„Dumnezeu, în care spui că nu crezi, crede El în tine“

"Cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul. Şi cel ce mănâncă pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu.
Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.
Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii." (Romani 14, 6-9)

Sfântul Apostol Pavel ne propune să trăim în şi pentru Dumnezeu.
 A trăi pentru tine este un mod de a-ţi îngropa viaţa. Trăiesc în istorie doar cei care şi-au pus viaţa în slujirea altora şi trăiesc veşnic cei care au ales să vieţuiască în Dumnezeu.
Moartea este examenul existenţei noastre. Atunci ne întrebăm: Pentru ce am trăit? Cât nonsens poate avea răspunsul: Am trăit pentru mine! Dar viaţa se poate trăi deplin doar în încredere.
Nu putem trăi pentru cineva dacă avem cea mai mică umbră de îndoială asupra lui.
 Iată că tocmai sinceritatea şi încrederea sunt foarte rare astăzi. Omul a ajuns să spună că nu are încredere nici în el însuşi.
Viaţa în Hristos dă sens vieţii tale pentru că înainte de a avea încredere în El, Dumnezeu are încredere în tine. Citeam de curând relatarea unui dialog dintre Părintele Nicolae Steinhardt şi Virgil Ierunca.
Cel din urmă îi mărturiseşte părintelui că nu crede în Dumnezeu. Monahul de la Rohia răspunde: "Dumnezeu, în care spui că nu crezi, crede El în tine".
Conştientizând acest adevăr, sensul vieţii noastre se schimbă. Avem curaj să trăim şi avem curaj să aşteptăm moartea pentru că orice ni s-ar întâmpla "suntem ai Domnului", Cineva are încredere în noi şi ne dă curaj să avem încredere în El. Biserica exprimă acest adevăr printr-un stih din ectenia liturgică: "Toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm".

Sursa
Ziarul Lumina