Ţi-e teamă de multe din jurul tău şi de foarte puţine lucruri te poţi bucura cu adevărat. Şi acele lucruri de care te bucuri, se ascund rapid în ceaţă confuziei tale pentru a le pierde.
De abia respiri, de abia mai poţi vorbi, visa, simţi. Inima îţi bate altfel, mai tare, prea tare pentru tine. E zdrobită. Parcă cineva o apăsă cu un bocanc murdar, iar ea se zbate, pulsând sufocată sub greutatea lui.
Te predai, cazi în genunchi, nu ştii ce să mai faci, nu ştii unde vei fi în următoarea secundă, plângi şi te arunci cu faţa la pământ strigând: ”Ajutor! Am nevoie acum de o mână care să mă ridice. Doamne, nu pot să renunţ acum. Ai milă şi ajută-mă să evadez în libertatea bucuriei!”
E foarte ciudat cum teama se poate descrie în atât de puţine cuvinte…
Inima nu vrea să-şi aducă aminte de aceasta. Vrea doar să-i spună pe nume, să se uite în ochii ei reci şi să o uite…
Postări
1 comentarii:
Bine v-am gasit!
Ma bucura faptul ca ati ales ca articolul meu sa fie gazduit si de blogul dumneavoastra!
Nu se stie care suflet va avea nevoie de un cuvant bun, de o imbarbatare, de putina lumina in intunericul adus de FRICA!
Trimiteți un comentariu