Frumusetea si Avorturile ...poveste adevarata

La un părinte sporit a venit într-o zi o mândră de fată, frumoasă ca o brândusă de primăvară. Îmbrăcată după reviste,cu lanțuri de aur, brățări, cercei, zorzoane, machiată ca o păpușă de dans, plină de miresme senzuale. Și-i spunse bătrânului duhovnic cu un glas aproape poruncitor:

-Părinte! Am venit să-mi faceți o dezlegare de cununie! Dar mă grăbesc că pierd autobuzul!
Părintele se uită prelung la ea și-i spuse cu blândețe:
-Fiica mea, nu există astfel de slujbe în rânduiala bisericii. Tu trebuie întâi de toate să te spovedești, să-ți spui păcatele ca să te eliberezi de tot ce-i nefolositor în tine.
 Apoi vom sta de vorbă și-ți voi explica voia lui Dumnzeu cu tine pe acest pământ. Și de la Facere și până astăzi îți voi povesti toate câte va trebui să știi. Numai să fie și voința ta.
Fata împietrită în inima ei considera pe bătran doar o persoană care pentru bani îi va da tot ceea ce dorește. Și-i spuse:
-Părinte eu n-am păcate că sunt tânără și am venit aici să-mi faceți o rugăciune să mă pot mărita cu cine vreau eu! N-am timp de spovedanii. Eu plătesc să-mi faceți rugăciunea, nu am venit nepregătită! Și arătă cu degetul spre buzunarul plin cu bani.
Atunci bătranul îi spuse:
-Spui că nu ai păcate! De ce atunci ceri ajutor la Dumnezeu? Căci Dumnezeu pe cei curați îi ajută în toate! Dar spune-mi te rog frumos, ai făcut până acum avorturi?
După o clipă de tăcere răspunse un pic stresată:
-Da, am vreo unsprezece! Dar ce părinte, așa-i viața! Nu le-am făcut c-am vrut, așa a fost situația! Nu astea-s problemele mele!
Părintele s-a uitat cu durere în suflet la ea, și-a luat inima în dinți și-a hotărât să spargă inima de piatră a fetei și-i spuse:
-Fiica mea! Ai fost vreodată într-o toaleta la vreun boier mare?
-Da! Zise fata.
-Ai văzut acolo, bideuri de porțelan, prosoape plușate, parfumuri, șampoane, creme scumpe, oglinzi mari de cristal, robineți de aur, lumini strălucitoare?
-Da! Zise fata!
-E, așa ești tu. Pe dinafară ești precum toaleta boierului, haine scumpe, parfumuri, machiaje, aur mult, de toate, dar în tine nimeni nu pune lucruri de preț, nu pune miere, nu pune făină, icoane, și altele, pentru ca e un loc de necinste, doar vine omul - plătește, își face nevoile și pleacă.
Deci asta ești tu, o toaletă de boier, în care toată lumea vine își face nevoile, dar nu petrece mai mult.
Mustrarea bătrânului însoțită în taină de rugăciunea inimii a avut efectul scontat.
În timp ce plângea, fardurile se amestecau. Ștergându-se cu mâna, o parte din ruj s-a întins pe față iar acum figura ei era pocită ca a unui clown.
Părintele scoase atunci din buzunar o oglindă și-i dădu spunandu-i:
-Uite fiica mea! Acum ești originală. Plângi fetiță că ai de ce. Zece suflete și-au găsit sfârșitul în pântecele tău. Trezește-te și vino la Iisus, Cel care te va izbăvi de toate!
Astfel Bătrânul Călugăr cu rugăciunea în inimă, cu lacrimile în ochi și cu dragoste și înțelepciune a reușit să trezească la realitate pe tânăra fată.
Darul lui Dumnezeu a lucrat în inima ei și astfel a pus început bun în acea clipă cerând bătrânului s-o spovedească și s-o îndrume pentru ași schimba viața.

Sursa
cristianstavriu