ICOANA MAICII DOMNULUI - POTIRUL NESECAT (IZBAVITOARE DE BETIE)

"Icoana Maicii Domnului "Potirul Nesecat" a fost desoperita in Rusia in anul 1878. Un soldat in rezerva din Tula obisnuia sa-si dea toata pensia pe alcool, distrugindu-si sanatatea. Desi a ajuns sa nu mai poata merge, el continua sa bea. Intr-o noapte un sfant i-a aparut in vis sfatuindu-l sa mearga la Manastirea Maicii Domnului din Serpuhov. "Sa ti se faca o molitfa in fata icoanei "Potirul Nesecat." Pentru ca nu avea nici un ban si nici nu putea sa mearga, omul nu a luat in seama visul. Dar sfantul i-a aparut si a doua si a treia oara, indemnindu-l mai aspru sa mearga la manastirea de care i-a spus. Atunci, tarindu-se in patru labe, omul a ajuns pana in satul invecinat si s-a oprit la casa unei femei batrane care i-a doftoricit picioarele si barbatul a inceput sa se simta mai bine. In ziua urmatoare el a pornit din nou la drum, la inceput cu doua carje, apoi cu una, pana ce a ajuns la manastire. Acolo el le-a povestit calugarilor visul sau, dar nici unul din ei nu parea sa stie de existenta vreunei astfel de icoane. In cele din urma, unul dintre ei si-a amintit de o icoana in care era pictat un potir. Pe spatele ei scria "Potirul Nesecat." Dupa ce i s-a facut molitfa taranul s-a intors acasa complet sanatos si vindecat de alcoolism. Noutatile despre aceasta minune s-au raspindit cu repeziciune si multi suferinzi de patima betiei impreuna cu familiile lor veneau sa se roage in fata icoanei. Multi dintre ei se reintorceau sa aduca multumiri Maicii Domnului pentru vindecare si pentru ca a raspuns la rugaciunile lor. In fiecare duminica la Manastirea Serpuhov-Vyotsk se citeste molitfa si acatistul Potirul Nesecat in fata icoanei pentru cei suferinzi de patima betiei."



ALCĂTUIT IN CINSTEA ICOANEI SALE FĂCĂTOARE DE MINUNI, NUMITĂ "POTIRUL NESECAT" (izbăvitoare de beţie)
Mai întâi se face începutul obişnuit, după cum urmează:
Rugăciunile începătoare
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Prea Sfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte (de trei ori), Slavă ... Şi acum …
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Amin.
Apoi troparele de umilinţă:
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, căci tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Apoi Crezul:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Apoi: Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă ... Şi acum ... şi apoi
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă in picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit este duhul în mine şi inima mea încremenită înăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale, şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele-vei deschide, şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Apoi troparul:
Veniţi, dreptslăvitorilor creştini, la dumnezeiescul şi minunatul chip al Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, care satură inimile celor credincioşi din Potirul Nesecat al milostivirii sale şi arată minuni poporului celui binecinstitor. Acestea văzând şi auzind, cu duhul prăznuind, cu căldură să-i grăim: Stăpână Preamilostivă, tămăduieşte neputinţele şi patimile noastre, rugând pe Fiul tău, Hristos, Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre!
Condacul 1
Cinstitul tău chip, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ne-a fost dăruit ca o izbăvire aleasă şi minunată, căci prin descoperirea Lui ne slobozeşte de neputinţele sufleteşti şi trupeşti şi de întâmplările cele mâhnicioase; pentru aceasta laudă de mulţumire îţi aducem, Apărătoare Preamilostivă. Tu, dar, Stăpână, numită de noi "Potirul Nesecat", aplecându-te cu bunăvoinţă către suspinele şi strigătele noastre cele izvorâte din inimă, dăruieşte izbăvire celor ce suferă de boala beţiei, ca să-ti cântăm cu credinţă: Bucură-te, Stăpână, „Potir Nesecat”, care ne potoleşti setea cea duhovnicească!
Icosul 1
Oştile îngereşti şi cetele drepţilor te slăvesc neîncetat, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare, mijlocitoarea mult păcătosului neam creştinesc, pe care văzându-l cufundat în nelegiuiri şi în păcate îi dăruieşti milostivire spre mângâiere şi mântuire, prin osebitele tale icoane făcătoare de minuni, care, precum stelele cerului, pot fi văzute în tot pământul. Căzând noi către aceea dintre ele numită "Potirul Nesecat", din adâncul sufletului te chemăm astfel:
Bucură-te, sălaşul dumnezeirii cel neajuns;
Bucură-te, mirarea neîncetată a oamenilor;
Bucură-te, ceea ce prin mâhniri cureţi păcatele noastre;
Bucură-te, căci prin întristări tămăduieşti neputinţele noastre;
Bucură-te, că ne trimiţi de sus milostivire prin icoanele tale făcătoare de minuni; Bucură-te, căci prin descoperirea lor înveseleşti inimile noastre cele mâhnite;
Bucură-te, împăcarea prea minunată a tuturor cu Dumnezeu;
Bucură-te, Stăpână, "Potir Nesecat", care ne potoleşti setea cea duhovnicească!
