HOROSCOPUL SAU ORTODOXIA ?

Multă lume citeşte horoscopul în ziare, pe net, la televizor, în staţia de metrou… Oare de cine sunt făcute aceste horoscopuri ? Sunt sute de variante de horoscop într-o zi. Sunt oare jurnaliştii şi astrologi ? oare toţi “citesc în stele” ?


Aşa se fac horoscopurile în toate publicaţiile… invenţii rapide, adaptate cât mai mult aspectelor foarte practice ale vieţii, care vizează pe toată lumea ,serviciu, casă, partener, bani, prieteni…etc ca să se poate plia pe cât mai multe persoane şi să poată părea mai veridic.
Aşa fiind lucrurile dacă sunt câteva sute de ziare în România, câteva sute de reviste şi câteva sute de site-uri de internet, s-ar putea ca într-o zi să am mai mult de o mie de previziuni ale unei zodii într-o zi….care normal că nu se potrivesc unele cu altele, ci toate sunt scoase “din burtă.” Păi pot să-mi fac şi eu un horoscop dacă vreau! Pot să-mi fac un horoscop pe toată luna, sau pe tot anul, că nu pare dificil… o zi scriu de bine, una de mai rău, ca să fie un echilibru… şi gata. E simplu!
Horoscopul este doar o iluzie a ceea ce ar putea fi….n-are nicio legătură cu realitatea, este citit de multi oameni aşa “for fun”, astfel din pacate irosindu-si viata.
De cât să caut o previziune frumoasă în horoscop astăzi, care sigur nu se va împlini, mai bine îl rog pe Bunul Dumnezeu să-mi ajute. De ce să visez la ceea ce vreau în loc să-i cer Lui în fiecare dimineaţă?!
Ortodoxia şi horoscopul n-au nicio legătură, Ortodoxia e Adevărată în fiecare aspect al vieţii noastre şi o vom trăi aşa până la sfârşitul veacului împreună cu Dumnezeu iar horoscopul e o minciună, o joacă de copii care-L elimină în mod viclean pe Dumnezeu din schema vieţii. Oricât de nevinovat ar părea, horoscopul este o închinare la idoli.
Horoscopul în Ortodoxiei este de fapt păcatul în Ortodoxie.
Horoscopul e un păcat şi trebui mărturisit, e un început de necredinţă, e întoarcerea spatelui lui Dumnezeu…. E o ruşine să te-mpărtăşeşti cu Trupul şi Sângele Domnului iar a doua zi să cauţi să citeşti previziunile diavolului.AMIN

CREDINTA ZILELOR NOASTRE

In aceste timpuri tulburi toţi spunem că nu mai există oameni credincioşi, că lumea s-a înrait,lumea fiind cine? adica noi cei care ne intrebam. Etichetam pe oricine foarte usor ,despartim lumea in drepti si pacatosi, uitand ca numai ''Hristos va veni sa judece vii si mortii'' .El are dreptul sa ne judece pentru pacatele noastre.

