LUMINA FAPTELOR BUNE

Blog ortodox spre zidire sufleteasca

MI-E DRAG CELALALT...CAND MA TRATEAZA CA PE UN FRATE

Mi-e drag celălalt când prima oara când îl întâlnesc îmi zâmbeşte…

Mi-e drag când vorbeşte frumos cu mine…
Mi-e drag când are răbdare să mă asculte…
când nu mă judecă,  şi mă iubeşte aşa cum sunt.
Mi-e drag când nu se laudă cu ce are pentru că atunci vreau şi eu să am.
Mi-e drag când nu se laudă pe unde a fost pentru că atunci vreau şi eu să mă duc.
Mi-e drag celălalt când şi lui îi e drag de altcineva.
Mi-e drag celălalt când mă ajută, când renunţă la ceva pentru mine.
Mi-e drag celălalt când lui i-e drag de mine !
Mi-e drag când celălalt mă tratează ca pe un frate deşi el e mai deştept ca mine, mai bogat sau mai frumos ca mine.
Mi-e drag pentru ca e fratele meu!

DRAGOSTEA PE TOATE LE IARTA...

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată !

IUBESTE-TI VRAJMASUL SI VEI FI INTELEPT...




Iubeşte-ţi vrăjmaşul şi vei fi înţelept.
O, dacă ai şti ce triumf este şi ce fericire aduce iubirea şi facerea de bine faţă de vrăjmaşi!

In acest chip Fiul lui Dumnezeu, în acest chip Dumnezeu, Cel în Sfânta Treime, a triumfat şi triumfă prin iubirea Lui asupra neamului ome­nesc cel nerecunoscător şi învechit în răutăţi;
In acest chip au triumfat sfinţii lui Dumnezeu asupra vrăjmaşilor lor, iubindu-i şi făcându-le bine.
Bucurati-va si va veseliti ca plata voastra mare este in Ceruri!.AMIN

CE SCURTA-I VIATA...


„A trăit Adam 930 de ani, şi la moartea lui a venit Arhanghelul Mihail din cer, unul din cele şapte duhuri; şi l-a întrebat, când se muncea cu moartea : ”
Adame, Adame, cum ţi s-a părut viaţa ?
 Aşa, Doamne, cum aş intra pe o uşă şi aş ieşi pe cealaltă “.
După 930 de ani ! Dar la noi ce-i viaţa ?
Nu auziţi ce suntem noi ?
Şi cine poate să ne spună nouă mai adevărat şi mai sfânt şi mai vrednic de încredere, ca Cel ce ne-a făcut ? Auzi ce spune Duhul Sfant, Care a zidit toate cele văzute si nevăzute :
Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului, aşa vor înflori. AMIN

RESPONSABILITATILE BARBATULUI CASATORIT

Purtarea raspunderii de a fi cap al familiei crestine implica responsabilitati,  iar nu folosirea acestei slujiri in avantaj propriu;

- conducerea sotiei pe drumul mantuirii ce duce la Hristos, nu pe drumul avorturilor ce duc la pierzare;
- curajul de a creste toti copiii randuiti de Dumnezeu, fara subterfugii si fara silirea sotiei de a se feri de nasterea de prunci;
- cresterea copiilor in frica de Dumnezeu, viitori oameni de nadejde si adevarati ostasi ai lui Hristos;
- trairea dupa randuiala crestina, astfel incat barbatul sa-si ajute femeia daruita de Dumnezeu la exercitarea rolului de mama si sotie;
- sa nu-si umple vreodata capul cu ameteala bauturii sau inima cu frumusete straina, ci mintea sa si-o umple cu dreapta socoteala, iar inima cu dragostea de aproapele;
- sa nu cunoasca vorba urata, iar minciuna sa nu se cuibareasca pe buzele sale;
- sa cinsteasca atat pe parintii sai cat si pe cei ai sotiei, astfel incat familia sa nu ajunga istovita de certuri fara sens;
- sa vegheze mereu la mantuirea si oranduirea familiei care ii este data spre grija;
- lucrul in echipa cu o sotie fidela, atat la bine, cat mai ales la greu, in drumul spre vesnicie;
- biruinta in necazurile vietii acesteia;
- binecuvantarea de a fi parinte si posibilitatea de a fi un bunic implinit, intr-o lume in care multi oameni mor de singuratate.
- Iar la sfarsitul vietii pamantesti ,va primi cununa mantuirii de la Imparatul Hristos, si viata de veci.AMIN

VIATA SF MARE MUCENIC GHEORGHE



Cine este Sfântul şi Marele Mucenic Gheorghe?
Prea slăvitul, minunatul, Marele Mucenic Gheorghe, s-a născut în Capadocia dintr-o familie ilustră şi renumită prin faptele sale cu adevărat creştineşti. Încă din fragedă copilărie, murind tatăl său, a fost crescut în frica lui Dumnezeu de către mama sa, care era din Palestina, unde avea domenii întinse.
Îmbrăţişând cariera armelor, se distinse aşa de mult, încât a fost numit tribun al unui corp de armată (cum ar fi astăzi în armata română generalul cu trei stele, grad care se numeşte general-locotenent, sau cum a fost imediat după revoluţie – general de corp de armată).
Luptându-se vitejeşte în războaie, a fost mult iubit de împăratul Diocleţian şi numit comite şi în fine comandant şef al armatei .
În consiliul ce s-a ţinut pentru persecutarea creştinilor, Sfântul Gheorghe a combătut din răsputeri planurile împăratului, mărturisind vitejeşte pe Iisus Hristos.
Împăratul era aşa de tulburat pentru purtarea sfântului, încât nu putea nici vorbi şi a făcut semn unui dregător pe nume Magnetie să răspundă lui Gheorghe. Acesta l-a chemat la sine şi l-a întrebat: Cine te-a îndemnat să vorbeşti cu atâta îndrăzneală? Sfântul Gheorghe a răspuns: Adevărul.
 Din întrebările şi răspunsurile ce urmară, s-a constata că este creştin şi gata în orice moment să pătimească pentru Iisus Hristos.
Însuşi Diocleţian încearcă prin cuvinte măgulitoare a-l atrage de la credinţa creştină, dar Sfântul a rămas statornic în hotărârea sa.
 După aceea a fost dus în temniţă şi supus torturilor celor mai grozave, punându-i o piatră mare pe piept, încât era să fie cu totul strivit. 
A fost apoi legat de o roată şi sfâşiat de fiarele ascuţite care treceau prin corpul său.
Aceste chinuri, Sfântul Gheorghe le suferea cu mare răbdare, lăudând pe Dumnezeu cu mare glas, apoi numai în inima sa, fără să scoată măcar un suspin.
Împăratul crezând că a murit, a plecat plin de bucurie la templul lui Apolos, iar Sfântul a fost dezlegat şi vindecat de rănile sale, prin puterea lui Dumnezeu, Care trimise un înger luminos ca să-l îmbărbăteze. Ostaşii mirându-se de cele ce au văzut, au alergat la împărat.
Mergând acolo Sfântul Gheorghe şi arătându-se lor cum era înainte, mulţi s-au minunat şi au crezut în Iisus Hristos, Care proslăveşte pe Sfinţii Săi. Însăşi, împărăteasa Alexandra (prăznuită pe 21 aprilie), văzând pe Mucenicul tămăduit prin minune, auzind şi de arătarea îngerească, a crezut şi a cunoscut adevărul.
Împăratul a mai poruncit ca Gheorghe să fie îngropat într-o groapă cu var nestins, dar şi de aici a ieşit nevătămat. După aceea a poruncit să aducă nişte încălţăminte de fier, care să aibă piroane lungi, cu care fiind alungat, s-a rănit grozav la picioare, dar şi de data aceasta s-a vindecat.
