LUMINA FAPTELOR BUNE

Blog ortodox spre zidire sufleteasca

SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL


Pentru acesti doi Apostoli, pricina de lauda nu va afla nimeni mai mare alta, decat lauda, pe care le-a dat-o, Domnul Insusi, fiecaruia. Ca, pe Petru l-a fericit, pentru marturisirea Lui, numindu-l "Piatra" si pe adevarul marturisirii lui a zidit Biserica Sa; iar, pe Pavel l-a numit "Vas ales", care avea sa poarte numele Domnului, inaintea tiranilor si a imparatilor. Dar, iata, alte cateva cuvinte despre aceste slavite capetenii ale Apostolilor.



Sfantul Apostol Petru, mai intai, era pescar din Betsaida, la Marea Galileii si se chema Simon, inainte de a se intalni cu Domnul. Era frate cu Sfintul Apostol Andrei, "Cel intai chemat" la slujirea credintei. Era cel mai varstnic dintre cei doisprezece ucenici si, deseori vorbea in numele Apostolilor, rugand pe Invatatorul sa le talcuiasca intelesul tainelor credintei. Era o fire infocata, cinstita si plina de rodire pentru Hristos si gata, oricand, la uitarea de sine. Cu toata dragostea pentru Iisus Hristos, nu si-a putut invinge slabiciunea, lepadandu-se de trei ori de Domnul sau, tocmai cand Acesta era batjocorit si purtat de la Ana la Caiafa. Dar, cu multe lacrimi si cu mult zbucium, a ispasit el intreita lui lepadare de Domnul, iar, la cea de a treia aratare a Domnului Inviat, ucenicilor Sai, Petru redobandeste vrednicia de Apostol, marturisind de trei ori dragostea lui catre Mantuitorul.


Dupa Inaltarea la cer a Domnului si dupa pogorarea Duhului Sfant, a inceput stradania, cea fara odihna, pentru raspandirea credintei si, ca si ceilaiti Apostoli, Sfantul Petru nu a precupetit nici o osteneala pentru implinirea poruncii Mantuitorului, de a vesti adevarul mantuirii. A strabatut drumuri lungi si grele, propovaduind Evanghelia in Iudeea, in Antiohia si in Pont, in Galatia, in Capadochia si in Bitinia, ajungand pana la Roma. Desi, mai varstnic, se supune intru totul, hotararilor luate la Sinodul Apostolilor din anul 51. Peste tot, a intemeiat biserici, a invatat, a mangaiat, a intarit credinta si nadejdea primilor crestini. Cand n-a putut ajunge la frati, a luat pana si a scris cele doua Epistole din Noul Testament, comori de invatatura, care depasesc aurul si pietrele scumpe.


Marele pescar si-a incheiat stradania si viata la Roma, cetatea cezarilor. La anul 67, in ziua de 29 iunie, Sfantul Petru a indurat moarte de Mucenic, in vremea prigoanei impotriva crestinilor, dezlantuita de crudul imparat Nero. Pe colina Vaticanului, acolo unde astazi se inalta stralucita basilica ce-i poarta numele, verhovnicul Apostolilor a fost rastignit cu capul in jos, pecetluind, cu sangele sau, credinta si dragostea lui fata de Mantuitorul Hristos.


Sa privim, acum, spre cealalta capetenie a Apostolilor, Sfantul Apostol Pavel. A fost barbat invatat, fariseu si rabin in religia evreilor, ucenic al lui Gamaliel si cunoscator al intregii invataturi din vremea sa. Se numea Saul inainte de a veni la credinta si era de fel din Tarsul Ciliciei. Imputernicit de sinedriul din Ierusalim, Pavel a prigonit cumplit pe cei ce marturiseau credinta in Hristos si propovaduiau Invierea Lui. Pe cand calatorea, spre cetatea Damascului, spre a prinde pe crestinii de acolo, Saul a vazut pe Domnul, Care i S-a aratat in chip minunat, si a crezut in El, lepadand ratacirea in care traise pana atunci. Din clipa aceea, Saul s-a dovedit un neinfricat propovaduitor al credintei crestine si sub noul nume de Pavel, a fost unul din cei mai mari Apostoli ai lui Hristos. El a dus vestea cea buna a Evangheliei Domnului printre popoarele pagane, binevestind in multe locuri din Rasarit, trecand prin Grecia, la Atena, la Corint, in Asia si in Macedonia si ajungand pana la Roma.


In lungile si obositoarele lui calatorii, a indurat nenumarate primejdii, a suferit batai, a fost intemnitat, a indurat foamea si setea. Nici o suferinta nu i-a micsorat ravna de propovaduire a credintei, nici o primejdie nu l-a inspaimantat. Prin toate cetatile, pe unde a trecut, a intemeiat obsti crestine, de care s-a ingrijit tot timpul, sfatuindu-le si indrumandu-le prin epistolele, pe care le trimitea catre frati, cand se afla departe, epistole din care ni s-au pastrat patrusprezece, ca un adevarat tezaur al vietii lui Hristos, ca o adevarata stiinta a mantuirii. Sfantul Apostol Pavel a fost numit "Apostolul Neamurilor", ca unul ce a vestit cel mai mult pe Hristos, printre popoarele pagane din acele timpuri, iar sfarsitul sau a fost cu moarte de mucenic taindu-i-se capul cu sabia, in aceeasi zi cu Sfantul Petru si sub acelasi imparat Nero, la marginea Romei, pe drumul ce duce de la Roma spre mare.


Sa cinstim necontenit pe acesti mari ctitori ai credintei noastre. Cat vor dura cerul si pamantul, faptele si maretia Sfintilor Apostoli nu se vor sterge din istoria mantuirii. Sa-i chemam in rugaciunile noastre si sa fim recunoscatori. Prin credinta, suntem de-a pururea ucenicii Apostolilor. AMIN

CAND SUNT NECAJIT AUZI-MA DOAMNE (Ps .3 )

Psalmul 3

1. Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea;
2. Mulţi zic sufletului meu: "Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui! "
3. Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu.
4. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui.
5. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
6. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară.
7. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit.
8. A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.

NASTEREA SF IOAN BOTEZATORUL

Ioan este fiul preotului Zaharia si al Elisabetei. S-a născut în cetatea Orini. Numele Ioan (ebr. Iohanan/Iehohanan) înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit”. Este numit si Înaintemergătorul pentru că a anuntat si a pregătit venirea Mântuitorului.
Dar să vedem cum s-a întâmplat ninunea nasterii Sf.Ioan:
Preotul Zaharia si sotia lui Elisabeta, desi erau oameni drepti înaintea lui Dumnezeu, nu au putut până la bătrânete să aibă copii.
La poporul evreu acesta era considerat un mare blestem ce se abătea asupra familiei din partea lui Dumnezeu. Uneori nici jertfele nu le erau primite la templul celor ce nu aveau copii.
În vremea împăratului Irod, în timpul săptămânii când era de rând la templu, Zaharia a intrat să tămâieze. Pe când tot poporul era afară si se ruga, i s-a arătat îngerul Domnului stând de-a dreapta altarului tămâierii.
Este anuntat că i-au fost ascultate rugăciunile si că Dumnezeu le va da un copil, căruia trebuie să-i pună numele Ioan.
 Pentru că a fost neîncrezător în vestea adusă de Arhanghelul Gavriil, Zaharia a rămas mut până în ziua când s-au împlinit acestea.
Când a venit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. În a 8-a zi, când trebuia tăiat împrejur, s-au strâns vecinii si rudele si vroiau să-l numească pe prunc –Zaharia –ca pe tată.
 Pentru că cei strânsi obiectau si îi cereau părerea, Zaharia scris pe o tăblită „Ioan este numele lui”(Luca 1;63) iar în clipa următoare a putut din nou să vorbească. Fiind martorii atâtor minuni (stearpa a născut la bătrânete, mutul a început să vorbească) cei strânsi au început să se întrebe „Ce va fi oare acest copil?”(Luca 1;66).
Când a crescut, Ioan a plecat să trăiască în desert, unde se hrănea cu miere sălbatică si lăcuste si se îmbrăca cu haină din păr de cămilă. Unii cercetători spun că ar fi trăit în comunitatea esenienilor.
Biserica Ortodoxă prăznuieste în fiecare an pe data de 24 iunie nasterea Înaintemergătorului si Botezătorului lui Iisus Hristos.

LA INCEPUT A FOST CUVANTUL ( Ioan 1. versetele 1-5 )


1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.

2. Acesta era întru început la Dumnezeu.
3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
4. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.
5. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.

DUMINICA A IV- A DUPA RUSALII (Matei cap.8 versetele de la 5 la13 )


Biserica Ortodoxa se va afla astazi, 20 iunie, in Duminica a IV-a dupa Rusalii. La Sfanta Liturghie se va citi pericopa desprinsa din Evanghelia dupa Matei capitolul 8, versetele de la 5 la 13, in care se relateaza minunea vindecarii slugii sutasului. Mesajul central al acestei Sfinte Evanghelii este taria credintei pe care o descopera Mantuitorul Iisus Hristos la un roman care era sutas si se ruga pentru sluga sa bolnava. Atata credinta avea sutasul incat nu a indraznit sa il cheme acasa pe Mantuitorul, ci l-a rugat sa tamaduiasca sluga sa prin puterea cuvantului. Lucrul acesta l-a facut Mantuitorul, insa a laudat credinta sutasului pe care nu o aflase la nimeni in Israel .Credinta fiecaruia dintre noi, ne mai invata evanghelia, trebuie dublata de rugaciunea pentru aproapele. Este o lectie pentru noi toti. Pe de o parte trebuie sa avem credinta puternica in Dumnezeu atunci cand ii cerem ceva, iar pe de alta parte sa ne rugam la Dumnezeu pentru cei ce sunt in suferinta.AMIN

' SI NE IARTA NOUA GRESELILE NOASTRE ''


"Iata fiilor duhovnicesti , Hristos sta nevazut primind marturisirea voastra cea cu umilinta deci sa nu va rusinati sau sa va temeti si sa ascundeti de mine vreun pacat ci fara sfiala sa spuneti toate cate ati facut. Iar eu sunt numai un martor ca sa marturisesc inaintea lui Dumnezeu pentru toate cate imi veti spune mie , iar de veti ascunde de mine vreun pacat sa stiti ca toate pacatele indoit vi se vor intoarce inapoi. Luati seama dar, de vreme ce ati venit la doctorul sufletesc care este duhovnicul, sa nu va intoarceti nevindecati".

'' NU VA INGRIJORATI '' (Matei 6, 22-33 )

"Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat.
Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult!
Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dis-pretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona.
De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru viata voastra ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este viata mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea ?
Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele ? Si cine dintre voi, ingrijindu-se, poate sa adauge staturii sale un cot ?
Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti ? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia. Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor?
Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc paganii; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele.
Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua."AMIN

SPOVEDANIA SI CANOANELE


Care este locul cel mai potrivit unde se cuvine sa se faca Marturisirea?

Este biserica, si anume inaintea icoanei Mantuitorului Hristos. Numai cei bolnavi, sau cei care nu pot veni la biserica, pot fi spovediti acasa la ei.
Cum se face slujba Marturisirii si a dezlegarii pacatelor?
Preotul, imbracat cu epitrahil si felon, zice obisnuitele rugaciuni incepatoare, Psalmul 50 (psalmul marturisirii si al pocaintei), troparele de umilinta si apoi doua molitve, in care roaga pe Dumnezeu sa ierte pacatele celui ce se spovedeste.
Dupa aceasta, urmeaza marturisirea pacatelor facute de cel ce se spovedeste, fie ca acesta raspunde la intrebarile puse de preot, fie ca marturiseste singur pacatele sale. Apoi cel ce se spovedeste pleaca capul sub epitrahil, iar preotul u citeste rugaciunea de dezlegare: «Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu indurarile iubirii Sale de oameni, sa te ierte pe tine, fiule (N), si sa-ti lase tie toate pacatele.”, La sfarsit, daca e cazul, duhovnicul randuieste si canonul sau: epitimia.

Ce sunt epitimiile sau canoanele de spovedanie?
Epitimiile (canonul sau certarea) sunt mijloace de pocainta randuite de duhovnic pacatosului care se spovedeste, ca de pilda: rugaciuni, metanii, cercetarea bisericilor, fapte de milostenie, posturi, infranari de la mancaruri sau fapte si altele. Cea mai aspra epitimie este oprirea de la impartasire pentru un anumit timp; Epitimiile nu urmaresc pedepsirea pacatosului, ci ispasirea pacatelor si indreptarea pacatosului; ele sunt ajutoare, exercitii de intarire in virtute si indepartare de la pacat.
Cu care alta Taina e strans legata taina Pocaintei?
Cu Sf. Impartasanie, pentru ca de regula, impartasirea fara spovedanie (marturisire) nu se poate, iar cei ce se spovedesc o fac cu scopul de a se impartasi.

INTAMPLARE ADEVARATA...

" Unii cred ca, daca merge unul din casa la Sfanta Biserica ii iarta Dumnezeu si pe ceilalti care n-au vrut sa mearga, dar se inseala amarnic.
Asa era intr-un sat o crestina care nu lipsea duminica de la biserica, dar sotul ei nu vrea sa mearga, desi era un om cu frica de Dumnezeu Se ferea sa nu faca rau la nimeni, si se ruga si el acasa.
Cand il ruga sotia sa mearga la biserica, ii raspundea: "Nu te duci tu si pentru mine, la ce sa mai merg si eu!?” Dar ea se ruga cu lacrimi si cu metanii ca sa mearga si sotul ei la biserica. Si iata ca Dumnezeu i-a auzit rugaciunea dandu-i un vis cu talc sotului ei: Parca murisera amandoi si mergeau pe o pajiste verde.

 Mergand asa mereu si tot urcand prin locuri necunoscute, au ajuns la portile unei cetati frumoase care ,deodata se deschid ...si apare un inger luminat.
Ingerul pofteste pe sotie inauntru... Cand a vrut sa paseasca si barbatul,ingerul l-a oprit zicand: "Nu e nevoie sa mai intri si tu, ca intra sotia si pentru tine aici! Tu pleaca de-aici !” Si a inchis portile.
Cand s-a vazut singur, a inceput sa planga caindu-se ca a pierdut raiul. In acest zbucium s-a trezit, s-a inchinat si a zis: "Bine ca a fost un vis!” A sculat-o pe sotie, i-a povestit visul si de acum nu mai zicea sa se duca ea si pentru el. De multe ori pleca el chiar inaintea ei la biserica.
Si iata cum Bunul Dumnezeu l-a ajutat , intorcandu-l printr-un vis asa de simplu.
Si cand ne gandim cat de multe femei crestine au aceasta durere ca nu vin si sotii lor la biserica ?!!! ..."

VIATA SF.IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA




Sfântul Mucenic Ioan cel Nou din Suceava a trăit în sec. al XIV-lea în oraşul Trebizond. El era un comerciant, credincios, evlavios şi ferm în ortodoxia sa, fiind generos cu cei nevoiaşi.
Odată, aflându-se pe o corabie ocupându-se cu comerţul său, căpitanul vasului, care nu era ortodox, a intrat în conflict cu Ioan, discutând despre credinţă.Cât vasul a acostat la Cetatea Albă, căpitanul s-a dus la conducătorul oraşului care era închinător la foc şi i-a spus că pe corabia sa se află un om învăţat care vrea să devină şi el închinător la foc. Astfel, conducătorul l-a chemat pe Ioan să se alăture închinătorilor la idol şi să renunţe la credinţa sa.
Sfântul s-a rugat în secret chemându-L în ajutor pe Cel Care a spus: "Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt" (Marcu 13:11). Dumnezeu i-a dat curaj şi înţelepciune să facă faţă celor necredincioşi şi să mărturisească drept că este creştin, după care a fost supus la bătăi crunte şi trupul i-a fost sfâşiat şi carnea de pe el cădea bucăţi. Sfântul mucenic a mulţumit lui Dumnezeu pentru că l-a făcut vrednic să-şi verse sângele pentru EL, curăţindu-l de păcate.
Păgânii l-au băgat în lanţuri şi l-au închis în închisoare până a doua zi. În dimineaţa următoare, conducătorul oraşului a ordonat să fie adus din nou la el şi mucenicul s-a prezentat cu faţa luminată şi bucuroasă. Refuzând cu curaj să se lepede de Hristos şi numindu-l pe guvernator unealtă a lui satana, mucenicul a fost bătut cu bâte până când toate cele dinăuntrul său au ieşit la vedere.
Mulţimea adunată n-a putut suporta spectacolul macabru şi l-a huiduit pe guvernator pentru torturarea unui om fără apărare. Apoi, oprind bătaia, guvernatorul a dat ordin ca mucenicul să fie legat de coada unui cal sălbatic şi să fie tras de picioare pe străzile oraşului. În special locuitorii cartierului iudeu şi-au bătut joc de el şi au aruncat cu pietre. În cele din urmă, cineva a luat o sabie şi i-a tăiat capul martirului.
Trupul sfântului şi capul tăiat au zăcut acolo până seara şi nici un creştin nu a avut curajul să-l ridice. Noaptea a apărut deasupra lui un stâlp de lumină şi o mulţime de lumini aprinse. Trei oameni care aveau lumini cântau psalmi şi înmiresmau trupul sfântului.
Unul dintre iudei, crezând că sunt creştini care au venit după trupul mucenicului a luat un arc şi a vrut să tragă în ei dar puterea lui Dumnezeu l-a oprit şi l-a împietrit.
Dimineaţa, viziunea a dispărut dar arcaşul a rămas pe loc împietrit. Abia după ce a mărturisit ce i s-a întâmplat din voia lui Dumnezeu, a fost eliberat de legăturile invizibile.
Când a auzit guvernatorul a dat permisiune să se îngroape trupul mucenicului în biserica oraşului. Acestea s-au întâmplat între anii 1330 şi 1340. Unii spun că martiriul s-a săvârşit în altă perioadă, de exemplu Sf. Nicodim de la Sfântul Munte vorbeşte de anul 1642, în timp ce alţii spun că ar fi 1492.
Căpitanul care l-a trădat pe Sf. Ioan s-a căit de faptele sale şi s-a hotărât în secret să fure moaştele şi să le ducă în ţara lui. Însă sfântul i-a apărut în vis preotului bisericii şi l-a înştiinţat de aceasta.
 După 70 de ani, moaştele Sfântului Ioan cel Nou au fost mutate la Suceava capitala Moldo-Vlahiei şi aşezate în biserica catedralei.AMIN