LUMINA FAPTELOR BUNE

Blog ortodox spre zidire sufleteasca

DENIILE DIN SAPTAMANA MARE

Deniile din Saptamana Patimilor sunt unele dintre cele mai profunde, frumoase si inaltatoare slujbe crestine. Deniile au aparut odata cu crestinismul si se tin in Postul Mare al Pastilor, post care dureaza sase saptamani.

Deniile din Saptamana Mare atrag insa o multime de credinciosi; se savarsesc in biserici incepand cu seara Floriilor, deci din duminica a sasea a postului, pana vineri seara, cand se canta si Prohodul Domnului. Anul acesta deniile vor incepe duminica 28 martie si se vor termina sambata 3 aprilie.
Deniile sunt slujbe care se tin dupa orele 18-19.
Denia se deosebeste de priveghere, care inseamna tot slujba de seara, prin faptul ca se refera numai la utrenia savarsita seara.
De luni pana vineri, in ziua cumplita a rastignirii, preotii rostesc rugaciuni rituale, canturi, citesc fragmente liturgice din Vechiul Testament (Psalmi, Profeti etc.), numite paremii. Cat despre Evanghelii, ele sunt randuite astfel ca in fiecare zi din Saptamana Patimilor sa se citeasca o anumita Evanghelie.
Cele mai importante denii sunt cele de joi si vineri seara, cunoscute si sub denumirile de denia mica si denia mare.
Cea de joi seara are ca elemente specifice, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor si scoaterea Sfintei Cruci in mijlocul bisericii. Cea de vineri seara se deosebeste de celelalte denii prin Cantarea Prohodului, si inconjurarea bisericii cu Sfantul Epitaf (cusatura sau pictura de mare frumusete care reprezinta scena punerii in mormant).
Vinerea Mare este ziua de doliu a crestinatatii: atunci a fost rastignit Mantuitorul. De aceea, in aceasta zi, in orice biserica crestina din lume, nu se oficiaza slujba Liturghiei. Liturghia insasi inseamna jertfa si se considera ca nu se pot aduce doua jertfe in aceeasi zi. De aceea, Vinerea Mare este zi aliturgica.
In schimb, vineri seara se oficiaza Denia Prohodului.
Mai intai, tineri si batrani, in lant neintrerupt, trec pe sub masa plina de flori, masa ce simbolizeaza catafalcul DeniaDomnului. Pe ea este asternuta o fata de masa bogat pictata, cu punerea in Mormant a Mantuitorului (Epitaf), precum si Evanghelia impreuna cu Crucea. Apoi, preotii, strana si credinciosii canta Prohodul Domnului.
Deniile nu sunt doar slujbe de dimineata savarsite seara, pana tarziu in noapte, ci scopul lor principal este, ca prin rugaciune si cantare, prin citirea Sfintei Scripturi si meditatie, prin pocainta si post, sa alungam din suflet intunericul pacatelor si sa ne umplem de lumina cea tainica si nevazuta a prezentei iubitoare a lui Hristos in noi.AMIN

CINEVA ERA TRIST DE FLORII...






Iata astazi Hristos intra triumfal in Ierusalim insotit de multime de oameni cu ramuri de finic in maini. Sa-L intampinam si noi pe Hristos cu stalpari de fapte bune. Hristos blesteama smochinul fara roade care se usuca. Sa ne temem si noi, ca sintem ca niste pomi fara roade pe pamant, lipsiti de multe bunatati duhovnicesti. Hristos primeste pe femeia pacatoasa sa-I spele picioarele. Sa ne apropiem si noi de Domnul si cu lacrimi de pocainta sa-I udam picioarele si sa I le sarutam.
Astazi se incheie Postul Mare si incepe Saptamana Mare a Sfintelor si mantuitoarelor patimi.
Cei care ati fost mai silitori cred ca pana acum v-ati spovedit si impartasit cu Trupul si Sangele Domnului. Care inca nu v-ati curatit de pacate prin spovedanie si Sfanta Impartasanie, mai aveti numai cateva zile pana la Sfintele Pasti.
Nu mai amanati, ci alergati la preot, ca nu putem sa ne bucuram de Invierea Domnului necuratiti si plini de pacate.
Sa mergem saptamana aceasta dupa Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vietii, al iertarii si al mantuirii. Fara acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mantui.
De vom face asa, ne vom bucura cu totii de lumina invierii Mintuitorului si vom putea canta cantarea ingereasca de biruinta asupra mortii si a iadului. Amin.

CE SUFLET ARE BOGATUL ?

Ati vazut oameni saraci,bolnavi ,prin  orase si sate?ati vazut cum traiesc ei...care este viata lor? 
Ce sărăcie peste tot, ce zdrenţe cu petice fără număr! Ce feţe istovite!.. Ce chipuri necăjite! Oare ei sunt fii vitregi, nu fii adevăraţi ai lui Dumnezeu?

Bogaţii nici nu vor să se uite la ei – nu vor să îi îmbrace, să îi hrănească, să-i mângâie!
Ce suflet are bogatul! Ce scârbos este pentru el Dumnezeu Cel iubitor de oameni!
Nu îl ferici pe bogat, nu îl linguşi, nu-l invidia, ci să plângi pentru el ca pentru cel mai jalnic om!AMIN

DUMNEZEU NE ALINA DURERILE

Alintă-te pe lângă Mântuitorul şi pe lângă Maica lui Dum­nezeu ca un fiu adevărat (sau ca o fi­ică adevărată) – alintă-te, îţi zic, ci­tind canoanele, acatistele care merg la inimă ale Preadulcelui Iisus şi Maicii lui Dumnezeu, alintă-te şi pe lângă sfinţi prin rugăciuni fierbinţi şi prin canoanele şi acatistele rânduiteşi nu vei fi ruşinat, ci degrabă vei simţi în inima ta alintare cerească de la Duhul Sfânt.

Însă nici nu te descu­raja dacă inima ta e rece în urma în­tunecatelor adieri ale vrăjmaşului netrupesc. Domnul vede totul şi ni­meni nu pleacă de la Dânsul cu mâ­na goală, ci degrabă dă fiecăruia du­pă merite. Rabdă, fiindcă s-a zis: în­tru răbdarea voastră veţi dobândi sufle­tele voastre.AMIN

CAT DE REPEDE PRIMIM MANTUIREA...

Cât de repede şi de uşor ne poate mântui Domnul nostru! într-o clipită, pe neaşteptate, pe nebăgate în seamă. Adesea am fost în tim­pul zilei un mare păcătos, iar seara, după rugăciune, am mers la culcare în­dreptat şi mai alb decât zăpada, prin darul Sfântului Duh, cu inima plină de dulceaţă şi de o adâncă pace.

Cât de uşor îi este Domnului să ne mântuiască, în seara vieţii noastre, în amurgul zilelor noastre!
Mântuieşte-mă, mântuieş-te-mă, o, Preabunule Doamne, primeşte-mă în cereasca Ta împărăţie.AMIN

RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE


Nu se stie exact cine a scris-o, nici de cand circula printre credinciosii din Prahova. Cert este ca s-a raspandit ca lumina, ca lumea o cauta pentru puterile ei. Se spune ca  cei care intra in posesia Rugaciunii scapa de boli, de griji, de necazuri, de farmece si blesteme, li se implinesc cele mai grele dorinte.
Rugaciunea este grabnic ajutatoare dupa credinta si durerea celui care o rosteste.


"Doamne, asa precum arde lumanarea mea de repede, luata din sfanta biserica, tot asa sa-mi ajute Dumnezeu, Maica Precista si toti sfintii, ca sa piara tot atat de repede toate facaturile, spurcaciunile, toate relele si patimile, blestemele si lucrurile diavolesti, farmecele, descantecele, mestesugurile si uneltele diavolesti de la locul unde stau, de la casa mea, din familia mea, de la cei bantuiti de patimi (bautura, cafea, tutun, curvie, jocuri de noroc, neascultare si nesupunere, injuraturile de cele sfinte), din capul meu, din trupul meu, din sufletul meu, din familia mea.
Doamne, ajuta-ma sa-mi recapat sanatatea, linistea, sporul si prosperitatea casei, a serviciului, a locului unde lucrez, sa fiu binevazut, sa am spor in casa, in vite, in pasari, sa fiu ferit de accidente si de relele intamplari, eu si casa mea, familia si colaboratorii de la munca.
Doamne, sa se departeze vrajmasii si sa se imblanzeasca, sa am soarta buna de la Dumnezeu, sa mi se dezlege cununiile si facaturile, sa fiu ferit de argintul viu si lucrurile vrajitoresti sa nu aiba putere asupra mea. Doamne, fereste casa mea de ura si invidie, de certuri, de batai, de boli molipsitoare, de betii, de anturaj prost.
Doamne, fereste familia mea si sufletele noastre de toate incercarile si rautatile si da-ne, Doamne, sanatate, impliniri, realizari si viata fara de primejdii. Doamne, intareste-ma si pastreaza-mi credinta stramosilor, credinta crestinilor.
Doamne, ocroteste pe parintii mei, pe fratii mei, pe surorile mele (se spun numele lor) si dezleaga blestemele viilor si mortilor cazute asupra noastra. Si lumineaza mintea si soarta copiilor nostri, da-le spor la invatatura si reusita in viata.
Doamne, vegheaza si intareste tineretul si copiii celor de-un neam si o credinta cu noi. Doamne, ai grija de toti copiii si intelepteste si pe copiii mei. (Toate numele pentru care se roaga respectivul.)
Doamne, da-ne painea cea de toate zilele si linistea ta cea sfanta! Doamne, sa se implineasca toate rugaciunile noastre! Doamne, ajuta-ne! Doamne, iarta-ne! Doamne, miluieste-ne! Doamne, fie-Ti mila de noi! Doamne al puterilor, fii cu noi! Amin!"


Sunt, insa, cateva conditii de respectat: Rugaciunea se face in genunchi. Se iau 40 de lumanari - dar numai de la biserica, pe care le aprinzi. Lumanarile trebuie sa arda complet. Pentru fiecare lumanare, se zice de patru ori "Tatal nostru". Deci, pentru 40 de lumanari se zice "Tatal Nostru" de 160 de ori.
 Credinciosul trebuie sa inceapa rugaciunea inainte de miezul noptii, in asa fel incat sa nu treaca cu rugaciunile in ziua urmatoare. La sfarsit, cand ceara lumanarilor s-a topit, se spune Rugaciunea Lumanarilor Aprinse.
 Daca preotul e anuntat, face si el rugaciunea in biserica, pomeneste pomelnicul celui care se roaga si toate cererile si necazurile lui.
Dupa aceasta noapte, se tine post si curatenie sapte zile. In fiecare zi se aprind cate sase lumanari timp de 7 zile, si pentru fiecare lumanare aprinsa se spune de patru ori "Tatal Nostru". La sfarsit, se citeste Rugaciunea Lumanarilor Aprinse.
Tot o singura data. Dupa cele sapte zile, timp de sase saptamani, miercurea si vinerea se aprinde cate o lumanare si se spune de patru ori "Tatal Nostru". Apoi iarasi, o singura data, se spune Rugaciunea Lumanarilor Aprinse.
Resturile lumanarilor arse in toata aceasta perioada se aduc la biserica. Toti cei care fac asta trebuie sa aiba credinta si sa participe la cat mai multe Sfinte Masluri. Eu va spun ca Rugaciunea Lumanarilor Aprinse este cel mai bun medicament.
"Precum arde lumanarea mea de repede, tot asa sa-mi ajute Dumnezeu"AMIN

DE CE NU-MI DAI PRIETEN ( A) DOAMNE ?

Cei tineri adesea iubesc in goana inimii nebune si se impiedica la cele mai mici obstacole ale vietii. Aceasta pentru ca au tendita sa iubeasca altfel decat a lasat Dumnezeu, de aici tragandu-li-se toate necazurile. Si pentru ca nu vrem sa vedem ce vrea Dumnezeu de la noi, toata asteptarea noastra se transforma in deznadejde si agoniesi apar intrebarile:“De ce nu-mi dai prieten(ă) Doamne?!” … striga neobosita inima lor catre Domnul, zi de zi si noapte de noapte, in timp ce clocoteste in oceanul singuratatii si al lipsei de implinire. Lacrimi peste lacrimi  curg pe obrajii ce tanjesc nespus dupa mangaierea sufletului pereche , lacrimi care parca nu se mai sfarsesc…
Mai este si o alta socoteala aici, ca sunt multe fete cu frica de Dumnezeu care se plang ca nu gasesc in cale decat baieti neseriosi, interesati mai mult de relatiile trupesti decat de suflet, si sunt si multi baieti singuri si cu frica de Dumnezeu, care nu gasesc in calea lor decat fete care vor o iubire pur pamanteasca. Asa ca ne bate in minte intrebarea: Cum se face ca fetele bune intalnesc adesea baieti desfranati iar baietii buni dau de cele mai multe ori de fete imorale? Si de ce nu se intanesc mai repede cei buni cu cele bune, dupa cum se si cauta?
Insa daca ne-am apropia mai mult de Dumnezeu am intelege si care este rostul si chemarea noastra pe care ne-a dat-o, iar daca vom sti rostul nostru vom sti si ce avem de facut ca sa fim pregatiti pentru a primi iubirea dupa care striga inima noastra atat de insetata.
Sf. Apostol Pavel se minuneaza de unirea barbatului cu femeia spunand: “Taina aceasta mare este; Iar eu zic in Hristos si in Biserica.
Vom sti ca implinirea noastra ca oameni este sa zidim iubirea care nu piere, vom sti sa zidim iubire alaturi de Dumnezeu.AMIN





MAICUTA MEA...

Maicuta mea îmi este tare greu şi simt că fără Tine,  nu pot…şi te rog Maicuţa mea, ceea ce eu greşesc, fraţii mei să nu facă. Să fie ei luminaţi şi puternici în credinţa Lui Hristos. Să fie ei iubitori şi înţelegători cu mine, să-mi arate unde greşesc. Nu vreau minuni, vreau să-mi văd păcatele mele, şi să mă desprind uşor de ele. Măicuţa mea, în fiecare zi cer multe, unele poate nici nu-mi sunt folositoare, altele le cer pentru că lumea asta mă tulbură, parcă ne convinge pe toţi să credem că sunt lucruri indispensabile…şi îmi este ruşine că lucruri folositoare sufletului prea rar îţi cer…

Şi mă desprind aşa greu…iar vine vrăjmaşul şi mă ispiteşte, şi eu mă necăjesc tare….
Ajută-ne Măicuţa mea, acoperă-ne cu Preasfânt Acoperâmântul Tău şi fie ca toţi cei care se gândesc la Tine, şi se roagă Ţie, să găsească alinare la Tine şi îmbrăţişare!
În adâncul meu simt o căldură, şi ochii mi se înmoaie, şi aş vrea să nu mă laşi Măicuţa mea niciodată.AMIN

MAICA DUMNEZEULUI NOSTRU

De ce este importanta Maica Domnului? Maica Domnului este importanta, deoarece a nascut pe Mantuitorul lumii, deci este Usa manturii prin care Domnul a venit in lume. Este incaperea Duhului Sfant, care a impodobit-o cu darurile Lui si s-a pogorat asupra ei si s-a zamislit cel mai minunat prunc. Este cea care are mainile mai puternice decat heruvimii si serafimii cerului, pentru ca L-a tinut pe cel Necuprins. Este cea care L-a nascut pe Domnul Hristos intru nestricaciune, facandu-se astfel Vas ales al lui Dumnezeu.

Este Maica lui Dumnezeu pe care Hristos, Domn si Dumnezeu adevarat, a ascultat-o cu atata drag in perioada prunciei Sale. Este Incununarea noii Eve prin care lumea s-a izbavit de stramosescul pacat. Este cea in care Domnul a vazut smerenie curata si traire curata. Este poarta crestinilor catre Rai. Este Insasi pilda curatiei interioare pe care orice om ar trebui sa o aiba.
Maica Domnului, caci este singura Femeie din lumea careia ii  revin urmatoarele atribute :Fecioara si Mama….AMIN

NE INGRIJIM MAI MULT DE TRUP DECAT DE SUFLET...

O lume plina de bolnavi.De boli ce sa mai zicem? …cine le mai stie numarul? Oamneii alearga neincetat dupa doctori, dupa analize si dupa tratamente, doar doar sa scape de neputinta si durerea trupului. Insa cad saracii  si mai mult in deznadejde.
De cele mai multe ori omul neglijeaza sufletul, tocmai in detrimentul trupului pe care se straduieste sa-l vindece. Sta sarmanul la cozi dupa analize, se programeaza pentru radiografii, tomografii, si rmn-uri, numai sa vada ce este in neregula cu trupul lui... aici ma regasesc si eu
Dar cand vine vorba de sanatatea sufletului fuge paradoxal, de analiza cea mai detaliata a sufletului: oglinda constiintei. Fuge iresponsabil, ca sa nu stie ce boala are si se preface sanatos.
In schimb, cand vine vorba de trup, chiar si la cele mai banale raceli, se trateaza omul cu o armata de metode: isi face infuzii de ceaiuri, toarna pe gat nenumarate bauturi efervescente, ba ia chiar si antibiotice in excesul sau de zel, gandindu-se sa se faca sanatos, precum a fost.
Dar numai cand i se raceste inima fata de semeni si fata de Dumnezeu nu face omul nimic.
Sta gripat, tuseste in urechile celor de langa el cu vorbe infestate de rautate, transmitand raceala lui sufleteasca si altora, si tot nu pricepe de ce nu se face sanatos.
Nu-si incalzeste inima cu milostenie si nu i-a pastila blandetii, stand aproape impietrit de frigul sufletesc, desi oricand are aceste tratamente la indemana.
Apoi, bate omul la toate usile chirurgilor, daca vede ca are vreo tumora sau vreun tesut cangrenat, ce il supara cu durerea, dar numai la Chirurgul de suflete nu vine sa scape de cangrena pacatului, si de tumora rautatii.
Alearga omul la oftalmolog cand ii slabeste vazul, si ar da orice ca sa il dobandeasca din nou, macar in parte. Dar cand sufletul ii este orb de atata necredinta in Dumnezeu si indiferenta la strigatele aproapelui, nici macar niste ochelari duhovnicesti (Sfintii Parinti) nu cauta.
Alergam neobositi dupa trup, dar numai pentru sanatatea sufletului nu ne facem timp.
Vitaminizam trupul cu de toate si il inbalsamam cu toate parfumurile lumii, dar numai sufletul il lasam sleit si in paragina.
La toti doctorii cautam leac trupului, numai la Doctorul Vesnic de Garda nu cautam vindecarea sufletului.Alergam neobositi dupa trup, dar numai pentru sanatatea sufletului nu ne facem timp.
Cel mai rau pentru omul bolnav sufleteste, este sa creada despre sine ca este sanatos, cand defapt el sta sa moara. Din pacate asa este omul zilelor noastre. Moral se crede sanatos tun, dar nu stie ca pacatul din el a rezervat deja sicriul sufletului sau.
Bine ca avem totusi pe Cineva, care din cand in cand, ne mai resusciteaza si fara voia noastra.


… iata fiilor duhovnicesti , Hristos sta nevazut primind marturisirea voastra cea cu umilinta deci sa nu va rusinati sau sa va temeti si sa ascundeti de mine vre-un pacat ci fara sfiala sa spuneti toate cate ati facut… iar eu sunt numai un martor ca sa marturisesc inaintea lui Dumnezeu pentru toate cate imi veti spune mie ,iar de veti ascunde de mine vre-un pacat sa stiti ca toate pacatele indoit vi se vor intoarce inapoi luati seama dar de vreme ce ati venit la doctorul sufletesc care este duhovnicul sa nu va intoarceti nevindecati.”AMIN

DUHUL DIN INIMA

În om, inima este de căpătâi. În inimă e sângele, în sânge e sufletul, în suflet e duhul. Inima trupească şi sângele sunt din pământ şi spre pământ tind, sufletulşi duhul sunt din ceruri şi spre ceruri tind.
De aceea se poate vorbi despre inima din inimă, adică de inima duhovnicească din inima trupească. Căci, de nu ar fi aşa, cum ar fi putut spune Atoateştiitorul: din inimă ies gândurile rele, minciuna şi hula?
Cum ar putea acestea ieşi din carne şi din sânge? Iată, acestea numai din suflet şi din duh pot ieşi!
Duhul este în suflet şi duhul mişcă sufletul. Cum e duhul, aşa şi sufletul.
Dacă duhul este robit, şi sufletul este robit. Dacă duhul este îndumnezeit, tot sufletul este îndumnezeit. Dacă sufletul tău a primit de la Tatăl lui Hristos Duhul care a fost în Hristos, atunci acelaşi Duh te va face şi pe tine fiul lui Dumnezeu.
Cum vei simţi că adevăratul Duh al lui Dumnezeu a venit în inima ta? E uşor şi simplu, spun sfinţii purtători de duh: după bucuria şi mângâierea ce se va răspândi în întreaga ta fiinţă. După pacea şi liniştea din inima ta. După puterea şi tăria şi lumina din tine.
Şi mai ales pentru că nu vei putea vorbi altfel despre Dumnezeu decât zicând: Părinte!AMIN

DE CE NE MINTIM ???

Ne mintim adesea pe noi insine ca suntem buni, ca avem fapte bune. De fapt se ascunde acolo in interior o frica adevarata de a ne privi in oglinda sufletului sa vedem cu adevarat cum suntem. Ne e frica de ce-am putea descoperi: durere, frustrare, manie, etc. Omul de azi tinde intre doua stari: starea de vina exagerata si starea de perfectiune.


Starea de vina exagerata: “Dar daca s-a intamplat din vina mea? Dar daca s-a intamplat asa? Dar daca eu am generat cearta? Eu sunt vinovat. . . . ” si starea de perfectiune, ne e frica sa recunoastem uneori ca nu stim un lucru, sau nu admitem ca nu putem fi perfecti si ne purtam ca si cum “am sti totul”. De ce sa continuam sa ne mintim? De ce sa ne fie frica sa infruntam durerile noastre?
 Urmeaza multa munca de negare: “Eu nu sunt asa , eu sunt cum ma vad eu!” Hristos ne poate smeri! Dar are nevoie de sinceritatea noastra. Puterea de a ne smeri o primim de la El, cand suntem capabili sa fim sinceri.
De ce sa ne mintim, cand stim ca nu putem fi perfecti?
Caci El ne cunoaste inima noastra mai bine decat o stim noi. Stie El cat de intunecata e, sau cat de luminata. Noi desi nu o cunoastem pe toata, sa incercam sa nu ne mintim, in niciun fel.AMIN

PSALMUL -142


1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.
7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. AMIN

SUFLETUL NOSTRU ...CEA MAI BUNA MEMORIE

Deşi unii memorează mai rapid şi alţii mai încet, deşi unii îşi aduc aminte mai repede iar ceilalţi mai greu sau deloc, totuşi fiecare reţine dacă cineva i-a făcut bine sau rău, dacă cineva s-a comportat frumos sau urât, dacă cineva i-a zâmbit sau l-a tratat cu indiferenţă. Sufletul e memoria cea mai bună, înregistrează perfect fiecare sentiment din relaţia cu ceilalţi.
Şi eu reţin mereu când cineva îmi zâmbeşte, reţin când cineva îmi zice un cuvânt bun, când cineva îmi dă atenţie şi mi se-ntipăreşte în inimă şi chiar dacă întâlnesc acea persoană peste mult timp totuşi imediat mi-a aduc aminte acel ultim sentiment legat de ea.
La fel reţin şi dacă cineva m-a tratat cu indiferenţă, dacă mi-a vorbit urât, dacă m-a respins… Poate o să uit că acea persoană lucrează “nu ştiu unde” şi are “nu ştiu ce” dar n-o să uit niciodată cum s-a comportat cu mine, n-o să uit niciodată ultimul sentiment legat de ea...cu toate ca am iertat.
Asta e modul în care eu simt dacă o persoană îmi este dragă sau nu, prin felul în care s-a comportat cu mine. Chiar dacă alţii pot spune de cutare că este “aşa şi pe dincolo“, eu voi reţine căci cutare  este aşa cum s-a comportat cu mine. Asta ca să preţuim mai mult faptele decât vorbele, mai mult persoana decât bârfele. Sufletul este cea mai bună memorie!
Inima nu uită niciodată...dar Iarta.AMIN

DACA AI DAT UITA...DACA AI PRIMIT POMENESTE ...(DESPRE NERECUNOSTINTA)

Nerecunoştinţa! Nu ni se pare oare că sună atât de cunoscut ? Zi de zi este în preajma noastră. Nerecunostinta face parte din viata noastră.

Vă întrebati poate: Trebuie să fim recunoscători chiar în fiecare zi? Cui? Pentru ce?
Trebuie să fim recunoscători, nu în fiecare zi, ci în fiecare oră, în fiecare secundă a vieții noastre.
Sfântul Apostol Pavel spune ,,Că plata păcatului este moartea,, Iar noi păcătuim cu mintea, cu vorba, cu fapta neîncetat. Și, conform celor spuse de Sfântul Apostol ar trebui să murim. Dar, minune! Trăim! Facem păcat și nu murim, mai facem unul și iar nu murim, și iar, și iar. De ce nu murim? Pentru că Hristos ne iubeste. Și ne iubeste atât de mult încât asteaptă, asteaptă si iar asteaptă să ne pocăim, adică să nu mai păcătuim, să ne mărturisim păcatele, să ne pară rău pentru că am gresit.
Iar Sfânta Scriptură ne spune că atunci când faci un bine să nu trâmbițezi ,,că ce ai făcut tu,, Și sfătuieste ,,Să nu stie stânga ta ce face dreapta ta,, iar din Evanghelie aflăm că trebuie să fim recunoscători.
Trebuie să recunoastem ca fiecare dintre noi a primit de la Dumnezeu și bune și rele. Pentru cele rele ne-am mâhnit în inima noastră și am zis: ,,Doamne de ce mie?,, În schimb când le-am primit pe cele bune, ne-am bucurat și nu am zis: ,,Doamne de ce mie?,,
Nu este târziu să ne schimbăm! AZI și nu mâine, în acest moment.

Recunostinta este floare rară chiar și în relatia noastră om cu om. O vorbă din bătrâni spune: ,,dacă ai dat uită, dacă ai luat pomeneste".AMIN

DRAGOSTEA CRESTINA...


“Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste rau.
Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata” (I Cor. 13, 4-8 ).

CINSTIREA SFINTEI CRUCI

„Crucea este steagul si semnul de biruintă al crestinătătii.Crucea e podoaba bisericilor, înfrumusetarea caselor, semnul călătoriilor, rusinarea ereticilor îmbărbătarea crestinilor. Crucea sfinteste bisericile și grumajii credinciosilor, ea pogoară Duhul Sfânt peste omenire, ea goneste diavolii de pe pământ.”
Crucea – spunea părintele arhimandrit Ioanichie Bălan – înseamnă suferință, dar nu suferință care omoară, ci care dă viată. Înseamnă Jertfă care împacă pe om cu Dumnezeu; înseamnă lacrimi care spală păcatele. Crucea înseamnă suferintă – o suferintă din dragoste, fără cârtire, fără murmur; înseamnă sacrificiu pentru binele și mântuirea altora. ”Să păstrăm în inimile noastre și să urmăm cuvintele Mântuitorului Hristos care cheamă: „oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-si ia crucea si să-Mi urmeze” (Mc. 8, 34)

Asadar fiecare să ne luăm crucea aleasă sau rânduită nouă de Dumnezeu și s-o purtăm!
SOTII să poarte crucea căsniciei, născând și crescând copiii în dragostea de Dumnezeu;
FECIORII să rabde crucea înfrânării cu bărbăție;
BOLNAVII să-și poarte crucea durerii cu răbdare, căci lacrimile fără cârtire le vor fi răsplătite.
Fiecare, la locul său să ne purtăm crucea cu răbdare, să nu deznădăjduim ci pururi să ne rugăm zicând: „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne, si sfântă Învierea Ta o lăudăm si o mărim”.AMIN

SUNTEM OAMENI...


Unii mai jos, altii mai sus, unii mai aproape de pamant, altii mai aproape de cer.
Unii suntem drepti, altii suntem cazuti dar Dumnezeu ne iubeste in egala masura si ne vrea pe toti buni.
Unii suntem copii, unii suntem frati, unii parinti, unii prieteni, unii dusmani, dar avem toti un numitor comun: suntem oameni, dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Purtam cu noi dureri sau bucurii, cadem, ne ridicam si de multe ori sau de putine ori sau poate o singura data ne rugam.
Haideti sa nu mai fim crestini doar o zi pe saptamana, sa nu ne mai multumim si sa ne amagim constiinta, ca doar altii au datoria sa se roage.
Sa nu mai asteptam pana imbatranim, sa nu mai asteptam pana intram in  post sa facem o fapta buna sau sa ne marturisim pacatele.
Daca nu sunteti obisnuiti cu rugaciunea, nu va speriati, principal este ca stim sa citim si sa avem convingerea ca ceea ce citim, ii citim chiar Lui Dumnezeu.Cititi Psaltirea.
Am indraznit sa revin cu acest indemn la rugaciune si solidaritate cu semenii nostri incercati de durere, pentru ca am simtit si eu darurile rugaciunii colective, pentru ca atunci cand Il iubesti pe Dumnezeu, incepi sa iubesti orice fiinta, pentru ca e mai bine sa iubesti decat sa urasti...si sa nu uitam ca suntem oameni!!!
Desi toata lumea e plina de ura...inimile mai sunt inca pline de iubire.AMIN

SFANTUL NICOLAE PLANAS OCROTITORUL CELOR CASATORITI


În tinereţea sa, sfântul Nicolae Planas nu a ales calea monahismului, ci calea familiei. Chiar dacă, după moartea soţiei sale, el a intrat în monahism, aceasta nu a însemnat o schimbare radicală a vieţii sale, o trecere de la moarte la viaţă, ci o continuare a vieţii sale de nevoinţă pentru Hristos.El a trăit în mijlocul oamenilor, fiind o pildă vie de vieţuire creştină.
Sunt familii în care diavolul a ucis orice urmă de dragoste. Soţii, deşi nu au divorţat, nu mai simt nimic unul pentru altul. O astfel de familie este moartă. Dacă însă măcar unul dinte soţi are credinţă în Dumnezeu, lucrurile se pot schimba.In vremurile noastre, mulţi tineri creştini se căsătoresc crezând că viaţa de familie este o viaţă a satisfacerii tuturor poftelor trupeşti.Totuşi, fiecare sfânt a primit de la Dumnezeu o harismă într-o măsură mai mare decât celelalte. Sfântul Nicolae Planas are faima de ocrotitor al celor căsătoriţi. Multe sunt familiile în care, în urma rugăciunilor către sfânt, a apărut liniştea.

O femeie avea de mulţi ani neînţelegeri cu bărbatul ei. După ce a reuşit să facă rost de nişte mânecuţe de la o pereche de veşminte cu care slujise sfântul, le-a pus în casa ei într-o cutiuţă pe care o ţinea pe un iconostas. După ce s-a rugat sfântului, liniştea binecuvântată a venit şi în familia ei.
Poate forţa Dumnezeu un om beţiv şi desfrânat să părăsească păcatul în care trăieşte şi să se poarte frumos cu soţia sa?
La Dumnezeu toate sunt cu putinţă, însă Dumnezeu nu forţează pe nimeni. Dacă Dumnezeu ar putea să îi forţeze pe oameni să se pocăiască, astfel încât toţi să se mântuiască şi iadul să rămână pustiu, ar face-o.
Familia creştină este o cale de mântuire tocmai pentru că soţii duc lupta cea bună împotriva patimilor şi a poftelor.După învăţătura ortodoxă familia este o mică biserică. Aceasta este familia pe care a căutat-o Sfântul Nicolae.
Nu familia modernă, în care soţii sunt obsedaţi numai de satisfacerea iubirii de sine, de desfătări trupeşti care degenerează în împreunări împotriva firii, când plăcerea animalică ia locul unirii trupeşti binecuvântate de Dumnezeu spre facerea de prunci.
Dintre minunile sale amintim: Ducându-se să împărtăşească un lepros, acestuia i-a căzut din gură Sfânta Împărtăşanie. Fără să şovăie, sfântul s-a aplecat şi a luat cu gura sa Împărtăşania care căzuse.

Iată câtă evlavie faţă de Sfintele Taine, iată câtă dragoste de Hristos. Părintele ar fi putut să le ardă, dar nu a făcut-o. Şi nu s-a îmbolnăvit de lepră, aşa cum s-ar aştepta cei care hulesc împărtăşirea creştinilor din aceeaşi linguriţă.
Vă voi spune acum mai multe despre viaţa acestui preot sfânt. Nu o dată părintele a fost văzut slujind deasupra pământului, ridicându-se precum oarecând Sfânta Maria Egipteanca. Părintele ajunsese un adevărat înger în trup.
Ce să spun despre vindecările minunate care s-au săvârşit prin rugăciunile sale?
Iată o minune: o fată suferea de o boală psihică şi, pentru că vreme de două luni nu dormise, ajunsese la epuizare. În cele din urmă, după ce a fost acoperită cu un palton al sfântului, palton care după moartea sfântului rămăsese la rudele sale, fata a căzut într-un somn adânc. S-a însănătoşit şi, deşi atunci când era bolnavă doctorii îi spuseseră că nu poate avea copii sănătoşi şi îi interziseseră să se căsătorească, cu ajutorul lui Dumnezeu şi pentru rugăciunile sfântului s-a măritat şi a avut copii foarte sănătoşi.
Tot aşa odată, când fiul părintelui era bolnav, având temperatură mare – provocată de faptul că era foarte necăjit din cauza problemelor materiale – a luat o vestă veche a sfântului şi s-a rugat, ca şi cum şi-ar fi văzut tatăl în faţa ochilor: „Tată, dacă mă iubeşti, ori roagă-te să mă fac bine, ori ia-mă la tine…”
O astfel de rugăciune ni s-ar putea părea ciudată. Cum să te rogi tatălui tău? Totuşi, fiul ştia că părintele său ajunsese la măsura sfinţeniei. Ştia de mulţimea vindecărilor sale. Şi a primit răspuns la rugăciune după credinţa sa: când medicul a venit a doua zi, a văzut că bolnavul se însănătoşise, deşi din punct de vedere medical tămăduirea nu putea fi explicată.
O tânără trăia de nouă ani în desfrâu cu un bărbat care nu vroia să o ia de soţie. Sfântul, înţelegându-i frământarea – o, şi cât de tare suferă fetele aflate în această situaţie – a spus că vrea să îl cunoască pe acest om. Cum au ajuns în faţa părintelui Nicolae, bărbatul a spus: „Vreau să mă căsătoresc!”. Lanţurile diavolului care îl ţinuseră legat atâţia ani s-au sfărâmat la vederea robului lui Dumnezeu.

Cât de mare a fost bucuria fetei, şi cât de mare este bucuria tuturor fetelor şi femeilor care, după ce ani de zile încearcă să îi convingă pe cei cu care trăiesc în păcat să se căsătorească, îşi văd aşteptarea împlinită…Citim că soţia unui om care rămăsese fără serviciu a alergat la bisericuţa la care slujea sfântul şi că, la rugăciunile acestuia, chiar a doua zi bărbatul ei a găsit de lucru.
Câte femei nu au scăpat de bătaia soţilor lor beţivi, prin rugăciuni către sfinţi, către Maica Domnului sau către Dumnezeu… Câţi soţi nu au avut bucuria de a-şi vedea soţiile întoarse acasă, după ce au plecat cu ibovnicii lor… Câţi copii nu au văzut că părinţii lor, după ani de zile de certuri şi neînţelegeri, au ajuns la pace şi înţelegere? Sau câţi părinţi nu şi-au văzut fiii risipitori sau fiicele păcătoase cerându-şi iertare şi începând o viaţă curată?
Să avem nădejde în mijlocirea sfinţilor, să ne rugăm lor cu frângere de inimă, şi nu vor pregeta să ne ajute.

Să fim prieteni cu sfinţii, să fim următori sfinţilor, să trăim ca şi cum am fi ucenici ai sfinţilor, şi mare răsplată vom avea.
Nu există nici noroc, nici soartă, nici întâmplare. Toate cele bune le rânduieşte Dumnezeu spre mântuirea noastră, binele nu vine de la sine.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să părăsim înţelepciunea cea deşartă a acestui veac, să ducem lupta cea bună împotriva patimilor şi a poftelor, şi, după trecerea din viaţa aceasta, să ne întâlnim cu sfinţii la care am avut evlavie, cu sfinţii cărora le-am cerut ajutorul şi de la care am primit ajutor, şi împreună cu ei să Îl slăvim în vecii vecilor pe Dumnezeul cel în Treime lăudat. Amin!”

''DUMNEZEU NE VORBESTE''


„Vezi că Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia aminte.

Şi anume. El vorbeşte în vis, în vedeniile nopţii, atunci când somnul se lasă peste oameni şi
când ei dorm în aşternutul lor.
Atunci El dă înştiinţări oamenilor şi-i cutremură cu arătările Sale ca să întoarcă pe om de la cele rele şi să-l ferească de mândrie, ca să-i ferească sufletul de prăpastie şi viaţa lui de calea mormântului; de aceea, prin durere, omul este mustrat în patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt.
Pofta lui este dezgustată de mâncare şi inima lui nu mai pofteşte nici cele mai bune bucate.
Carnea de pe el se prăpădeşte şi piere şi oasele lui, până acum nevăzute, îi ies prin piele.
Sufletul lui vine încet, încet spre prăpastie şi viaţa lui spre împărăţia morţilor.
Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, care să-i arate omului calea datoriei.
Dumnezeu Se milostiveste de el şi zice îngerului: Izbăveşte-l ca să nu cadă în prăpastie, am găsit pentru sufletul lui preţul de răscumpărare!».
Atunci trupul lui înfloreşte ca în tinereţe şi el vine înapoi la zilele de la începutul vieţi sale.
El se roagă lui Dumnezeu şi Dumnezeu îi arată bunătatea Sa şi-i îngăduie să vadă faţa Sa cu mare bucurie şi astfel îi dă omului iertarea Sa. Atunci omul priveşte peste semenii săi şi zice:
«Păcătuisem şi călcasem dreptatea, dar n-am fost pedepsit după faptele mele. Căci El a izbăvit sufletul meu ca să nu treacă prin strâmtorile morţii şi ochii mei văd încă lumina».
Iată toate acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori cu omul, ca să-i scoată sufletul din pieire şi ca să-l lumineze culumina celor vii.” (Iov 33, 14-30)
„Doamne, prin îndurarea ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare; Tu mă tămăduieşti şi-mi dai iarăşi viaţă! Iată că boala mea se schimbă în sănătate.
Tu ai păzit viaţa mea de adâncul mistuitor! Tu ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!”AMIN

PAZESTE-TE CRESTINE !!!

Eşti om botezat, adică curăţit de necurăţia dintru început şi plivit de buruiana cea străveche.
Necurăţia cea dintru început şi buruiana cea străveche au izvorât din păcatul cel dintru început şi străvechi al strămoşilor.
Oare preţuieşti cum se cuvine mila şi prea-marele dar ce ţi s’a dat prin botez?

Dintr’o cocină murdară, botezul a făcut din tine Biserică.
Dumnezeu S’a arătat în Hristos ca o slugă pentru a curăţi casa ta, pentru a preschimba cocina în Biserica din inima ta.
Oare nu te cuprinde frica de atâta smerenie a Împăratului Împăraţilor?
Şi oare nu te cuprinde frica când vezi pe omul botezat când păcătuieşte?
Ce este păcătosul? Este un sinucigaş inconştient.
Este un om ca orice om, care îşi doreşte viaţa, însă neîncetat agoniseşte moarte întru sine.
Sau: este un om care îşi doreşte sănătate, dar neîncetat ia otravă.
Ai grijă să nu te înşeli.
Curvia se ascunde sub numele dragostei, iubirea de arginţi sub numele chiverniselii, jocurile de noroc sub numele divertismentului, beţia sub numele iubirii de prieteni, iar invidia sub numele dreptăţii şi egalităţii.

O, fiii mei, aveti grijă să nu va lasati înşelati !!de tot tâlharul ce vine la uşă si strigă: Eu sânt binefăcătorul şi prietenul tău.
Păzeşte-te crestine să nu te înşele glăsuirea lui... şi nu deschide uşa sufletului tau.AMIN

IN VIATA NOASTRA SUNT LUCRURI: ESENTIALE,IMPORTANTE SI SECUNDARE...


“În viaţă, sunt lucruri esenţiale, importante şi secundare.

Esenţial este să crezi în Dumnezeu… La greci, în cetatea antică, cine nu credea în zei era socotit ciuma cetăţii!
Importantă este profesia… Dar şi viaţa de familie… Pentru că poţi să fii profesionist oricât de bine realizat…, dacă n-ai realizat şi viaţa de familie…, îţi dă peste aripi, ţi le frânge şi nu mai poţi să zbori…
Şi secundar este tot ce ţine de biologic: ne reproducem, ne hranim, ne îmbrăcăm, ne distrăm… şi mai ştiu eu ce facem…
Şi, din nefericire, oamenii trăiesc in secundar. În orice moment si în orice loc, la colţ de stradă, în tren, în tramvai… o să sesizaţi că oamenii trăiesc în secundar…. Sport, politică, femei, alcool…”
“Cei mai mulţi oameni cred că cred… De unde ştiu asta? De la mine… Şi eu am fost ani la rândul în poziţia asta… DAR, când vine o adiere mai puternică, se clatină…Cine urăşte, are parte de ură. Cine cleveteşte, va fi clevetit. Demnitatea provoacă demnitate, omenia - omenie, bunătatea - bunătate, curajul - curaj.
Sunt oameni care spun”Fac asta că e frumos, şi nu fac asta că nu e frumos”. Etica lor, aparent frumoasă! DAR, când au venit încercari grele, … au făcut ce nu era frumos… Şi nu au rezistat decât cei care au crezut!… şi nici aceia toţi!!! Cei care au crezut nelimitat! 
 Să te vezi condamnat pe nedrept…, bătut, înfrigurat, înfometat, denigrat, umilit în toate felurile…! şi totuşi să crezi… Asta e credinţa nelimitată!… De aceea, vroiam sa vă spun, fenomenul acesta al credinţei are o forţă extraordinară!… Noi nu o practicăm…, o trăim…, dar are o forţă extraordinară! Poate învia şi morţii!!!…”Amin

RUGACIUNE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI

Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine.
Tu unul ştii de ce am nevoie,de mantuire. 
Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine.
Părinte, dă robului (roabei) Tău cele ce singur nu ştie a le cere.
Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta.
Inima mea e deschisă Ţie;
Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu.
Vezi şi fă după mila Ta.
Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică.
Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine.
Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta;
Invaţă-mă să mă rog,si sa primesc mantuirea sufletului meu pacatos, singur roagă-Te în mine! Amin.

VENITI LA MINE CEI IMPOVARATI SI OSTENITI...

Astfel ne cheama la sine Hristos, fagaduind preadulce odihna sufletelor noastre.
Ca si cum ne-ar spune: "O, pacatosi sarmani si osteniti de desertaciunile lumii, destul v-ati obosit impovarandu-va cu ganduri, planuri, nanzuinte si griji si intristari lumesti.
Nicaieri nu veti gasi adevarata odihna si fericire afarea de Mine.
Ori incotro v-ati intoarce, nicaieri nu veti afla adevarat folos.
In afara Mea, pretudindeni va intampina nevoia si raul.
Cautati binele? Tot binele este la Mine si de la Mine vine.
Cautati fericirea? Nu este nicaieri in afara Mea.
Cautati frumusete? Ce este mai frumos decat Mine si in afara de Mine?
Cautati noblete? Cine este mai nobil decat Fiul lui Dumnezeu? Cautati lucruri inalte? Cine este mai inalt decat Imparatul Cerurilor?
Cautati slava? Cine este mai slavit decat Mine?
Cautati bogatie? La Mine si in mana Mea este toata bogatia cea nestricacioasa.
Cautati intelepciune? Eu sunt Intelepciunea lui Dumnezeu.
Cautati prietenie? Cine este mai placut si mai iubitor decat Mine care mi-am pus sufletul pentru toti?
Cautati ajutor si ocrotire? Cine va va ajuta si va va ocroti, daca nu Eu?
Cautati doctor? Cine va va vindeca daca nu Eu, doctorul sufletelor si al trupurilor?
Cautati desfatare, veselie si bucurie? Cine va va desfata si va va veseli daca nu Eu?
Cautati tihna si pace? Eu sunt pacea si odihna sufletului si nicaieri nu le veti gasi decat numai la Mine.
Doriti lumina? Eu sunt Lumina lumii si oricine imi urmeaza Mie nu va umbla intru intuneric.
Vreti sa veniti la Dumnezeu, nu vreti sa va amagiti si sa va rataciti, nu vreti sa muriti si sa traiti in veci. Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nu indrazniti sa va apropiati de mine?
De cine poate fi mai lesne sa va apropiati? Pe toti ii chem si ii primesc: veniti la Mine. Va temeti sa cereti? Cine a cerut de la Mine cu credinta si Eu nu i-am dat? Pacatele va opresc sa veniti la Mine? Eu pentru pacatosi mi-am pus sufletul. Multimea pacatelor va tulbura? Milostivirea Mea covarseste toate pacatele intregii lumi. Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi!" .AMIN


-SA VA FIE SPRE FOLOS SI POST USOR-