A doua zi de faţă cu senatul şi toţi dregătorii a îndemnat pe Sfântul Gheorghe să jertfească idolilor, dar Sfântul, cu multă îndrăznelă mărturisind credinţa sa, a fost bătut cu vine de bou, până ce tot trupul său se făcu numai răni. Îndată după aceea vindecându-se şi stând cu faţa veselă în faţa lui Diocleţian, acesta a crezut că numai prin farmece se vindecă el aşa de curând. Deci porunci unui vrăjitor renumit Atanasie, ca să-l biruiască prin farmecele lui şi să-l omoare cu otravă. Pregătindu-i acesta otrava, Sfântul a luat-o cu bucurie, dar după un ceas, împăratul a văzut că Gheorghe a rămas nevătămat. După aceea, înviind un mort, mulţi au crezut, printre care şi vrăjitorul Atanasie.
Peste noapte i s-a arătat Domnul în vis şi l-a îmbărbătat, vestindu-i, că în curând va primi cununa muceniciei. Chemând apoi pe servitorul său i-a spus cele ce trebuia să facă după moartea lui. A doua zi Diocleţian încearcă a-l îndupleca cu cuvinte blânde, dar Sfântul ducându-se în temlul lui Apolon, prin rugăciunile sale a făcut de au căzut toţi idolii la pământ. Auzind de aceasta, împărăteasa Alexandra n-a mai putut tăinui credinţa sa şi alergând la locul unde se afla marele Gheorghe, a început a striga: “Dumnezeul lui Gheorghe ajută-mă că Tu eşti Unul Atotputernic”.
 După ce s-a potolit mânia poporului, văzând că toate încercările sale sunt zadarnice, împăratul Diocleţian a poruncit să-i taie capul Sfântului, cât şi Sfintei Alexandra – soţia sa. Ostaşii, târându-i la locul de osândă, împărăteasa şi-a dat sufletul pe cale, iar Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, după ce s-a rugat cu căldură lui Dumnezeu, mulţumindu-i pentru binefacerile primite, cu bucurie şi-a plecat capul ca să-i fie tăiat şi a primit cununa cea neveştejită a slavei în ziua de 23 aprilie, anul 296.
 Într-adevăr că şi astăzi Sfântul şi Marele Mucenic Gheorghe se cinsteşte în mod deosebit la noi românii ca şi ocrotitor al oştirii, mai ales al Forţelor Terestre Române din Armata Română, care are în componenţa ei trei mari structuri, fiecare având câte un sfânt ocrotitor, astfel:
-Forţele Terestre Române, având ca ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, el fiind luptător în armata terestră a Imperiului Roman;
-Forţele Aeriene Române, care au ca ocrotitor pe Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul, în amitirea înălţătii lui la cer într-un car de foc;
-Forţele Navale Române, care au ca ocrotitoare chiar pe Maica Domnului, în amintirea faptului că ea a călătorit pe mare în Insula Cipru, făcându-i o vizită lui Lazăr, prietenul Mântuitorului, care a fost episcop al oraşului Chition din Insula Cipru, în acea călătorie încreştinând pe locuitorii de pe muntele Ascalon (Atosul de astăzi).
Ocrotitor al oştirii era considerat şi pe timpul marelui Ştefan, domnitorul Moldovei, care purta în fruntea oştirii steagul sfânt al marelui mucenic Gheorghe şi ieşea mai totdeauna biruitor la luptă.
Acestea sunt câteva argumente pentru care Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este atât de venerat în evlavia ortodoxă în general şi în cea româneasca în special.
Bunul Dumnezeu să ne ajute ca să fim alături de Sfântul şi Marele Mucenic Gheorghe la a doua venire a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. AMIN.

INTREBARI CRESTINE...


Ce vină are ziua că-i plină de lumină?
Îar omul are vină că se întoare-n tină?
Ce vină are pomul că s-a umplut de flori?
Ce vină are cerul când se adună nori ?
Ce vină are ploaia că-i plină de rodire,
Iarba care creşte, flori mirositoare,
Freamătul pădurii în prag de înserare...
Ce vină au acestea de nu le preţuim
Şi pentru acestea toate de ce nu mulţumim?


Ce vină are luna când luminează nopţi?
Îar toamna e vinovată că strugurii sunt copţi?
Ce vină are râul ce se revasă-n mare
Şi soarele ce vină îi găseşti că tot răsare?
Iar cântecul de păsări cu ce e vinovat?
De omul pe-aste toate le umple de păcat?
În dar le avem pe toate spre a noastră folosire.
Atunci de ce avem ură şi n-avem doar iubire.

DUMINICA FEMEILOR MIRONOSITE

Dupa cum stiti, Duminica a treia dupa Inviere este Duminica femeilor Mironosite, a credincioaselor, a gospodinelor, celor care intretineti viata in familie si in lume.
Trebuie sa fiti fericite ca aveti din partea lui Dumnezeu o atentie deosebita.
Si iata, prin Maica Domnului si prin sfintele femei purtatoare de mir, si dumneavoastra aveti cinstea aceasta de a avea o Duminica in an, in care sunteti cinstite in chip deosebit.
Dumnezeu sa va inmulteasca harul si darul Sfantului Duh si darul dragostei crestine sa fie cu adevarat cu dumneavoastra, ca sa fiti ce trebuie sa fiti, sa intretineti caldura crestina in familie si buna intelegere.
De aceea, cei care veniti la biserica, care va rugati lui Dumnezeu si aici la biserica si acasa la dumneavoastra, daca va rugati cu luare aminte, cu dragoste, cu smerenie si cu staruinta, veti avea ajutor permanent din partea lui Dumnezeu si veti fi mangaiate in necazurile dumneavoastra S-a vorbit si vorbim si astazi despre Duminica aceasta a sfintelor femei purtatoare de mir.
Iata deci ca si dumneavoastra, fiicele Bisericii Ortodoxe de astazi, sunteti urmasele mironositelor din vremea lui Hristos si purtati in inima buna mireasma a credintei, a rugaciunii si a iubirii crestine.
Numai de veti alerga cu evlavie la biserica impreuna cu copiii dumneavoastra, precum alergau odinioara sfintele mironosite la Mormantul lui Hristos,va veti implini datoria de femei crestine purtatoare de credinta si de mir de buna mireasma duhovniceasca.  AMIN

SA FIM SMERITI...

La Sfânta Liturghie, cei care vin să se împărtăşească spun o anumită rugăciune, din care o să citez o parte:
Cred, Doamne, şi mărturisesc cu Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.
Iar pentru cei ce ne vor raul vom spune:“Tată, iartă-i, pentru că nu ştiu ce fac”, este cu siguranţă cuvântul unui Dumnezeu milostiv. Este, de asemenea plânsul unui om care s-a dat pe Sine pentru a mări iubirea dintre noi.AMIN

FACETI CEEA CE ESTE PLACUT LUI DUMNEZEU

Primul pas spre a face lucruri mari este să le faci pe cele mici bine.
Nimeni nu ne va încredinţa vreodată vreun proiect mare sau vreo responsabilitate mai importantă fără să vadă că ne descurcăm în cele mici.
Nu vom putea lăsa păcatele mari dacă nu încercăm să le lăsăm pe cele mici şi neînsemnate, dar care sunt totodată foarte multe.
Dacă fiecare am face lucrul care ne este dat cu mare atenţie şi cu drag, cât de neînsemnat ar fi el, ce frumoasă ar mai fi lumea!
Chiar de mături, sau speli vasele, sau scrii o scrisoare, sau lucrezi la calculator, sau alt lucru de faci, să-l faci în aşa fel încât să nu mai pună cineva mâna după tine.
“Să le faci pe cele neînsemnate ca şi cum ar fi foarte importante şi pe cele foarte importante ca şi cum ar fi neînsemnate.”
Să-ţi fie drag de ce ai făcut la sfârşit.AMIN

DACA NE APROPIEM DE DUMNEZEU... NE URASC OAMENII...


Până ce nu începusei să te rogi lui Dumnezeu, erai tuturor drag.
Iar acum, dintr-o dată, eşti în casa ta intre prietenii tai ca în mijlocul unei tabere duşmane.
Mai înainte vreme te îmbătai, şi fumai, şi mai furai câte puţin, şi înjurai, şi trândăveai în zilele lucrătoare, şi făceai toate celelalte câte sunt urâte înaintea lui Dumnezeu şi a lumii cinstite.
Şi totuşi, atunci erai drag tuturor din casă si cunoscutilor.
Iar acum, când ai apucat-o pe calea dreptăţii, cinstei şi rugăciunii, acum toţi au tăbărât asupra ta ca un roi de viespi.Care sa fie 'pricina ''?...apropierea de Dumnezeu si mersul la Sf.Biserica.
Bucură-te, frate, de o sută de ori bucură-te!
Veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu, iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui .AMIN

PSALMUL 3 PENTRU IZBAVIRE DE VRASMASI

1. Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea;

2. Mulţi zic sufletului meu: "Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui! "
3. Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu.
4. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui.
5. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
6. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară.
7. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit.
8. A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.

SA IUBESTI PE TOT OMUL...

Sileşte-te pe cât poţi să iubeşti pe tot omul. Iar dacă nu poţi încă, cel puţin să nu urăşti pe nimeni.

Te-a blestemat cineva? Să nu-l urăşti pe el, ci blestemul şi pe dracul care a pus la cale blestemul.
Căci dacă urăşti pe cel ce te-a blestemat, ai urât un om şi ai călcat porunca.
Şi ceea ce a făcut acela cu cuvîntul, tu faci cu fapta. Iar de păzeşti porun­ca, arată semnele dragostei; şi de poţi face ceva ajută-l, ca să-l izbăveşti de rău.
Hristos nu vrea ca tu să porţi vreunui om ură sau supă­rare, sau mânie, sau să ţii minte răul în nici un chip şi pentru nici un lucru vremelnic. Aceasta o strigă cele patru evanghelii.
Mulţi suntem cei ce vorbim, dar puţini cei ce facem.AMIN

SUFLETUL MEU PLANGE DUPA TINE DOAMNE

Sufletul meu tânjeşte după Dumnezeu şi îl caută cu lacrimi.
Doamne, dă-mi duhul smereniei Tale, ca să nu pierd iarăşi harul Tău şi să nu plâng în hohote după el, cum plângea Adam după rai şi după Dumnezeu.
Sufletul meu tânjeşte după Domnul şi cu lacrimi îl caut.
Cum aş putea să nu Te caut? Tu m-ai găsit mai întâi şi mi-ai dat desfătarea Sfântului Tău Duh, şi sufletul meu Te-a iubit.

Doamne, dă-mi duhul smereniei Tale, ca să nu pierd iarăşi harul Tău şi să nu plâng în hohote după el, cum plângea Adam după rai şi după Dumnezeu.
O, fraţii mei, cad în genunchi şi vă rog: credeţi în Dumnezeu, credeţi că Duhul Sfânt Cel ce dă mărturie despre El în toate bisericile şi în sufletul meu.
Tot aşa şi sufletul care a cunoscut harul lui Dumnezeu, atunci când îl pierde, tânjeşte după Dumnezeu şi spune: „Sufletul meu tânjeşte după Dumnezeu şi îl caut cu lacrimi”.

LUMINA DIN LUMINA

Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să poată deveni purtător de duh.
Dumnezeu îţi călăuzeşte paşii pe cărări netede şi îţi răsplăteşte bunătatea prin multe şi felurite binecuvântări. Bucuria vine din fapte.
Liniştea vine din inimă.
Lumina vine din suflet.

DOAMNE ...CATA NEFERICIRE EXISTA

Suferintele lumii sunt fara sfarsit. O descompunere generala, pe familii, si mici si mari. In fiecare zi inima mea mi se toaca.
Cele mai multe case sunt pline de suparari, de neliniste, de stres.
Numai in casele care traiesc dupa Dumnezeu oamenii sunt bine.
In celelalte, divorturi, unii falimentari, altii bolnavi, unii accidentati, altii cu psiho-medicamente, cu droguri! Mai mult sau mai putin cu totii, sarmanii, au o durere.
 Mai ales acum, nu au de lucru; datorii de aici, suferinte de dincolo, ii trag bancile, ii scot din case, cu gramada si nu pentru o zi sau pentru doua. Sau daca un copil sau doi dintr-o astfel de familie sunt sanatosi, se imbolnavesc din pricina acestei situatii.
N-am constientizat ca diavolul a hotarat sa distruga fapturile lui Dumnezeu. Este hotarat sa lucreze astfel ca sa distruga lumea.
A turbat, pentru ca a inceput sa intre in lume nelinistea cea buna. Este foarte salbaticit, pentru ca stie ca timpul lui e scurt.
De multe ori, atunci cand rostesc rugaciunea: “Doamne Iisuse” – vad copilasi mici, sarmanii, cum trec pe dinaintea mea mahniti si se roaga lui Dumnezeu.
Mamele lor ii pun sa faca rugaciune, pentru ca au probleme, greutati in familie si cer ajutor de la Dumnezeu.
Anii sunt foarte grei. A cazut multa cenusa, zgura, nepasare. E nevoie de mult suflet, ca ele sa dispara.Trec anii si ce ani grei!
Astazi traim in anii Apocalipsei. Nu este nevoie ca cineva sa fie prooroc pentru ca sa inteleaga asta.
Este trebuinta sa facem multa rugaciune cu durere, ca Dumnezeu sa intervina.
Sa traim mai duhovniceste. Sa fim mai iubitori. Sa ajutam pe cei indurerati si pe saraci cu dragoste, cu durere si cu bunatate.Sa iubim ca sa fim iubiti ,sa iertam ca sa fim iertati.AMIN

HRISTOS A INVIAT !




De este cineva binecredincios si iubitor de Dumnezeu, sa se bucure de acest praznic frumos si luminat.
De este cineva sluga inteleapta, sa intre, bucurandu-se intru bucuria Domnului.
De s-a ostenit cineva postind, sa-si ia acum rasplata.
De a lucrat cineva din ceasul cel dintai, sa-si primeasca astazi rasplata cea dreapta.
De a venit cineva dupa ceasul al treilea, multumind sa praznuiasca.
De a ajuns cineva dupa ceasul al saselea,sa nu de indoiasca, nicidecum, caci cu nimic nu va fi pagubit.
De a intarziat cineva pana in ceasul al noulea, sa se apropie, nicidecum indoindu-se .
De a ajuns cineva abia in ceasul al unsprezecelea, sa nu se teama din pricina intarzierii, caci darnic fiind Stapanul , primeste pe cel de pe urma ca si pe cel dintai, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel ce a lucrat din ceasul intai, si pe cel de pe urma miluieste, si pe cel dintai mangaie, si aceluia plateste si acestuia daruieste, si faptele le primeste; si gandul il tine in seama, si lucrul il pretuieste, si vointa o lauda.

Pentru aceasta, intrati toti intru bucuria Domnului nostru; si cel dintai, si cel de al doilea, luati plata.
Bogatii si saracii impreuna bucurati-va.
Cei ce v-ati infranat si cei lenesi, cinstiti ziua.
Cei ce ati postit si cei ce n-ait postit, veseliti-va astazi.
 Masa este plina, oaspatati-va toti.
Vitelul este mult, nimeni sa nu iasa flamand.
Gustati toti din ospatul credintei; impartasiti-va toti din bucuria bunatatii.
Sa nu se planga nimeni de lipsa, ca s-a aratat Imparatia cea de obste.
Nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate, ca din mormant iertarea a rasarit.
Nimeni sa nu se teama de moarte, ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului; a stins-o pe ea cel ce a fost tinut de ea.
Pradat-o iadul Cel ce S-a pogorat in iad; umplutu-l-a de amaraciune, fiindca a gustat din trupul Lui.
Si aceasta mai dintai intelegand-o Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amarat, intampinandu-te pe Tine jos; amarandu-s-a ca s-a stricat. S-a amarat, ca a fost batjocorit; s-a amarat ca a fost omorat; s-a amarat ca s-a surpat; s-a amarat ca a fost legat.
A primit un trup si de Dumnezeu a fost lovit.
A primit pamant si s-a intalnit cu cerul, a primit ceea ce vedea si a cazut prin ceea ce nu se vedea.
Unde-ti este, moarte, boldul?
Unde-ti este, iadule, acum biruinta?
Inviat-a Hristos si tu ai fost nimicit.
Sculatu-s-a Hristos si au cazut diavolii. Inviat-a Hristos si se bucura ingerii.
Inviat-a Hristos si viata stapaneste.
Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in gropa; ca Hristos , sculandu-se din morti, incepatura celor adormiti S-a facut.
Lui se cuvine slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin.