DACA AI DAT UITA...DACA AI PRIMIT POMENESTE ...(DESPRE NERECUNOSTINTA)

Nerecunoştinţa! Nu ni se pare oare că sună atât de cunoscut ? Zi de zi este în preajma noastră. Nerecunostinta face parte din viata noastră.

Vă întrebati poate: Trebuie să fim recunoscători chiar în fiecare zi? Cui? Pentru ce?

Trebuie să fim recunoscători, nu în fiecare zi, ci în fiecare oră, în fiecare secundă a vieții noastre.

Sfântul Apostol Pavel spune ,,Că plata păcatului este moartea,, Iar noi păcătuim cu mintea, cu vorba, cu fapta neîncetat. Și, conform celor spuse de Sfântul Apostol ar trebui să murim. Dar, minune! Trăim! Facem păcat și nu murim, mai facem unul și iar nu murim, și iar, și iar. De ce nu murim? Pentru că Hristos ne iubeste. Și ne iubeste atât de mult încât asteaptă, asteaptă si iar asteaptă să ne pocăim, adică să nu mai păcătuim, să ne mărturisim păcatele, să ne pară rău pentru că am gresit.
Iar Sfânta Scriptură ne spune că atunci când faci un bine să nu trâmbițezi ,,că ce ai făcut tu,, Și sfătuieste ,,Să nu stie stânga ta ce face dreapta ta,, iar din Evanghelie aflăm că trebuie să fim recunoscători.
Trebuie să recunoastem ca fiecare dintre noi a primit de la Dumnezeu și bune și rele. Pentru cele rele ne-am mâhnit în inima noastră și am zis: ,,Doamne de ce mie?,, În schimb când le-am primit pe cele bune, ne-am bucurat și nu am zis: ,,Doamne de ce mie?,,
Nu este târziu să ne schimbăm! AZI și nu mâine, în acest moment.

Recunostinta este floare rară chiar și în relatia noastră om cu om. O vorbă din bătrâni spune: ,,dacă ai dat uită, dacă ai luat pomeneste".AMIN