Noi oamenii suntem chipul şi asemănarea Domnului, avem un înger de la Botez care ne însoţeşte pretudindeni. Eu mă gândesc aşa, când întâlnesc pe cineva, mă întâlnesc cu chipul Lui Dumnezeu, îngeraşul meu se întâlneşte cu fratele lui, îngeraşul fratelui meu. Eu trebuie să văd în fratele meu lucrurile cu adevărat importante şi frumoase. Păcatul nu este acelaşi lucru cu omul, trebuie să învăţăm să facem această distincţie. Dumnezeu urăşte păcatul din om, dar nu pe om, şi El vede rugăciunea fiecăruia şi faptele bune. Cine sunt eu, să-l judec pe el, pe fratele meu? De unde ştiu eu că el este necredincios, sau de unde ştiu eu câtă rugăciune face la Domnul fata dată cu rimel şi creion pe ochi?
O vezi machiată şi tu deja i-ai pus o etichetă, că nu este ortodoxă, că ispiteşte, dar nu-i ştii pocăinţa. Dumnezeu vrea ca să-l iubim din tot cugetul nostru, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Dacă eu o judec pe ea, ca este machiată, sau pe el că fumează, asta nu-mi demonstreză decât faptul că eu nu pot să iubesc, că nu am iubire faţă de ei, atunci cum îl pot iubi pe Dumnezeu, fiinţă nevăzută? Mai mult, dacă trec indiferent cu vederea, o problemă a unui frate de-al meu, care pentru el este dureroasă, oricât de mică ni s-ar părea nouă, cum avem oare pretenţia ca Dumnezeu să ne asculte şi cea mai mică rugăminte? Sunt intrebari la care trebuie sa raspundem inainte de'' judecata cea mare''.
De ce pentru unii crezul în Dumnezeu pare învechit? Fiindcă obişnuiesc să complice lucrurile, iar Hristos e simplu. În plus, atributele umane diferă de desăvârşirea calităţilor dumnezeieşti. Dacă un prieten te tradează, Dumnezeu nu va face nicicând acest lucru. Labirinturile minţii şi ale inimii ne îndepartează de mireasma cerurilor. Complicând propria existenţă, uităm…ne debarasăm de valori sacre, de tradiţii atât de pline de tâlc, uităm că tot ceea ce suntem e datorită Lui.
Dumnezeu nu suportă să fie singur în raiul Său. Nici diavolul nu vrea să se „distreze” singur în flăcările cu care e înconjurat. Astfel, amândoi se luptă…Cel Atotputernic pentru ca veşnicia iubirii Sale să cucerescă definitiv natura fiecărui om, iar Îngerul căzut să stăpânească iluziile cât mai coerent posibil.
Cel rău copiază totul de la Creator şi prelucrează cunoştiinţele invers scopului de un real folos.
Soluţia pentru a rămâne permanent cu Hristos este smerenia ,ascultarea de duhovnic.
Icoana pe care am postat-o aici la acest articol este facatoare de minuni si grabnic ajutatoare.De fiecare data cand intru in Sf. Biserica ingenunchez in fata ei si ma rog pentru voi toti fratii mei intru credinta.
O reprezinta pe Maica Domnului cu maini argintate si este pictata la Kiev pe la 1700.Sa o salvati pe calculatorul vostru si sa va rugati cu toata credinta, si o sa simtiti bucurie ,ajutor si binecuvantare.AMIN

ASTAZI FIREA APELOR SE SCHIMBA HRISTOS SE BOTEAZA

Astazi firea apelor se schimba,e o zi specială, deosebita si chiar emotionanta, pentru fiecare creştin şi înseamnă mult mai mult decât îmbulzeala pentru a lua acasă Aghiasma Mare.
Fiecare dintre noi, cei care avem copiii, ne amintim cu drag de botezul lor, însă Botezul Domnului este o sărbătoare la care avem ocazia să asistăm în fiecare an, prin participarea la Sfânta Liturghie.
Azi a fost botezat acum 2000 de ani Mântuitorul Iisus Hristos!
E o zi mare în istoria mântuirii noastre, fiindcă actul săvârşit de Sfântul Ioan Botezătorul asupra Fiului Omului a rămas un exemplu de supunere faţă de Dumnezeu şi simbolizează adevărata naştere din apă şi din duh.
Botezul este poarta de intrare în creştinism, de aceea el este prima Taină administrată celui care urmează să fie încreştinat. Celelalte Sfinte Taine pot fi administrate doar dacă cel (cea) în cauză este botezat (ă).
Tainele sunt mijloace prin care primi Harul Duhului Sfânt, nevăzut, pentru a păstra legătura cu Dumnezeu. Taina Botezului semnifică intrarea în comuniune cu Dumnezeu. Prin Taina Botezului sunt încreştinaţi pruncii , care au vârsta de 8 până la 40 de zile, însă în cazul celor bolnavi, botezul se poate face chiar în ziua naşterii. Naş de botez poate fi oricine, iar în situaţii deosebite, chiar şi mama poate turna apă deasupra capului copilului, de trei ori, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfăntului Duh.
În Taina Botezului, nou-născutul, prunc sau pruncă, moare şi învie cu Hristos, moare păcatului şi rămâne candidat la Înviere, cu Hristos.
Dar câţi dintre noi ne gândim la lucrul acesta? nu avem în vedere cele veşnice, ci mai degrabă cele lumeşti. Suntem atât de atenţi la obiceiuri! Trebuie să fie îmbrăcată cu roşu sau roz dacă e fetiţă sau cu albastru dacă e băiat, să ne îmbrăcăm frumos că suntem naşi, să aranjăm aşa lumânarea.
Cel mai adesea facem zgomot, vorbim, fotografiem în continuu şi nu ascultăm ce spune preotul. Nu suntem deloc atenţi la slujba în sine, la Taină, să încercăm să o desluşim, atât cât putem înţelege.
Rugăciunile de dezlegare care se citesc la intrarea în Biserică a pruncului şi a mamei sunt greşit interpretate. Oamenii cred că preotul le rosteşte cum că pruncul ar fi sub puterea lui satan înainte de încreştinare, însă aceste rugăciuni se rostesc pentru că noi toţi din lume şi deci şi acel copil suntem născuţi din păcat. Scopul lor este de chemare a pruncului în Împărăţia lui Dumnezeu, intrând într-o lume nouă, pură, ca şi curăţia pruncilor.
Ca părinţi, nu realizăm că numele pe care i-l punem copilului cheamă îndată Sfântul protector şi la Botez , prin pomenirea numelui Mântuitorului Iisus Hristos sau a Maicii Domnului, Sfântul protector îşi face prezenţa. Deci să alegem nume creştine copiilor noştri, pentru a le purta Sfinţii de grijă. Iar dacă nu au nume de sfânt ,să-i învăţăm să fie sfinţi.
Ca naşi, suntem adeseori iresponsabili. Venim să botezăm copilul după ce am măncat sau băut peste măsură, şi pierdem esenţa. Înaintea lui Hristos suntem chemaţi să rostim Crezul, pentru copilul al cărui părinte spiritual devenim, şi alegem să-l citim din Molitfelnic. Ideal ar fi să participăm la Sfănta Liturghie, să fim pătrunşi de Duhul Sfânt, pentru a prelua această îndatorire sfăntă şi, evident, să fim capabili să – L mărturisim pe Hristos, ştiind Simbolul Credinţei, ca ortodocşi ce suntem.
Cristelnita,vasul de botez este locul unde se renaste omul. Prin turnarea apei, sub lucrarea Sfăntului Duh, prin intermediul preotului, are loc o nouă creaţie, o nouă naştere. Botezul propriu-zis se face prin cufundarea de trei ori în numele Sfintei Treimi. Când este scos copilul, el este pus faţă în faţă cu Soarele – Hristos şi deja se întâlneşte cu Dumnezeu.
Botezul este însoţit de Taina Mirungerii. „Pecetea darului Duhului Sfănt ” Îl aduce pe Hristos cel Înviat la întâlnirea cu copilul. Mirul cu care este uns se sfinţeste în Joia Patimilor lui Hristos şi semnifică Moartea şi Învierea Sa, adică începutul drumului pe care îl avem de parcurs spre Înviere. Este importantă această ungere a simţurilor, pentru a ne facilita calea.
Taina Botezului este încununată cu primirea Sfintei Împărtăşanii de către prunc (ă). Se spune în popor că după Botez copiii sunt mult mai liniştiţi. Şi este un mare adevăr. Mulţi plâng chiar şi în timpul Sfintei Taine, însă adorm într-un somn dulce după ce mânăncă Trupul şi beau Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, Care sălăşluieşte în ei din acel moment şi se vede diferenţa. Cu atât mai mult se observă această schimbare la persoanele mature care se botează şi devin creştini ortodocşi, începând o nouă viaţă.
Noi, cei botezaţi din pruncie, nu ne amintim acest moment din viaţa noastră, însă cu siguranţă ne simţim altfel, având pe Hristos în noi. Să fim curaţi la suflet, precum pruncii, că a Lor este Împărăţia Cerurilor.AMIN

DUMNEZEU ESTE BUN SI MILOSTIV

Femeia cea păcătoasă s-a curăţit de toate păcatele ei apropiindu-se o clipă de Hristos; iar când iudeii cleveteau că Hristos a primit-o şi i-a dat o atât de mare îndrăznire, lor le-a închis gura, iar pe ea a slobozit-o după ce a izbăvit-o de toate păcatele ei şi după ce i-a lăudat râvna .

- De ce?
- Pentru că femeia cea păcătoasă s-a apropiat cu inimă fierbinte, cu suflet înflăcărat şi cu credinţă clocotitoare; s-a atins de acele sfinte şi sfinţite picioare, despletindu-şi părul, slobozind din ochi izvoare de lacrimi şi vărsând mirul.
Cu ochii cu care i-a ademenit pe bărbaţi, cu aceia a pregătit leacurile pocăinţei.
Cu ochii cu care a întraripat privirile celor desfrânaţi, cu aceia a plâns.
Cu buclele de păr cu care pe mulţi i-a înlănţuit spre păcat, cu acelea a şters picioarele lui Hristos.
Cu parfumul cu care pe mulţi i-a omorât, cu acela a uns picioarele Domnului.
Şi tu, dar, cu acelea cu care ai mâniat pe Dumnezeu, cu acelea fă-L iarăşi îndurător.
L-ai mâniat cu răpirea de averi? Cu ele împacă-L! Dă înapoi cele răpite, celor pe care i-ai nedreptăţit, şi mai dă şi altele pe deasupra, şi spune ca Zaheu: „ întorc împătrit faţă de cât am răpit” .
L-ai mâniat pe Dumnezeu cu limba şi L-ai ocărât cu multe ocări? Potoleşte-L tot cu limba, înălţând rugăciuni curate, binecuvântând pe cei ce te ocărăsc, lăudând pe cei ce te grăiesc de rău, mulţumind celor ce te nedreptăţesc.
Acestea n-au nevoie de multe zile, de mulţi ani, ci numai de voinţă! Se săvârşesc într-o singură zi! Depărtează-te de desfrânare, îmbrăţişează virtutea, pune capăt păcatului, făgăduieşte să nu-l mai săvârşeşti, şi ţi-e de-ajuns spre apărare!
Te încredinţez şi-ţi garantez că dacă fiecare din noi, care păcătuim, ne depărtăm de păcatele de mai înainte, şi-I făgăduim lui Dumnezeu că într-adevăr n-avem să ne mai lăsăm cuprinşi de ele, Dumnezeu nu ne va mai cere altceva mai mult în apărare.
Căci este iubitor de oameni şi milostiv; şi cum doreşte să nască femeia pe care o apucă durerile naşterii, aşa doreşte şi Dumnezeu să-Şi reverse mila Lui. Păcatele noastre însă Îi pun piedică.
Au adus aceia aur? Adu şi tu curăţenie sufletească şi trupească şi virtute!
Au adus aceia tămâie? Adu şi tu rugăciuni curate, tămâierile cele duhovniceşti!
Au adus aceia smirnă? Adu şi tu smerenie, inimă înfrântă şi milostenie.
Dumnezeule milostiv fii mie pacatoasa!AMIN

MOLITFELE SF VASILE CEL MARE (PENTRU VINDECARE SUFLETEASCA SI TRUPEASCA)

La fiecare inceput de an, pe 1 ianuarie, crestinatatea sarbatoreste praznicul Sfantului Vasile cel Mare, trecut la cele vesnice in urma cu saisprezece secole. Aflata sub patronajul binecuvantata a acestui veritabil stalp al ortodoxiei, prima luna a calendarului este rastimpul benefic cand in biserici si manastiri sunt citite Moliftele Sfantului Vasile cel Mare - acele temute blesteme indreptate impotriva satanei, pentru alungarea demonilor si dezlegarea celor posedati. O perioada de gratie, in care crestinilor li se da marea sansa divina de a se innoi o data cu anul care incepe.

Molitfa este o rugaciune compusa din 3 parti si este folosita pentru dezlegare de farmece, vraji si blesteme.Face parte din cadrul slujbelor numite si Ierurgiile. Ea este citita de obicei vinerea dupa Sfantul Maslu.Molitfele sunt doua de fapt: Molitfele Sfantului Vasile cel Mare si Moliftele Sfantului Ioan Gura de Aur. Dintre cele doua este mai puternica cea a lui Vasile cel Mare. Poate scoate demonii din oameni si animale si sa-i alunge de peste tot. Niciun om nu are voie sa o citeasca, decat un duhovnic in varsta sau un preot calugar. Daca le citeste un simplu om acele molitfe, se revarsa toata mania demonilor asupra aceluia si aupra intregii lui familii.
- Exorcismele isi au origini foarte indepartate, in lumea ebraica si pagana. In Antichitate, existau chiar persoane specializate in asemenea practici, care citeau pasaje din Vechiul Testament si invocau numele lui Iahve. Abia prin Mantuitorul Hristos se instituie - stim din relatarile evanghelistilor - exorcismul de tip crestin. Ba mai mult, Domnul Iisus le spune ucenicilor sa mearga in lume si sa scoata demonii din oameni, iar acestia o fac "in numele lui Iisus Hristos Cel Rastignit in vremea lui Pontiu Pilat!". Chiar si Taina Sf. Botez este precedata, pana in ziua de azi, de o suma de exorcisme foarte puternice. Exista, cu alte cuvinte, traditia unei practici de acest tip, ce a fost incununata de Moliftele pe care le cunoastem astazi in forma scrisa de cei trei sfinti.

- In general, ele nu se citesc separat de o alta slujba. Citirea lor se poate face si in biserica, dupa Liturghie sau Vecernie, dar si acasa, dupa Sfestanie sau Maslu. Ele fac parte, cum v-am spus deja, dintr-un intreg al Bisericii, care implica, deopotriva, sfintirea, binecuvantarea si exorcizarea. Mai exista un amanunt important, mentionat inca de pe vremea lui Origen. Aceasta exorcizare nu se refera doar la oameni posedati, ci si la locuri bantuite de satana. Nu intamplator crestinul cheama preotul acasa pentru sfestanie. Deci, chiar si sfintirea unui spatiu, alungand spiritele rele de acolo, are un caracter exorcist.



- De ce sunt atat de temute asemenea rugaciuni, chiar si de preoti, uneori?

"Eu blestemam satana, iar demonul imi raspundea te urasc"

- Nici o rugaciune, cu atat mai putin Moliftele, nu se cuvine citita, picior peste picior, acasa. Insa este adevarat ca Moliftele pot avea un efect "devastator" pentru preot, daca nu are epitrahilul de gat si nu s-a pregatit in curatie si post. Cunosc un caz de slujitor al lui Dumnezeu care citea Moliftele in Postul Mare. Era paroh si pastorea doua sate din Teleorman, despartite de un lac. Intr-o seara, dupa citirea acestor rugaciuni puternice, se intorcea acasa, singur. Cand a ajuns la digul pe care trebuia sa paseasca pentru a traversa lacul despartitor, a simtit ca "cineva" incearca efectiv sa-l imbranceasca in apa! Mi-a povestit ca a fost nevoit sa treaca in patru labe, ca sa nu cada...
De aceea preotii sau calugarii care postesc mult si se roaga primesc dezlegare pentru a citi acele puternice rugaciuni. Nu-i recomand nimanui sa le citeasca, nici macar ateilor!! Nu te poti lupta singur cu focul, ca te poti arde.Asa sta treaba si cu molitfele.AMIN