Blestemul

Nu trebuie sa ne indoim de existenta blestemului. Daca avem rugaciuni pentru inlaturarea lui, inseamna ca el exista. In rugaciunea de la inmormantare, preotul sau episcopul spune: “si daca a cazut robul tau acesta sub blestemul tatalui sau, al maicii sale sau sub blestemul sau ... iarta-l pe acesta prin mine si nevrednicul robul tau” (Molitfelnic). Din aceste cuvinte reiese ca blestemul poate prinde viata si atunci cand omul se blesteama pe sine insusi.

Daca auzim ca cineva ne-a blestemat, nu trebuie sa cadem in disperare. Blestemul poate prinde radacini doar in omul care nu este unit cu Hristos. Daca blestemul ar rodi in orice om, chiar si in cel ce s-a unit cu Hristos, ar insemna ca diavolul este mai puternic decat Dumnezeu. Ori acest lucru este neadevarat, caci nu poate creatura sa fie superioara Creatorului.
Daca ne oprim la Molitfele Sfantului Vasile cel Mare, putem observa ca blestemul are si o latura pozitiva - indepartarea demonilor si a lucrarii acestora: “Te blestem pe tine, incepatorul rautatilor si al hulei, capetenia impotrivirii si urzitorul vicleniei. Te blestem pe tine cel aruncat din lumina cea de sus si surpat pentru mandrie in intunericul adancului”.
Asadar, blestemul este acceptat de Biserica, dar numai in acest sens. Din nefericire, in zilele noastre a devenit o moda rostirea acestor Molitfe. Sunt slujitori care le rostesc cu multa lejeritate, pierzand din vedere ca se cere o anumita pregatire pentru citirea lor, iar foarte multi credinciosi considera ca numai prin aceste rugaciuni pot fi eliberati de lucrarea demonului. Din pacate, credinciosii ajung sa renunte la Sfanta Liturghie, multumindu-se doar cu aceste Molitfe.
In realitate, trebuie sa stim ca prin orice rugaciune omul se uneste cu Dumnezeu si este indepartata lucrarea demonului. Asa ca nu este cazul sa idolatrizam aceste rugaciuni.
Blestemul a fost considerat de stiinta moderna ca facand parte din credinta popoarelor primitive. Se pierde din vedere ca Scriptura ne descopera ca insusi Dumnezeu a blestemat. Mai intai l-a blestemat pe sarpe pentru ca i-a ispitit pe Adam si pe Eva, apoi a blestemat si pamantul in care aveau sa traiasca oamenii dupa cadere: "Blestemat sa fie pamantul din pricina ta! In dureri te vei hrani din el in toate zilele vietii tale! Spini si palamida iti va rodi, si tu cu iarba campului te vei hrani.
Intru sudoarea fetei tale iti vei manca painea, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce!" (Facerea: 3,17-19). Blestemul asupra omului este dat pentru prima data asupra lui Cain, dupa ce acesta l-a ucis pe fratele sau Abel: "...blestemat esti tu de pamantul care si-a deschis gura sa primeasca sangele fratelui tau ... Pribeag si fugar vei fi pe pamant!” (Facerea: 4, 9-12). Precizam ca uciderea semenului aduce blestemul si nu neascularea fata de porunca data de Dumnezeu de a nu manca din pomul cunostintei binelui si raului.
Sfintii Parinti marturisesc ca cel mai usor lucru pe care il poate face omul este sa se mantuiasca, pentru ca acesta este potrivit firii. Dar din cauza pacatului, ni se pare ca mantuirea este cel mai greu lucru de realizat. Asa ne putem explica de ce omului ii este mai usor sa faca rau si sa blesteme. E bine sa ne amintim neincetat ca a binecuvanta este firescul omului.

Sursa
crestinortodox