Dacă, în general, diavolul îl ispitește pe om, cu atăt mai mult îl ispitește când este bolnav.
Atunci când omul are o boală trupească pentru diavol nu este atât de ușor să-l ispiteacă pentru că este rațional, mintea lui funcționeză bine și-și ia măsurile de siguranță.
Când , însă, există tulburare în conlucrarea dintre suflet și trup, nervii nu sunt într-o stare bună de funcționare, omul tinde spre rău și atunci diavolul îl ispitește mai mult. Mintea lui nu funcționează corect pentru a se împotrivi, pentru a lupta, pentru a se baricada împotriva ispitei diavolului, iar acesta acționează prin intermediul bolii.
De obicei, în stările psihopatologice, tocmai pentru că mintea omului se modifică, tocmai pentru că întreaga lui psihologie este influențată și firește în spatele acestei influiențe se află diavolul, acesta din urmă reușește nu numai să-l îmbolnăvească și mai rău pe om, dar naște în el o asemenea stare, încât nici nu mai vrea să se însănătoșească.
„SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA” – Arh. Simeon Kraiopolous, Ed. Bizantină – 2009
Sursa
cristianstavriu
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu