Pe Drumul Crucii, Te urmez smerit...
Dar trupul meu de patimi naravit
Ma trage - orb si mut - mereu spre grota
Din care Tu candva m-ai slobozit.
Ma tem sa nu ma lepad ca si Petru...
Ori, precum tanarul in giulgiu-nfasurat,
In mainile ispitei lepadat,
C-am sa-mi arunc vesmantul numai pentru
Ca lutul gol sa-mi scap nevatamat.
Ma tem de rautatea care-n sine-mi
A prins adanci si zdraveni radacini
Si-a lastarit dintr-insa maracini
In tarina sarmanei mele inemi
In care se tot coace rod de spini.
Mi-e dor sa-Ti fiu curata rugaciune,
Mi-e dor sa ard cu dorul Tau nestins:
In noaptea vietii mele, mi-ai intins
Iubirea Ta - si, tainica minune! -
In mine, arzi, Iisuse, neinvins.
Pastreaza-ma cu grija intru Tine,
Ca,-mpovarat sub Cruce, Tu cazand,
Sa ma gasesti mereu in Tine stand
Si fruntea Ta s-o odihnesti in mine
Cand inima-mi naframa Ti-o intind.
Ma intareste sa-Ti sustin povara,
Ma sprijina sa-Ti sprijin Crucea grea
Si, impreuna ridicandu-ne cu ea,
Mai inainte de-a-mi apune seara,
Sa inaltam printr-insa - dragostea.
sursa-Dianora Ioana
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu