Sfintele Evanghelii vestesc bucuria Nașterii Domnului în cuvinte simple și scurte, la acest eveniment nou și unic sub soare participând cele văzute și nevăzute: Fecioara Maria devine mamă, Betleemul Iudeii locul venirii Mântuitorului în lume, câmpul păstorilor locul arătării sfinților îngeri care aduc mesajul bucuriei și păcii în lume; dreptul Iosif îngândurat devine chipul adevăratei răbdări prin credința în mesajul ceresc; steaua și magii care împreună călătoresc; toate vin să ne încredințeze despre cele mai presus de fire, care astăzi se fac văzute, trăite și mărturisite în această lume în care trăim și noi.
Cel promis de Dumnezeu, după căderea omului în păcatul neascultării, vine în lume, făcându-Se ascultător Tatălui ceresc, asumându-Și toate cele ale noastre afară de păcat, pentru eliberarea omenirii din tragedia înfricoșătoare a suferințelor și durerilor de orice fel care culminează cu moartea.
Astăzi cele ce proorocii cu sute de ani înainte au proorocit s-au împlinit prin venirea în Betleemul Iudeii a Fiului lui Dumnezeu sub chipul nevinovat al copilului al cărui glas aduce speranța redescoperirii destinației noastre finale.
Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos a adus pentru lumea sinceră, cu inima și sufletul curat, bucuria eliberării și împlinirea dorinței de mântuire, însă pentru cei puternici ai timpului, dominați de setea răzbunării, a crimei și nedreptății, venirea Lui a fost privită cu teama, tulburarea și refuzul la chemarea smerită și iubitoare a lui Dumnezeu, adresată oamenilor.
Astăzi promisiunea făcută prin Sfântul profet Isaia: “Iată fecioara va lua în pântece și va naște Prunc“ (7, 14) se împlinește, Cel ce era din veșnicie pe pământ a venit, iar noi oamenii în ceruri ne-am urcat.
Dumnezeu fiind, S-a făcut Om, fără să înceteze a fi Dumnezeu, în Nașterea Lui descoperim starea de umilință prin care El a mântuit lumea.
"«El S-a făcut trup, ca să-L primească ieslea pe Cel pe care nu-L poate încăpea cerul. S-a așezat în iesle, ca să fie hrănit de Fecioara, Cel ce hrănește lumea». De aceea, «Părintele veacului ce va să fie» (Isaia 9, 5) este ținut ca prunc în brațe feciorești pentru ca și magii să se poată apropia de El (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la ziua Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, P.G. trad. de Pr. D. Fecioru, București, 2002, p. 30).
Taina credinței noastre neștiută de îngeri (Colos. 1, 26), dar descoperită în Betleem ne cheamă pe toți în fața Mântuitorului spre a înțelege puterea iubirii Lui față de noi.
Iisus Domnul se arată nouă pentru ca în El să descoperim pe Dumnezeu Omul, care vine în lume aducând pacea, învățătura, binecuvântarea cerului, și mântuirea noastră a tuturor.
Această coborâre a lui Dumnezeu pe pământ a fost primită cu sufletul întărit prin credința cea dreaptă și transmisă din generație în generație, prin melodia colindului sfânt, care descoperă prin cuvinte simple toată teologia întrupării și scopul venirii Lui în lume.
Dumnezeu Preasfântul
Colindând pământul
A vrut să nu mai fie
Blestem și urgie,
El trimise Fiul, s-alunge pustiul
Fiul se-ntrupează, lumea luminează
Fecioara Maria naște pe Mesia . . .
Aceste colinde (cântece de Crăciun) ne-au mângâiat copilăria, ne-au întărit credința și ne-au dat puterea biruinței asupra tuturor valurilor distrugătoare care amenințau credința și viața noastră.
Dreptmăritori creștini,
Sărbătoarea Nașterii Domnului și în acest an vine după ce ne-am pregătit prin post și rugăciune pentru a o primi așa cum se cuvine.
Timpurile pe care le trăim sunt marcate de o criză economică cu efecte de neprevăzut pentru întreaga lume, și aceasta se datorează nouă, pentru că am uitat de Dumnezeu și de Biserica Lui, am încetat de a fi creștini, izolând și negând taina minunii atât de necesară vieții noastre spre a birui încercările și ispitele care ne urmăresc peste tot.
La acestea se adaugă nedreptățile, lăcomia, egoismul și lipsa de dăruire către tot omul, fratele nostru care are nevoie de mângâiere, ajutor, încurajare într-o lume tot mai necredincioasă, robită de patimi ucigătoare de suflet și trup.
Precum nu vrem să avem pe Dumnezeu în viața și mintea noastră, tot așa El se retrage dintre noi, “lăsându-ne la nebunia minții noastre să facem cele ce nu se cuvin“ (Romani 1, 28). Nașterea Domnului ne cheamă pe toți să primim puterea iertării Lui, izvorâte din darul cerului și descoperit în Betleem. Toți oamenii sunt chemați astăzi să devină purtători de credință, nădejde, căci întunericul necunoștinței se risipește prin puterea stelei care strălucește în noaptea necredinței.
Mântuitorul nostru ne îndeamnă să fim cu inima plină de compasiune față de cei bătrâni, singuri, uitați și bolnavi, care așteaptă glasul mângâierii și mesajul bucuriei.
De asemenea, suntem chemați să naștem copiii spre a fi împreună lucrători cu Dumnezeu și să-i creștem în învățătura Sfintei Biserici; cu respect pentru părinți, Biserică, școală și muncă, care este izvorul bunăstării vieții noastre.
În acest sens am realizat pentru prima dată în istoria Episcopiei noastre cu ajutorul lui Dumnezeu editarea primei cărți de rugăciuni și învățătură de credință, tipărindu-o cu litere mari și pentru părinții și bunicii noștri, cărora greutățile vieții, vârsta și încercările le-au diminuat puterea vizuală.
O mare împlinire o constituie și ajutorul oferit pentru cei 70 de copii care merg la sfânta biserică și la școală, cărora lunar le plătim 200 de lei pentru a-i sprijini, încuraja și întări să rămână credincioși practicanți și mesageri ai credinței noastre, căci “dreapta credință spre toate este de folos având făgăduința vieții de acum și a celei ce va să vină“ (I Timotei 4,8).
Nașterea Domnului ne cheamă să redevenim creștini adevărați, care își împlinesc datoriile față de Dumnezeu, Izvorul vieții noastre, și față de Biserica Sa cea una, sfântă și mântuitoare prin participarea noastră activă și responsabilă la viața și activitatea ei, pentru mântuirea sufletelor noastre.
În această zi de mare sărbătoare să redevenim făpturi noi, prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Lui spre iertarea păcatelor și spre viața veșnică. Să vizităm pe cei bolnavi care așteaptă zâmbetul și bucuria mesajului Crăciunului.
Să trăim prin taina credinței, împlinind binele, să ne apropiem de Dumnezeu, Izvorul vieții noastre, și Lui să-I încredințăm toată viața și nădejdea noastră! Apropiați-vă de Dumnezeu și El se va apropia de voi! (Iacov 4, 8)
Anul nou de care ne despart doar câteva zile vi-l doresc cu binecuvântarea lui Dumnezeu, cu sănătate sufletească și trupească și depărtarea de orice lucru rău!
Bucuria credinței și roadele ei să fie văzute și în viața noastră. Taina și bucuria colindelor noastre sfinte să răsune din nou în fiecare casă unde nimeni nu trebuie să fie trist.
Al vostru către Hristos Mântuitorul, născut în Betleem, mereu fierbinte rugător,
† Corneliu
Episcopul Hușilor
Sursa
Doxologia
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu