Dumnezeu, dar unde se simte prezenţa lui Dumnezeu nu mai poate fi iad.
Iadul l-au creat cei care au fost vrednici de iad, mai întâi îngerii căzuţi şi după aceea
oamenii care sunt vrednici de iad şi care ajung într-o stare de iad, aceia sunt în iad,
dar nu ajung undeva unde s-au creat nişte condiţii de iad. Condiţiile de iad le creează
omul şi în lumea aceasta, când face rele, când e făcător de răutate, aduce în jurul lui o
atmosferă neplăcută, este o atmosferă de iad, dar iadul nu există de la sine ca o
realitate în care intri.
Ai făcut un rău şi intri acolo ca şi cum ai intra în închisoare, ci
iadul este iadul tău, iadul în care ajungi, din care nu poţi ieşi, zbuciumul lăuntric de
pe urma păcatelor, neliniştea sufletească, toate acestea sunt stări de iad cu care începe
iadul aici pe pământ, aşa cum începe de altfel şi raiul pentru cei credincioşi aici pe
pământ şi se continuă şi dincolo de lumea aceasta.
Noi nu considerăm o spaţialitate oarecare a iadului. Şi până la urmă adevărul este că
iadul e acolo unde e omul căzut.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu