LUMINA FAPTELOR BUNE

Blog ortodox spre zidire sufleteasca

Tăierea capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Biserica Ortodoxă pomeneşte, în fiecare an, la data de 29 august, tăierea capului cinstitului şi slăvitului Prooroc înainte-mergător şi Botezător Ioan. Sfântul Ioan Botezătorul a fost ultimul mare profet al Vechiului Testament, iar misiunea lui a fost aceea de a pregăti poporul iudeu pentru venirea Mântuitorului Iisus Hristos, pe Care L-a şi botezat în râul Iordan.



În predicile sale, Sfântul Ioan Botezătorul îndemna la pocăinţă, la instaurarea dreptăţii, cinstei şi corectitudinii şi la îndreptarea moravurilor. Criticarea imoralităţii regelui Irod a determinat întemniţarea Sfântului Ioan Botezătorul în castelul de la Maherus. La petrecerea organizată cu ocazia zilei sale de naştere, Irod a ordonat tăierea capului Sfântului Ioan, împlinind astfel dorinţa Salomeei, fiica Irodiadei, concubina lui Irod.


Sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul se prăznuieşte în fiecare an cu post, în orice zi a săptămânii ar cădea. Ea este ultima mare sărbătoare din anul bisericesc care se încheie pe data de 31 august.

Acatistul Maicii Domnului - Sporitoarea granelor (de mare trebuinta pentru spor in casa)

De esti preot, da obisnuita binecuvantare zicand:


Binecuvantat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.


De esti mirean incepe asa:
Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie.


Si rugaciunile incepatoare:


Imparate ceresc…, Sfinte Dumnezeule... (3 ori), Preasfanta Treime..., Slava... Si acum..., Tatal nostru...,


Apoi troparele, glas al 6-lea:


Miluieste-ne pe noi..., Slava... Si acum...,


Crezul, Psalmul 142, Slava... Si acum...


Aliluia, Aliluia, Aliluia, Slava Tie, Dumnezeule (3 ori),


Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului (3 ori),


Doamne miluieste (3 ori), Slava..., Si acum...,


Psalmul 50


Apoi condacele si icoasele:


Condac I


Maicii lui Dumnezeu celei alese dintru toate neamurile si Stapanei cerului si a pamantului, care ne izbaveste pe noi din toata nevoia, cantare de multumire ii aducem. Ci tu, Preamilostiva Doamna de Dumnezeu Nascatoare primeste rugaciunea noastra cea fierbinte, apara-ne de foamete si pagube, daruieste pamantului nostru rodnicie, Hranitoare si Sporitoare a tarinilor si granelor noastre, ca bucurandu-ne pururea sa strigam tie:


Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.


Icos 1


Facatorul ingerilor te-a ales pe tine, Stapana, spre mantuirea oamenilor si te-a daruit pe tine Ajutatoare a poporului crestinesc care ne izbavesti de foamete si de toate necazurile, viata noastra bine randuindu-o intru toata pacea si indestularea. Drept aceea, cu umilinta strigam tie:


Bucura-te, a oamenilor izbavire din toata nevoia;
Bucura-te, ajutorul si ocrotirea mostenirii tale;
Bucura-te, ceea ce mantuiesti de nevoi pe iubitorii de Hristos;
Bucura-te, Hranitoarea celor flamanzi;
Bucura-te, Acoperitoarea celor orfani;
Bucura-te, imbracamintea celor goi;
Bucura-te, ceea ce ne-ai odraslit noua Rodul Vietii;
Bucura-te, ceea ce ai nascut pe Mantuitorul sufletelor noastre;


Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.


Condac 2


Vazand Fiul tau, o! Maica a lui Dumnezeu, marea ta milostivire catre oameni, graieste catre tine: "Cere, Maica Mea, ca nu Ma voi intoarce de la tine, ci voi plini toate cererile tale". Iar noi, preaslavind aceasta minunata purtare de grija fata de neamul omenesc, strigam lui Dumnezeu: Aliluia.


Icos 2


Cereasca intelegere s-a daruit binecredinciosului staret Ambrozie, povatuindu-l sa faca, in manastirea de catre el zidita, icoana a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si s-o numeasca "Sporitoarea granelor": ca tu, Preasfanta Fecioara, mantuiesti pe poporul tau de foamete, daruiesti pamantului rodnicie, trimiti ploaie timpurie si ploaie tarzie asupra tarinilor si campurilor noastre, ocrotesti pe poporul tau de paguba si vatamarea aducatoare de moarte. Drept aceea, strigam tie unele ca acestea:


Bucura-te, Fecioara lauda crestinilor;
Bucura-te, ca pe tine te fericesc toate neamurile;
Bucura-te, ca tu blagoslovesti si sporesti granele noastre;
Bucura-te, ca tu ne izbavesti de foamete;
Bucura-te, ceea ce ne hranesti cu painea vietii;
Bucura-te, ceea ce ai hranit cu lapte pe Hranitorul lumii;
Bucura-te, Agonisirea rodului fara de moarte;
Bucura-te, ceea ce ai nascut pe Saditorul vietii noastre;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.


Condac3


Cu putere de sus ne intareste, Stapana Plina de har, in zilele de foamete si paguba, ca sa nu pierim rau, lipsiti de pocainta, in trandavie si deznadejde, ci intareste-ne si ne invata sa rabdam si sa bine-placem lui Dumnezeu, ca sa pricepem in nevoi si in necazuri voia Lui cea sfanta, buna si desavarsita, necurmat laudand pe Dumnezeu si strigand Lui: Aliluia!


Icos 3


Avand dragoste mare catre oameni, ce sunt rascumparati cu Cinstitul Sange al Fiului si Dumnezeului tau, ai primit de la Dansul, Preacurata Maica a lui Dumnezeu, stapanire a face randuiala in neamul omenesc si a-l ocroti: ca tu celor necajiti esti Grabnica Ajutatoare, cetatilor si satelor, ogoarelor si tarinilor si lumii intregi Acoperitoare. Tie, Milostivei si de Dumnezeu iubitoarei noastre Maici, Ce randuiesti si indrepti catre mantuire viata noastra pamanteasca, iti graim cu smerita cugetare:


Bucura-te, Buna Maica a Fiului Celui Bun;
Bucura-te, ceea ce te rogi neincetat pentru mantuirea si miluirea noastra, a pacatosilor;
Bucura-te, pentru intreaga lume crestineasca Mijlocitoare catre Dumnezeu;
Bucura-te, a bunatatilor de tot felul Preabuna Datatoare;
Bucura-te, a celor robiti si inchisi in temnite Hranitoare;
Bucura-te, Sanatatea trupului meu si Mantuirea sufletului meu;
Bucura-te, ca rai al desfatarii infloresti;
Bucura-te, ca liman sufletelor gatesti;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine ! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.


Condac 4


Cand va veni asupra noastra fara veste vifor de, vanturi potrivnice, cu tunete si fulgere, iar grindina, si apa multa se vor abate asupra pamantului, atunci Preamilostiva Doamna, grabeste de ajuta noua, celor lipsiti de ajutor, apara-ne si izbaveste-ne de potopirea ploii, de care ne-am facut vrednici pentru pacatele noastre, si sa fie campurile si tarinile nevatamate de acestea, si sa nu ne potopeasca viforul cel de apa: fiindca pe tine pacatosii te avem Ocrotitoare nerusinata nadejdea noastra la tine o punem si, preaslavind puterea rugaciunilor tale Celui nascut din tine Mantuitorului lumii, strigam: Aliluia!


Icos 4


Auzind si vazand impreuna-patimirea Ta, Stapana, fata de oamenii necajiti si care pier, noi, pacatosii, la Tine alergam si ne rugam: o ! Preasfanta Fecioara, auzi-ne pe noi pacatosii, si in ziua cand soarele va usca pamantul si de uscaciune va fi seceta, si roadele pamantului vor prinde a se vesteji, atunci, Stapana, trimite a harului tau roua asupra celor care se roaga cerand mila, veseleste fata pamantului pentru saracii tai, pentru prunci, pentru dobitoace si pentru toti cei ce asteapta sa li se dea lor hrana la buna vreme, si din sfanta icoana ta "Sporitoarea granelor" arata mila ta celor ce striga tie unele ca acestea:


Bucura-te, Neadormita Rugatoare catre Hristos Dumnezeu, care il pleci spre mila catre noi;
Bucura-te, ceea ce abati de la capetele noastre pedeapsa lui Dumnezeu pentru pacate;
Bucura-te, ceea ce de toate nenorocirile ne pazesti cu acoperamantul tau de Maica;
Bucura-te, ceea ce campurile si tarinile noastre le mantuiesti de arsita soarelui si de seceta;
Bucura-te, Preamilostiva Ascultatoare a glasurilor rugaciunilor noastre celor dintru necazuri si restristi;
Bucura-te, ceea ce mantuiesti de foc casele noastre;
Bucura-te, Stapanitoare, grabnica noastra Ajutatoare in zilele de grele incercari;
Bucura-te, din toate nevoile grabnica izbavire.
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.


Condac 5


Ca o stea de la Dumnezeu purcezatoare straluceste neinserat icoana ta, o! Maica a lui Dumnezeu, celor care cer painea cea spre fiinta, ca pazesti cu acoperamantul milostivirii tale campurile si tarinile noastre si bine le randuiesti ca sa aduca roada, miscand pe credinciosi sa strige lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!


Icos 5


Vazandu-te pe Tine Fiul tau stand langa cruce dimpreuna cu ucenicul cel iubit, a grait tie: "Femeie, iata fiul tau" si ucenicului: "Iata Maica ta!", infiind tie pe toti cei care cred intr-insul; iar noi, copii ai tai fiind, spre acoperamantul tau nadajduind, tie, ca Maicii noastre, cutezam a grai:


Bucura-te, Induplecarea Dreptului Judecator;
Bucura-te, Iertarea pacatelor noastre;
Bucura-te, Nadejdea noastra neindoielnica;
Bucura-te, incredintarea noastra cea nerusinata;
Bucura-te, Risipirea necazurilor noastre;
Bucura-te, Alinarea intristarilor noastre;
Bucura-te, ceea ce potolesti vapaia patimilor
Bucura-te, Veselia tuturor neamurilor;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.


Condac 6


Propovaduieste Biserica lui Hristos minunile tale, de Dumnezeu Nascatoare, ca de la rasarit pana la apus laudat este numele tau si nu e tara sau cetate unde sa nu se fi savarsit de tine vreo lucrare a Puterii lui Dumnezeu spre izbavirea si mantuirea, luminarea si vindecarea poporului celui numit cu numele lui Hristos; si mai ales obisnuiesti a face minuni prin sfintele tale icoane, revarsand din, ele undele milei si indurarilor omenirii necajite si care cere ajutor. Drept aceea, slavoslovindu-te pe tine, Fiului tau si Dumnezeului nostru, strigam: Aliluia !


Icos 6


Rasarit-ai zori din Adevaratul Soare, Fecioara, Dumnezeiasca Prunca, luminand sufletele tuturor celor munciti de sufleteasca foamete, ca a zis Domnul: "Nu numai cu paine va trai omul ci cu tot graiul care iese din gura lui Dumnezeu''. Dar s-au intunecat ochii nostri si s-au impietrit inimile noastre, cu ochii nostri nu vedem si cu inimile noastre nu intelegem judecatile lui Dumnezeu. Chinuiti de foametea sufleteasca, la tine alergam, Fecioara Preacurata, si cerem sa potolesti cu Cuvantul Vietii foametea sufletelor noastre, ale celor ce strigarn unele ca acestea:


Bucura-te, ceea ce ne ridici din saracia sufleteasca;
Bucura-te, ceea ce ne hranesti cu Cuvantul Vietii;
Bucura-te, Preasfanta Trapeza, ce porti Painea Vietii;
Bucura-te, Nastrapa, Primitoare de mana;
Bucura-te, Pamant Bun, care ne-ai odraslit Spicul Dumnezeiesc;
Bucura-te, Tarina care rasari roada multa de indurari;
Bucura-te, Piatra care adapi pe cei insetati de viata;
Bucura-te, ceea ce ne dai indoita mila;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului Tau si aratata fa milostivirea ta


Condac7


Celor ce voiesc a secera mantuire ca o tarina dulce te-ai aratat, Stapana, din care, mancand, avem hrana vesnica si nestricacioasa. Iar noi, pamantesti fiind, te rugam, Fecioara Preacurata: arata puterea Ta asupra secerisului tarinilor si campurilor noastre cand va veni vremea lor, si toate granele sa prisoseasca spre mangaierea noastra, a celor ce cantam lui Dumnezeu: Aliluia!


Icos 7


Minunat te-ai preaslavit, o! Maica a lui Dumnezeu, aparand poporul cel dreptslavitor, ca cei care se scoala impotriva lui Dumnezeu nu stiu cat de puternica e rugaciunea Maicii Lui. Iar noi, bine stiind atotputernica ta ocrotire, ajutorare si binecuvantare, astfel strigam cu umilinta catre tine:


Bucura-te, ceea ce incununezi cu roade binecuvantate pe lucratorii pamantului ce sunt curati cu mainile si inima;
Bucura-te, Ajutorare fara veste a celor ce se necajesc in nevoi si in osteneli;
Bucura-te, ceea ce cresti in chip nevazut pe orfanii lipsiti de mama;
Bucura-te, Ajutatoarea tuturor neajutoratilor;
Bucura-te, Hranitoarea vaduvelor si orfanilor,
Bucura-te, ceea ce dai putere, hrana si mangaiere bolnavilor si slabanogitilor;
Bucura-te, Vesmantul de indraznire celor goi;
Bucura-te, Iertarea multor gresale;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.


Condac 8


Precum ai impreuna-lucrat oarecand la pogorarea pe pamant a Mantuitorului lumii, asa si acum, ca un soare stralucitor, rasari peste tarina ce se parguieste, inaintemergand venirii Domnului cu Seceratorii, Caruia si noi ii strigam cu frica: Aliluia!


Icos 8


Toata nadejdea noastra la tine o punem, Maica lui Dumnezeu, si in necazurile noastre la sfanta ta icoana "Sporitoarea granelor" cu osardie alergam si, asteptand sa primim de la tine harica mangaiere si ajutorare in vremea restristii si saraciei noastre, strigam tie:


Bucura-te, Preamare Vistierie a milostivirii
Bucura-te, Hrana si Mangaierea celor ce alearga la tine;
Bucura-te, Paine ce nu se termina a celor flamanzi;
Bucura-te, Grabnica Auzire a celor saraci;
Bucura-te, a celor ce patimesc de foamete si nevoi placuta Purtare de grija;
Bucura-te, ceea ce ne atragi catre Lumina Cea Neinserata;
Bucura-te, Cheia Imparatiei lui Hristos;
Bucura-te, Nadejdea bunatatilor celor vesnice;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.


Condac 9


Toti oamenii se minuneaza de maretia minunilor tale, Preasfanta Fecioara, revarsate de Tine din sfintele tale icoane, ca tuturor le daruiesti dupa cererea fiecaruia, bine oranduiesti casele noastre, trimiti blagoslovenie lucratorilor pamantului si dai oamenilor toata indestularea. Drept aceea, strigam Fiului tau: Aliluia!


Icos 9


Ritorii cei mult graitori pot canta minunile tale, o! Maica a lui Dumnezeu Stapana, ca tuturor marginilor pamantului le tinzi mana de ajutor si trimiti credinciosilor buna rodire a pamantului, buna intocmire a vazduhului si toata imbelsugarea roadelor si bunatatilor pamantului. Iar noi, intru smerenia noastra marturisind marea ta ocrotire aratata asupra noastra, a pacatosilor, si neincetatul ajutor dat in nevoile noastre, strigam:


Bucura-te, cea dupa cuviinta laudata de arhangheli si ingeri;
Bucura-te, cea marita de toate puterile ceresti;
Bucura-te, ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii;
Bucura-te, ceea ce esti mai slavita fara de asemanare decat serafimii;
Bucura-te, Stapana cerului si a pamantului;
Bucura-te, Nascatoare Imparatului Celui Mare
Bucura-te, Roaba Domnului cea credincioasa;
Bucura-te, cea fericita in cer si pe pamant;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.


