Apostolul: Fidelitatea naşte credincioşie

"Moise a fost credincios în toată casa Domnului, ca o slugă, spre mărturia celor ce erau să fie descoperite în viitor, iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa. Şi casa Lui suntem noi, numai dacă ţinem până la sfârşit cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii şi lauda nădejdii noastre.
 De aceea, precum zice Duhul Sfânt: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie, unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au încercat, şi au văzut faptele Mele, timp de patruzeci de ani.
 De aceea M-am mâniat pe neamul acesta şi am zis: Pururea ei rătăcesc cu inima şi căile Mele nu le-au cunoscut, că M-am jurat în mânia Mea: Nu vor intra întru odihna Mea!"". (Evrei 3, 5-11)

Citând Psalmul 94, Sfântul Pavel Îl prezintă pe Dumnezeu privind către atitudinile poporului iudeu, care, deşi a trăit călăuzirea dumnezeiască timp de patruzeci de ani, nu a devenit credincios Domnului. Omul uită binele oferit şi priveşte cu răzbunare către încercările primite.
 Iudeii L-au ispitit pe Dumnezeu, cerându-I în permanenţă confirmarea fidelităţii faţă de ei, dar n-au învăţat că fidelitatea naşte credincioşie, precum iubirea cere iubire. Atunci când încercările, ca pedagogie părintească, s-au abătut asupra lor, iudeii au uitat binele primit timp îndelungat şi s-au răzvrătit.
 Învăţăm din fragmentul apostolic să evaluăm prezentul prin prisma istoriei, să reacţionăm azi fără a uita ce am primit ieri şi să fim fideli faţă de Cel care a fost credincios faţă de noi până la moarte.
Dar fragmentul apostolic ne mai spune că noi suntem casa lui Dumnezeu, casă construită şi înnoită de El. Cu alte cuvinte, Dumnezeu, privind către noi, vede locuinţa Sa, dată spre întrebuinţare omului, de aceea, atunci când ne botezăm, Biserica, citând cuvântul Sfântului Pavel, ne însoţeşte cântând: "Câţi în Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi îmbrăcat", adică am devenit interiori Lui, am intrat sub acoperământul Său.
 Semnul convertirii lui Zaheu vameşul este intrarea Domnului în casa acestuia sau, mai bine zis, revenirea Stăpânului în locuinţa zidită de El pentru a o curăţi şi înnoi.
În rugăciunile care se citesc la sfinţirea unui lăcaş de cult se poate observa că Biserica este privită ca o persoană, pentru că este adunare de persoane, iar omul în biserică este chemat să devină el însuşi Biserică vie, loc în care să-L găzduiască pe Creator, dar şi să-i adăpostească pe semeni.
 În Sfânta Liturghie, adică împărtăşindu-ne de Dumnezeu şi locuind cu cei care ne sunt aproape, învăţăm ce trebuie să devină sufletul nostru, locul sălăşluirii lui Dumnezeu, Care vine în viaţa noastră împreună cu semenii noştri, adică suntem Biserică vie atunci când nu suntem singuri.

Sursa
Ziarul Lumina