şi care vă împinge la singurătate , renunţare, la deznădejde. Dar, în ultima vreme, v-am întâlnit tot mai des şi ascultându-vă durerea, o mică parte din ea s-a aşezat şi pe umerii mei. Că numai aşa am prins drag de voi: gustând un strop din durerea voastră. E însă prea mică partea de durere pe care am luat-o eu de la voi, aşa de mică încât nici n-am reuşit poate să vă fac să vă simţiţi mai uşuraţi. Pe umerii voştri a rămas încă o sarcină grea, pe care o puteţi ridica şi duce numai cu Hristos. Mulţi deznădăjduiţi din cauza păcatelor. Of… tot omul este păcătos. Vă închideţi în sufleţelul vostru şi vreţi să fiţi singuri, să nu mai ştie nimeni de voi. Pe multi v-au cuprins patimile de când eraţi încă mici, copii. Nici nu ştiaţi că e păcat,sau ce e pacatul... Acum unde sunteţi? Unde e dorul vostru şi lupta voastră? Cum să rămâneţi la pământ?! Poate aţi pierdut lupte multe dar acum aveti pe cineva aproape ,pe Hristos. Ridicaţi-vă aşa cum sunteţi, şchiopi ,murdari de tina pacatelor, răniţi, strigaţi la Hristos! Cel ce ne-a iertat o dată, ne iartă şi a treia oară, şi de şaptezeci de ori câte şapte, numai să venim la El cu inima zdobită. Să-I dăm Lui inima noastră ca să o vindece! Ridica-te omule…AMIN
RIDICA-TE OMULE...
Publicat de
Lumina Faptelor Bune
la
19:02
Îngăduiţi-mi însă să vă scriu, ca un parinte fiilor , vouă, celor atinşi de lipsa de nădejde. Poate că eu n-am avut niciodată durerea pe care voi o aveţi şi care vă împinge la singurătate , renunţare, la deznădejde. Dar, în ultima vreme, v-am întâlnit tot mai des şi ascultându-vă durerea, o mică parte din ea s-a aşezat şi pe umerii mei. Că numai aşa am prins drag de voi: gustând un strop din durerea voastră. E însă prea mică partea de durere pe care am luat-o eu de la voi, aşa de mică încât nici n-am reuşit poate să vă fac să vă simţiţi mai uşuraţi. Pe umerii voştri a rămas încă o sarcină grea, pe care o puteţi ridica şi duce numai cu Hristos. Mulţi deznădăjduiţi din cauza păcatelor. Of… tot omul este păcătos. Vă închideţi în sufleţelul vostru şi vreţi să fiţi singuri, să nu mai ştie nimeni de voi. Pe multi v-au cuprins patimile de când eraţi încă mici, copii. Nici nu ştiaţi că e păcat,sau ce e pacatul... Acum unde sunteţi? Unde e dorul vostru şi lupta voastră? Cum să rămâneţi la pământ?! Poate aţi pierdut lupte multe dar acum aveti pe cineva aproape ,pe Hristos. Ridicaţi-vă aşa cum sunteţi, şchiopi ,murdari de tina pacatelor, răniţi, strigaţi la Hristos! Cel ce ne-a iertat o dată, ne iartă şi a treia oară, şi de şaptezeci de ori câte şapte, numai să venim la El cu inima zdobită. Să-I dăm Lui inima noastră ca să o vindece! Ridica-te omule…AMIN
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Aşa este în mare parte ce spuneţi mai sus, dar este ceva ce în inima mea nu se potriveşte. Domnul Nostru Iisus Hristos ne iubeşte şi nu are aşteptări de la noi, aşa cum toată lumea crede.
Sunt foarte mulţi care vor să fie singuri, care sunt îndureraţi deoarece cred că sunt nişte păcătoşi, şi tocmai de asta rămân în "întuneric".
Aşa este, multe sunt învăţate încă din fragedă pruncie, şi încă de atunci suntem învăţaţi să ne ferim de păcate, să nu avem încredere în oameni,să ne fie frică...
Stăteam şi mă întrebam într-o zi: de ce să ne fie frică de Dumnezeu dacă Dumnezeu este iubire? Orice am face El ne iubeşte. Frica nu ne lasă să iubim, ne ţine ascunşi.
Trimiteți un comentariu