Răspunsuri duhovniceşti: Sfântul Benedict, patronul spiritual al Apusului creştin

Importanţa deosebită a vieţii şi a minunilor Sfântului Benedict, descrise cu simplitate şi evlavie în florilegiul aghiografic alcătuit de Sfântul Grigorie cel Mare în cinstea lui, rezultă îndeosebi din faptul că Sfântul Benedict este sfântul prin care Dumnezeu a revărsat binecuvântările Sale asupra Europei în momentul convertirii popoarelor ei la creştinism. Probabil de aceea a şi fost numit din 1964 ca Sfântul patron protector al Europei de către papa Paul al VI-lea, actualul Papă Benedict al XVI-lea spunând şi el că "prin viaţa şi lucrarea sa, Sfântul Benedict a exercitat o influenţă fundamentală asupra dezvoltării civilizaţiei şi culturii europene", ajutând Europa să iasă din "noaptea neagră a istoriei" care a urmat căderii Imperiului Roman.
Dacă citim viaţa sfântului şi contemplăm minunile sale, vedem că din aceste fapte şi lucrări dumnezeieşti şi mai presus de fire săvârşite de el, se pot desprinde învăţături şi pilde foarte folositoare, cu funcţie, am putea spune, chiar profetică, exemplară şi paradigmatică, nu doar pentru vieţuirea şi etosul cinului monahal din care el a făcut parte, ci şi pentru vieţuirea omului din lume, mai mult sau mai puţin creştin sau păgân, pentru viaţa şi destinul popoarelor şi pentru întrebările şi frământările cu care se confruntă omul modern, fie el intelectual sau om simplu.
Păstrându-ne în aceleaşi coordonate ale gândirii oarecum politice în cadrul căreia a fost plasat Sfântul Benedict prin numirea sa ca Sfânt patron şi ocrotitor al Europei, vedem în viaţa lui acea minune, acea profeţie pe care sfântul i-o face regelui goţilor de atunci, Totila, care a pus la încercare darul înaintevederii Sfântului Benedict, îmbrăcând un slujitor al său în haine de rege pentru ca sfântul să-l confunde. Anume, văzându-i viclenia şi răutatea de nestăpânit, Sfântul Benedict îi spune: "Multe rele ai făcut şi faci! Depărtează-te de ele şi pocăieşte-te, căci, să ştii, vei intra în Roma şi ai să treci marea; nouă ani vei împărăţi şi în al zecelea te vei sfârşi". Viaţa sfântului ne spune că s-a întâmplat întocmai după cum a profeţit el, Totila intrând în Roma şi stăpânind-o timp de nouă ani, iar într-al zecelea a murit în Sicilia.


Ce ar trebui să învăţăm din această profeţie?


Doar din această simplă profeţie, deşi în viaţa sfântului sunt mult mai multe asemenea minuni, înţelegem puterea proniatoare a lui Dumnezeu asupra lumii, şi că cei ce nu se supun ei, încadrându-se smerit în modul de vieţuire plăcut lui Dumnezeu, sunt doar umbre trecătoare ale ispitirilor şi încercărilor pe care poporul creştin trebuie să le sufere spre a-şi lămuri credinţa.
Sunt multe alte minuni descrise de Sfântul Grigorie cel Mare în viaţa Sfântului Benedict, pe care omul modern ar fi tentat să le înţeleagă într-un mod raţional: aceea când sfântul se roagă lui Dumnezeu să izvorască apă în vârful muntelui pentru a satisface nevoile uneia din mănăstirile pe care le-a întemeiat; când bagă coada unei unelte în apă, pentru a o recupera, fiind pierdută de un lucrător al mănăstirii sau pe aceea când unul din ucenicii săi merge efectiv pe apă spre a-l salva pe un altul în pericol de a se îneca. Cei ce sunt ispitiţi să gândească astfel nu înţeleg adevărata putere a lui Dumnezeu dăruită sfinţilor, şi nici ceea ce ne învaţă biograful sfântului, că "minunile se săvârşesc de către sfinţi prin stăpânire, dar şi prin rugăciune".
La acestea se adaugă minunea săvârşită de sfânt prin stăpânire, adică prin puterea câştigată de la Dumnezeu prin vieţuirea sa, de exemplu, distrugerea paharului cu vin otrăvit în urma însemnării acestuia cu semnul Sfintei Cruci sau darul înaintevederii exercitat de sfânt de atâtea ori, prin care vădea gândurile fraţilor sau ale altor oameni.
 Prin toate aceste minuni ni se confirmă încă o dată că toate cele din lume sunt sub puterea binecuvântării Crucii, pe care Sfântul Benedict şi-a asumat-o devenind împlinitor al propriului nume - Binecuvântat! (Ştefan Mărculeţ)

Sursa-Ziarul Lumina