Condac 10


Liman mantuitor in necazuri si nevoi esti de Dumnezeu Nascatoare.


Drept aceea, cere de la Fiul Tau si Dumnezeul nostru mila pentru noi, pacatosii, care cantam: Aliluia!


Icos 10


Zid esti celor ce lauda minunile Tale, de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, si tuturor celor ce cu credinta alearga si se inchina tie si icoanei tale numite Sporitoarea granelor" graind:


Bucura-te, Nesecat Izvor al milelor si indurarilor;
Bucura-te, Aratarea dragostei lui Dumnezeu;
Bucura-te, Savarsire de minuni slavite;
Bucura-te, Odihna Dulce a celor osteniti si impovarati;
Bucura-te, ceea ce miluiesti cu daruri bogate pe cei ce cu rabdare patirnesc
Bucura-te, ceea ce mangai cu bucurie duhovniceasca pe cei ce poarta grija de bisericile lui Dumnezeu;
Bucura-te, Nadejdea noastra cea neindoielnica;
Bucura-te, Liman lin si bun;
Bucura-te, Ceea ce esti plina de har, Domnul este cu Tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului Tau si aratata fa milostivirea Ta.


Condac 11


Nu trece cu vederea cantarea noastra, Prea sfanta Fecioara, si vistieria iubirii Tale n-o zavori de noi; tinde noua mana Ta cea darnica, ca proslavind milele si minunile Tale sa cantam lui Dumnezeu, Celui Intreit in Unime: Aliluia!


Icos 11


Cu razele cele stralucitoare ale minunilor Tale luminezi toata lumea crestineasca si ocrotesti poporul cel dreptslavitor, rascumparat cu sangele Fiului tau. Drept aceea, cazand la sfanta icoana ta, in care te vedem, o Maica a lui Dumnezeu, in vazduh deasupra campurilor si tarinilor noastre, blagoslovind snopii de grane adunati, rugamu-te, Stapana Atotmilostiva: milueste si apara cu indurare neamul omenesc cel osandit sa manance paine intru sudoarea fetei, sa nasca dureri si intru intristari sa creasca pe copiii lor. Daruieste-ne sanatate si tarie ca hraniti fiind de tine, sa astern din putere in putere si sa ne umplem toti de bucurie si mangaiere de la darnica dreapta a iubirii tale, strigand tie:


Bucura-te, Hranitoare a pruncilor,
Bucura-te, ceea ce prin gurile pruncilor savarsesti lui Dumnezeu lauda;
Bucura-te, Roua din cer pogoratoare asupra celor ce sunt in arsita ostenelilor;
Bucura-te, ceea ce daruiesti buna oranduiala celor care o cer;
Bucura-te, ceea ce pregatesti imbelsugare celor care se roaga
Bucura-te, ceea ce de multe ori daruiesti inainte de a fi rugata;
Bucura-te, Mangaierea celor intristati;
Bucura-te, Veselia celor necajiti;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.


Condac 12


Ajutor grabnic trimite-ne, o! Maica a lui Dumnezeu, si cand va iesi semanatorul sa semene, sa nu cada semintele langa cale, sau intre maracini, sau pe piatra, ci in pamant bun. Fa sa rasara asa fel ca pamantul sa odrasleasca rod insutit, si noi toti intru bucuria inimii sa strigam lui Dumnezeu cu guri multumitoare: Alliuia!


Icos 12


Cantand minunile si milele Tale, Stapana de Dumnezeu Nascatoare, Te laudam pe Tine toti, ca intru adevar esti Ajutatoarea, Acoperitoarea, Hranitoarea si Iconoama noastra, viata noastra spre mantuire bine oranduindu-o. Drept aceea, strigam tie:


Bucura-te, ceea ce ne dai bogatie nestricacioasa;
Bucura-te, Mancare nestricacioasa a celor ce flamanzesc de dreptate;
Bucura-te, Bautura nesecata a celor ce insetoseaza de viata;
Bucura-te, ca rai al desfatarii infloresti;
Bucura-te, al credinciosilor Liman de mantuire;
Bucura-te, Acoperamantul lumii, mai larg decat norii;
Bucura-te, Nadejdea celor fara de nadejde
Bucura-te, Mantuirea celor deznadajduiti;
Bucura-te, Ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.


Condac 13


O! Maica Prealaudata, Care ai nascut Cuvantul Cel mai Sfant decat toti sfintii! Primind prinosul nostru de acum, izbaveste pe oamenii care la tine alearga de toata nevoia, foametea sufleteasca si trupeasca, de bolile cele aducatoare de moarte si de tot raul si scapa-i de muncile cele vesnice, ca impreuna cu cetele ingeresti neincetat sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!


RUGACIUNE


O! Preasfanta Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, Preamilostiva Stapana, Imparateasa cerului si a pamantului, Bineranduitoarea a toata casa si familia crestineasca, Blagoslovenia celor ce se ostenesc, Bogatia necheltuita a celor nevoiasi, Hranitoarea tuturor orfanilor si vaduvelor si a tuturor oamenilor! Hranitoarea noastra, ceea ce ai nascut pe Hranitorul lumii, si sporitoare a granelor noastre, tu, Stapana, trimiti blagoslovenia ta de Maica cetatilor si satelor noastre, campurilor si tarinilor si fiecarei case ce are nadejde catre tine.

Drept aceea cu evlavie si cu inima infranta te rugam cu smerenie: fii noua pacatosilor si nevrednicilor robilor tai, Iconoama inteleapta, bine oranduind viata noastra; iar toata obstea, toata casa si familia pazeste-o intru cucernicie si dreapta slavire, intru unire de cuget, ascultare si indestulare. Pe saraci si nevoiasi hraneste-i, batranetele sprijina-le, pe copii creste-i si pe toti intelepteste-i sa strige fara incetare catre Domnul: "Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi. Pazeste, Maica Preacurata, pe poporul Tau de toata nevoia, boala, foametea, pierzarea, grindina, focul, de toata intamplarea cea rea si toata neoranduiala. Manastirii noastre (satului nostru), caselor si familiilor si oricarui suflet crestinesc si intregii noastre tari mijloceste pace si pare mila, ca sa Te slavim pe Tine, Preamilostiva noastra Hranitoare si Indestulatoare, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

„Eu nu cred decât ceea ce văd şi înţeleg…“

Un om credincios de la ţară mergea pe drum, alături de un domn necredincios. Tocmai discutau despre lucrurile credinţei. Credinciosul se trudea să-l scoată pe necredincios din mlaştina necredinţei, dar el se apăra cu îndârjire, proptindu-se în vorbele:
– Dragul meu, eu sunt om cu minte, eu nu cred decât ceea ce văd şi înţeleg.
Atunci, credinciosul, luminat ca de Duhul Sfânt, se opri în loc şi, arătând spre o livadă unde păşteau o vacă, o oaie şi o gâscă, zise:
– Vezi, dumneata, vaca, oaia şi gâsca ceea cum pasc?
– Văd.
Aşa-i că toate trei pasc aceeaşi iarbă?
– Aşa-i.
– Ei, acum să-mi spui dumneata, de ce iarba ce o paşte vaca se preface în lapte, iarba ce o paşte oaia se preface în lână, iar iarba ce o paşte gâsca se preface în pene? Eu de mult văd acest lucru şi nu-l înţeleg, iar dumneata tot mereu îmi spui că nu crezi decât ceea ce vezi şi înţelegi. Spune-mi, rogu-te, cum stăm cu lucrul acesta pe care-l vezi?
Necredinciosul rămase ruşinat.

Tribunalul din noi

ÎN FIECARE DIN NOI este un Tribunal ceresc; un Tribunal care ne judecă toate faptele şi gândurile noastre. Un Tribunal care ne laudă pentru cele bune şi ne mustră aspru pentru cele rele. Acest Tribunal se cheamă: Conştiinţa.
Acest Tribunal nu iartă. El ne judecă fără cruţare, după dreptate. Când am făcut păcatul, el ne pune îndată în faţă sentinţa şi mustrarea pentru păcat. Şi ne-o arată mereu.
Un pictor credincios s-a gândit mult cum ar putea zugrăvi conştiinţa printr-o icoană. Şi, pe urmă, a făcut o icoană minunată. A zugrăvit conştiinţa în chipul unui cal, urmărit de un lup grozav.
Bietul cal fuge îngrozit. Îşi încordează toate puterile să scape prin fugă. Dar totul e în zadar. Moartea se ţine în urma lui. Nu mai e nici o scăpare. De aceea, a scris pe cal cuvintele: „totul e în zadar“.
Aşa e şi conştiinţa. Ea urmăreşte păcatul şi pe păcătos cu o înverşunare de lup sălbatic; cu un strigăt fioros de moarte. Şi, după ce am păcătuit, orice am face, nu putem scăpa. El se ţine după noi.
Glasul conştiinţei, strigarea conştiinţei, cu nimic în lume nu se poate înăbuşi.
Un ucigaş s-a prezentat de bunăvoie la temniţă, după cinci ani de la omor. De ce? Pentru că de cinci ani îl urmărea mereu „lupul“ cel grozav şi nicăieri nu afla scăpare. A fugit în temniţă, dar şi aici spunea că temniţa „e prea uşoară“ pentru fapta lui. „Lupul“ îl urmărea şi aici.


Grozav tribunal este conştiinţa! Cu nimic din lume nu putem scăpa de mustrarea şi pedeapsa lui. Este însă ceva din cer care ne scapă: Crucea şi Jertfa Scumpului nostru Mântuitor.
Plângându-ne cu amar păcatul la picioarele Crucii, acesta e singurul loc unde „lupul“ conştiinţei nu ne mai poate urmări. În acest loc a scăpat Petru-Apostolul când a plâns cu amar, după ce se lepădase de Domnul.


În acest loc binecuvântat să scăpăm şi noi!

Între a face gălăgie şi a lumina

Într-o predică, un vestitor al Evangheliei spunea:
„Zilele trecute, am chemat un electrician. Mi se deranjase soneria electrică.
Sosind electricianul, i-am zis:
– Domnule , o dată cu repararea soneriei, te rog, cu acest curent de la sonerie, să aranjezi şi o lampă electrică de iluminat!
– O, aceasta nu se poate! – a răspuns electricianul. Puterea electrică de la sonerie este prea slabă pentru a face cu ea lumină. Curentul acesta poate face gălăgie cu clopoţelul, dar nu poate face şi lumină. Pentru a face lumină trebuie un curent mai mare decât pentru a face gălăgie.
Iar eu – zicea preotul – m-am gândit în mine că aşa e şi cu lucrurile mântuirii şi cu vestirea mântuirii.
E mai uşor a face «gălăgie» – a ţine predici strigătoare şi a spune vorbe mari, decât a «lumina» şi prin faptele noastre.“


Să nu uităm cuvintele Mântuitorului: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca, văzând oamenii faptele voastre cele bune, să-L mărească pe Tatăl din cer!“ (Matei 5, 16).
Nu numai auzind predici şi învăţături se îndreaptă oamenii, ci şi văzându-le coborâte în viaţa şi faptele noastre.

Ascultarea în Biserică

La o biserică slujeau doi preoţi, cu multă râvnă. În fiecare duminică se predica Cuvântul lui Dumnezeu.

Unul dintre preoţi, voind în predica lui să facă legătură cu predica celuilalt preot din duminica trecută, îl întrebă pe crâsnic (paracliser) despre ce a vorbit părintele în duminica trecută.


„Să mă iertaţi, – răspunse crâsnicul – dar eu eram atunci încurcat cu cădelniţa, căci se stinseseră cărbunii din ea şi nu-mi aduc aminte… Voi întreba însă pe cantor.“ Dar cantorul nu-şi aducea nici el aminte, pentru că pe vremea predicii căutase prin Tipic glasul şi rânduiala duminicii viitoare.


Crâsnicul îl întrebă pe epitrop, dar nici epitropul nu-şi aducea aminte, pentru că pe timpul predicii îşi făcuse socoteala banilor . Disperat, crâsnicul se suie sus la cor, la domnul învăţător, dar nici aici nu se ferici. Pe timpul predicii, domnul învăţător ieşise afară „să tragă o ţigară“.


Bietul crâsnic, ce era să facă?! Să se întoarcă la părintele fără nici un răspuns? Ar fi fost prea-prea ca o biserică întreagă să nu ştie ce a predicat părintele în duminica trecută. Se gândi una bună şi, ivindu-se pe uşa altarului, zise încet, şoptind: „Părinte, am aflat: în duminica trecută, părintele celălalt a vorbit… despre Dumnezeu!“


O întâmplare de râs ar fi aceasta, dacă n-ar fi în ea un dureros adevăr. În câte biserici se rosteşte Cuvântul lui Dumnezeu cu foc şi înţelegere – şi câţi îl ascultă cu folos şi înţelegere?

Schimbarea la Faţă a Domnului -Ev. Matei 17, 1-9

Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.
 Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una.
Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L". Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur.
 Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.

"Dezgoleşte-ţi rana în faţa doctorului şi nu te ruşina" (ruşinea de dinaintea spovedaniei)

,,Dezgoleşte-ţi, dezgoleşte-ţi rana în faţa doftorului şi nu te ruşina.
«A mea e buba, părinte, a mea e rana. Din nepăsarea mea s-a pricinuit, şi nu din a altuia.
Nimeni altul nu e pricinuitorul ei: nici om, nici duh, nici trup, nici altceva, ci negrija mea!»“
Sfântul Ioan Scărarul

De multe ori ne apropiem de sfânta Taină a Spovedaniei cu sentimentul că de parcă am vrea să ne curăţim sufletul, că am vrea să nu mai rămâie nimic tăinuit în el, dar iată că un anume păcat nu ne permite acest lucru. Nu-l putem mărturisi deşi înţelegem că nu poate fi ascuns nimic, de ne dorim vindecare adevărată.
Dar există acea ruşine care ar fi de mare folos dacă ar apărea înaintea înfăptuirii păcatului, şi care nu e bună de nimic înainte de mărturisire.
Ruşinea este un sentiment pe care îl mânuieşte diavolul spre folosul său. Când suntem în situaţia de a păcătui o micşorează (pe ruşine), iar când trebuie să ne spovedim o măreşte.
 În continuare vrem să vă propunem îndrumarea Ieromonahului Savatie Bastovoi pentru a depăşi acest sentiment şi a nu-l lăsa să vă împiedice să vă curăţiţi sufletul cu adevărat. Aşa să vă ajute Dumnezeu.


Rusinea de dinaintea spovedaniei


Raspunsul la aceasta intrebare il vei gasi in orice indreptar de spovedanie, cred insa ca nu pe cel tamaduitor. Sunt sigur ca tocmai pentru asta cauti un raspuns, un alt raspuns decat cel pe care nu ma indoiesc ca il stii deja, dar care, in starea in care esti, nu-ti este de nici un folos. De aceea, nici eu nu te voi apostrofa clasic: "E de la dracu' rusinea, trebuie sa o depasesti si sa-ti marturisesti pacatul!"
Vladica Antonie, episcopul Surojului, isi amintea cu duiosie o intamplare din adolescenta sa, care i-a schimbat viata. Marturisesc ca aceasta intamplare a avut acelasi efect si asupra vietii mele.
Odata, dupa terminarea slujbei, tanarul s-a apropiat la miruit de preotul care il smintise prin faptul ca-i parea beat. Totusi, dintr-o politete fatarnica, a incercat sa-i sarute mana, pe care preotul si-a tras-o rusinat, scuzandu-se pentru starea in care este.
 Dupa ce lumea s-a imprastiat, tanarul, atins de gestul parintelui, s-a apropiat de el sa-si ceara iertare.
Parintele era atat de mahnit, incat aproape ca plangea. Si i-a marturisit tanarului ca ii pare rau ca e asa, dar nu mai poate, pentru ca tocmai i-au murit intr-un accident sotia si copilul. Atunci, viitorul mitropolit al Surojului a avut urmatoarea revelatie simpla, dar fundamentala. El a inteles ca una este a citi in Biblie despre rabdarea lui Iov si a-l da ca exemplu altora, cand ii vezi necajiti, si alta este sa ti se intample chiar tie un necaz atat de mare.


Viata crestina autentica incepe cu incelegerea acestui lucru simplu. Sa intelegem ca nu intotdeauna putem indeplini sfaturile atat de bune, de altfel, ale Sfintilor Parinti si chiar ale Mantuitorului. Nu intotdeauna avem puterea necesara, curajul si, pur si simplu, vointa. Dar, cu toate acestea, sa nu uitam ca chiar si atunci, fie ca suntem ispititi si chiar stapaniti de draci, fie de pornirile normale ale firii, noi, totusi, ramanem crestini. Niste crestini loviti, dar crestini. Sa intelegem ca viata crestinului nu este alcatuita doar din victorii, doar din reusite, ci, poate, mai ales, din infrangeri, dar din niste infrangeri suportate cu barbatie.


Pentru noi, crestinii, o infrangere suportata cu barbatie e mai mare decat o victorie dobandita miseleste, adica cu ingamfare. Foarte usor o astfel de victorie te poate arunca in afara terenului de lupta. Adica, in cazul nostru, cineva care isi marturiseste pacatele cu prea multa usurinta isi poate pune intrebarea de ce i se intampla asta? Nu cumva tocmai pentru faptul ca nu ii par chiar atat de grave? Nu cumva, tocmai pentru faptul ca si-a pierdut duhul adevaratei pocainte?


Da, pacatul tau poate fi si avort, si incest, si homosexualitate, si necrofilie, si crima. Dar sa stii ca sunt oameni care marturisesc aceste pacate aproape cu seninatate, iar undeva, in vreo manastire uitata, exista poate un frate care se tanguie grozav pentru faptul ca a mancat un mar din copacul din care nu avea binecuvantare sa manance. Avem in Pateric cazul unui frate care era chinuit ingrozitor de faptul ca, facand ascultare la trapeza (bucatarie), manca din oala cu unt.


Asa ca, dupa parerea mea, rusinea pe care o simtim, atunci cand vine vremea sa marturisim un pacat, poate ca nu depinde atat de gravitatea pacatului savarsit, cat de intensitatea pocaintei noastre. Pentru a nu permite incunucarea unei pocainte atat de barbatesti si atat de placute lui Dumnezeu, diavolul se ridica impotriva noastra si ne ingreuiaza si mai mult framantarea, sporindu-ne nu doar rusinea, ci, odata cu ea, si deznadejdea.


Pentru noi, crestinii, fata aceasta de la sfarsitul filmului, care ne da curaj, este Hristos. El apare intotdeauna in ultima clipa, descoperindu-ne dragostea Sa pentru noi, tainuita pana atunci. Sa nu abandonezi niciodata lupta, pana cand nu-L vei vedea pe Hristos venind, altminteri te vei declara invins inainte de sfarsitul luptei.


Dar ce inseamna sa te declari invins? Oare faptul ca nu poti marturisi un anume pacat preotului? Nu. Inca nu. Aceasta este doar o lovitura, o lovitura pe care e si firesc ca orice lupta sa o presupuna. Dar inca nu este infrangere, inca este incaierare. Infrangerea este atunci cand noi incepem sa fugim nu doar de preot, ci chiar si de Hristos, cand ajungi sa crezi ca nu doar preotul nu te mai poate intelege, ci pana si Hristos, pana si El nu te mai poate ierta.


Ziceam ca rusinea aceasta poate fi nu atat din cauza gravitatii pacatului, cat poate din cauza intensitatii pocaintei. Si-ar fi prea trist sa ratam sansa unei incununari pe masura zbuciumului nostru. Cununa insa sta pe un loc mai inalt decat noi si inchipuieti ca nu avem nimic pe care sa calcam pentru a o ajunge: nici scaun, nici vreo piatra sau buturuga. Tot ce avem la indemana nu e decat pacatul nostru, pe care trebuie sa calcam, ca pe o scara, ca pe un loc inalt si sa ajungem pana la cununa.


Asadar, daca nu o poti spune preotului la care te spovedesti de obicei, du-te si o spune unui preot necunoscut, du-te intr-un oras strain, intr-o tara straina, unde nu te mai stie nimeni, si spune-o primului preot care iti iese in cale, numai spune-o.
 Daca ti-ai pierdut increderea in preoti, ca poti cadea si in aceasta ispita, spune-o unui om in care ai incredere. Daca nu ai nici macar un astfel de om, spune-o direct lui Dumnezeu, spune-I-o neincetat. De fapt, sunt convins ca amintirea pacatului te obsedeaza oricum, dar tu spune-o deschis, cu nadejde, nu fugind de Dumnezeu.


Ia cazul lui Petru si Iuda. Si Iuda s-a aprins de pocainta, a fugit si a aruncat banii dobanditi pe sange. Iuda, spre deosebire de Petru, a recunoscut sangele lui Hristos ca fiind "nevinovat", adica, practic, a infruntat hotararea iudeilor, a infruntat tot Templul care L-a condamnat pe Hristos la moarte.
 Petru nu a avut putere sa faca aceasta, nici macar in fata unei simple femei care i-a zis ca l-a vazut printre ucenici. Petru s-a lepadat cu juramant de Hristos, in timp ce Iuda L-a marturisit fara frica "nevinovat" si nu doar in fata unei simple femei, care nu i-ar fi putut face nimic, ci in fata legiuitorilor iudei, care il puteau da la moarte.
Si cu toate acestea, pocainta cea mare a lui Iuda nu i-a folosit la nimic, pentru ca Iuda, desi se caia, fugea de Dumnezeu, nu avea indrazneala sa I se marturiseasca. Iuda, care a avut curaj sa marturiseasca inaintea oamenilor, nu a avut curaj sa marturiseasca lui Dumnezeu, iar Petru, desi s-a speriat si s-a rusinat de oameni, totusi, atunci cand a fost vremea, s-a marturisit lui Dumnezeu.ţ


Care a fost marturisirea lui Petru? A zis el oare: "Doamne am gresit ca Te-am tradat, iarta-ma!"? Nu. Petru a marturisit altfel, socant pentru noi. Petru a zis: "Doamne, Tu stii toate, Tu stii ca Te iubesc". Asa sa repeti si tu, chiar daca nici tu nu o crezi. Sa o spui, tocmai pentru ca e o minciuna, dar e o minciuna care ai vrea sa fie adevarata. Poate chiar e un adevar, un adevar la care putini dintre noi putem ajunge, dar il ravnim. Sa plangi si sa repeti minciuna aceasta lui Dumnezeu, sa I-o spui in fata: "Doamne, Tu stii toate, Tu stii ca Te iubesc!"


Dumnezeu stie pacatul nostru, Il stia chiar mai inainte de a ne fi adus pe lume. Si totusi, El nu a impiedicat nasterea noastra. Oare nu arata asta increderea lui Dumnezeu fata de noi, oare nu arata marea nadejde pe care si-a pus-o El in noi? De ce sa dezamagim pe un om atat de minunat Care este Dumnezeu?


Acelasi vladica Antonie, intr-o predica la Nasterea Domnului, care stiu bine ca n-a fost tradusa in romaneste, propune o discutie, nu atat despre credinta omului in Dumnezeu, care este o tema arhidiscutata, cat despre credinta lui Dumnezeu in om. Vladica aminteste de o povestioara, se pare, de nu prea mare valoare literara, in schimb de mare adancime duhovniceasca. Autorul isi inchipuie sfatul Sfintei Treimi la facerea omului. Dumnezeu Tatal ar fi spus: "Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra". "Da, dar omul acesta va cadea - zise Duhul -, si Tu, Fiule, va trebuie sa mori pentru El". "Sa-l facem, dar, sau sa nu-L facem?" - a intrebat Tatal. "Sa-L facem" - a zis Fiul.
Iata nadejdea pe care si-a pus-o Dumnezeu in om! Acestui Dumnezeu ne marturisim noi, de acesta ne rusinam, pe acesta Il iubim.


Daca inca nu-ti poti marturisi pacatul tau preotului, nu deznadajdui, spune-l lui Dumnezeu. Si adauga la acel pacat si toate motivele pentru care nu-l poti marturisi. Sa-i spui lui Dumnezeu toate asa cum sunt, cu simplitate. Sa nu te desparti de Dumnezeu. Poti sa-I spui ca nu e drept cu tine, ca este chiar El vinovat pentru pacatul Tau, poti sa clevetesti macar tot pamantul inaintea Lui, toti preotii si episcopii, dar sa spui totul cu fata catre El si sa nu te linistesti pana cand nu obtii un raspuns de la El. Poate ca, la un moment dat, iti vei da seama ca ceea ce-i spui este o minciuna, poate ca nu. Sa stii insa ca El te va intelege, orice i-ai spune. Si sa te linisteti.


Lui ai voie sa-i spui toate, tocmai pentru a nu ajunge sa te reversi inaintea oamenilor. Dar sa te pazesti a cleveti pe preoti sau pe oricare alt om in fata oamenilor, pana ce te vei linisti desavarsit. Numai lui Dumnezeu sa-i parasti pe toti, ca El te va intelege, El stie toate. Si-n toata vremea, oricat de deznadajduit sau revoltat vei fi, sa nu uiti ca totul nu este decat o ispita, o ispita vremelnica, pe care trebuie sa o infrangi.


Va veni si timpul cand o vei putea spune preotului, adica tot lui Dumnezeu, dar cu martor. Nu-ti va parea atat de greu, om este si el, chinuit de ganduri ca si tine, pentru ca, asa cum spune Apostolul Pavel, oare nu "tot trupul geme si suspina cu suspine negraite, asteptand infierea"?


Gandeste-te ca acesta nu e decat un pacat neinsemnat, un pacat oarecare. Ca viata s-ar putea sa te arunce, de acum inainte, in niste pacate atat de mari, incat ceea pentru ce te framanti acum sa-ti para fleacuri. Si, daca pe acesta nu-l poti marturisi, cu acelea ce vei face?
"Indrazneste, Eu am biruit lumea".

Ieromonah Savatie Bastovoi- ortodoxia.md