Treptele păcatului-de la gândul cel rău la fapta păcătoasă!…Sfintii Părinti

Filotei Sinaitul definește astfel acest proces al căderii sufletului în păcat:

,,Întăi este atacul (momeala), apoi însoțirea, pe urmă consimțirea (învoială), apoi robirea, pe urmă patima îmbibată de obișnuință și continuitate. Iată biruința luptei dusă împotriva noastră.

Când sufletul consimte cu ușurință și colaborează la păcat, structura acestei căderi este următoarea: mai întăi sufletul își închipuiește răul, pe urmă îl poftește, apoi se pătrunde de plăcere sau de întristare, pe urmă îl vede cu simțurile și apoi intră în atingere văzută sau nevăzută cu el.

Toate acestea sunt întovărășite de gânduri, afară de prima mișcare, care, dacă nu este primită, tot răul de după aceea va rămâne nelucrat.”

Încuviințarea, robia și patima sunt toate vrednice de osândă. Atacul și pofta, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, le rabdă Dumnezeu, întrucât răul nu a ajuns la împlinire.

,,Mai găsim la Părinții care lămuresc lucrurile în chipul cel mai amănunțit și un alt înțeles mai subțire al acestora, pe care unii spun să o numim uitare de sine. Aceasta înseamnă ivirea năpraznică a patimii, fără timp, fără gând și chip, în cel ce o suferă.

 Nimic nu apare mai subțire, sau mai neobservat ca aceasta în duhuri. Ea își arată prezența în sufletul unora printr-o amintire simplă și fără convorbiri deodată și pe neașteptate și în chip neștiut.(Robirea urmează însoțirii și cere timp și un mod de dezvoltare. Dar uneori e unită cu răpirea și se produce repede și de multe ori fără obișnuire, fără timp și stare sufletească pregătiră. Ea aduce vătămare prin simple gânduri și simțiri în vremea în care suntem răpiți. Comentariu pr. acad. Dumitru Stăniloae, nota 497).

Dacă cineva a putut să descopere această subțiime a patimii din el prin plâns, el ne poate învăța cum se poate curvi, în chip pătimaș, numai prin ochi, prin simpla privire, prin atingerea mâinii, prin auzirea unei cântări, fără nici un înțeles sau gând.

Pentru ca mintea noastră să fie tot timpul ocupată ca să nu primească gândurile diavolești și nici să aibă gânduri rele proprii, Cuviosul Paisie Aghioritul ne spune:

,,Cea mai bună lucrare a creștinului este să-și facă o fabrică de gânduri bune”.
Acestea vor fi gânduri bune față de aproapele nostru, dar trebuie să fie și gânduri necesare desfășurării unor activități practice, utile pentru semenul nostru și pentru noi.

Sursa
cristianstavriu