Condacul al 2-1ea
Văzând, Preasfântă Stăpână, întristarea inimii, chinurile duhovniceşti şi pocăinţa nemincinoasă a celor ce sunt supuşi patimii celei pierzătoare a beţiei, ai binevoit să arăţi oraşului celui plăcut lui Dumnezeu Serpuhov, milostivirea ta, prin descoperirea icoanei tale prea minunate, "Potirul Nesecat", pentru ca toţi cei care cad la ea cu credinţă şi cu inimă smerită, dobândind vindecare de cumplita lor boală, să strige din adâncul inimii lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2•lea
Înţelegând, prin întreita arătare în vis a cuviosului Varlaam, porunca de a merge în oraşul cel iubit de Dumnezeu, Serpuhov, un oarecare om, supus patimii beţiei, a aflat acolo în mănăstire sfântă icoana ta, numită "Potirul Nesecat". Drept aceea, văzând atâta purtare de grijă pentru noi, păcătoşii, cu evlavie îţi grăim unele ca acestea:
Bucură-te, că prin oamenii cei evlavioşi ne descoperi mărirea minunilor tale;
Bucură-te, călăuză clarvăzătoare, care le arăţi unora ca aceştia calea mântuirii;
Bucură-te, îndrumătoarea noastră cea bună, care cu dragoste ne apropii de tine;
Bucură-te, căci ne îndemni la recunoştinţă pentru binefacerile tale;
Bucură-te, ceea ce preschimbi întristarea noastră în bucurie;
Bucură-te, că ne înveseleşti cu nădejde neclintită;
Bucură-te, căci nimiceşti patimile noastre cele pierzătoare;
Bucură-te, Stăpână, "Potir Nesecat", care ne potoleşti setea cea duhovnicească!
Condacul al 3-lea
Puterea Celui Preaînalt şi harul Stăpânei l-au întărit pe un oarecare om cuprins de patima beţiei atunci în oraşul Serpuhov, împlinind astfel porunca Maicii Domnului, vestită lui în vis de către cuviosul Varlaam, stareţul mănăstirii de acolo. Ajungând el în acest oraş, a aflat icoana Preacuratei, care l-a vindecat îndată de suferinţa sa duhovnicească şi trupească, şi plecându-şi genunchii aşa striga din adâncul sufletului, cu mulţumire, lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având ca izvor pururea curgător potirul cel nesecat al râurilor cereşti, nu numai credincioşii din Serpuhov, ci şi dreptslăvitorii creştini din alte oraşe şi locuri, care au venit către minunatul tău chip, numit "Potirul Nesecat" primind înaintea lui tămăduiri, ţi s-au închinat cu graiuri pline de recunoştinţă ca acestea:
Bucură-te, scăldătoarea în care se afundă toate necazurile noastre;
Bucură-te, potirul prin care primim bucuria mântuirii;
Bucură-te, ceea ce vindeci neputinţele noastre duhovniceşti şi trupeşti;
Bucură-te, că ne stingi patimile prin puterea rugăciunilor tale;
Bucură-te, că dai cele de folos celor care îţi cer ajutorul;
Bucură-te, că dăruieşti tuturor daruri nenumărate;
Bucură-te, că ne deschizi comoara milostivirii;
Bucură-te, că ai inima plină de milă faţă de cei căzuţi;
Bucură-te, Stăpână, "Potir Nesecat", care ne potoleşti setea cea duhovnicească!
Condacul al 4-lea
Vifor de gânduri necredincioase având întru sine, dar cu pocăinţă sinceră venind la nespusa ta milostivire, cei cuprinşi de patima beţiei capătă tămăduire şi din adâncul inimii, spun Celui Născut din tine, Mântuitorului nostru: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzind Domnul mâhnirea adâncă, vaietele şi plânsul soţiilor, mamelor, copiilor şi al rudelor celor tulburaţi cu firea de patima beţiei, le-a dăruit, Stăpână, icoana ta, prin care toţi cei care se apropie, capătă mângâiere sufletească şi îţi grăiesc cu lacrimi unele ca acestea:
Bucură-te, potir, care pentru noi te umpli de bucurie din izvorul Cel fără de moarte;
Bucură-te, că eşti mângâierea mamelor celor cuprinse de mâhnire;
Bucură-te, nădejdea celor fără de nădejde;
Bucură-te, apărătoarea plină de har a celor ce vin la tine;
Bucură-te, bucuria şi înveselirea celor necăjiţi;
Bucură-te, ceea ce potoleşti patimile izvorâte din beţie;
Bucură-te, că întinzi mâna celor ce au nevoie de ajutorul tău;
Bucură-te, Stăpână, "Potir Nesecat", care ne potoleşti setea cea duhovnicească!
Condacul al 5-lea
Ca pe o stea de la Dumnezeu purcezătoare, ne-ai arătat nouă, o, Împărăteasă a lumii, prea cinstita ta icoană, pe care, văzându-o, ne rugăm din inimă cu credinţă, grăindu-ţi: Născătoare de Dumnezeu, tămăduieşte beţia şi orice altă boală sufletească şi trupească a celor aflaţi în suferinţă, iar pe cei credincioşi învaţă-i să aducă lui Dumnezeu cântarea de laudă: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzând, Maică de Dumnezeu Născătoare, minunile preaslăvite şi semnele uimitoare venite nu numai de la icoana ta cea descoperită în oraşul Serpuhov, ci şi de la cele zugrăvite întocmai cu această icoană, cădem la ele cu smerenie şi zicem:
Bucură-te, grabnică mijlocitoare, ajutătoarea celor ce aleargă la tine cu sârguinţă;
Bucură-te, ceea ce asculţi cu bunăvoinţă rugăciunile noastre;
Bucură-te, ceea ce ai luminat oraşul Serpuhov cu binecuvântarea ta;
Bucură-te, că împrejurimile Moscovei au arătat slava minunilor tale;
Bucură-te, comoară nesecată de tămăduiri pentru toţi cei aflaţi întru nevoi;
Bucură-te, ocrotitoare atotputernică a celor ce lucrează pentru dobândirea trezviei;
Bucură-te, bună ajutătoare a celor ce se luptă împotriva lumii, a trupului, a diavolului şi a beţiei;
Bucură-te, apărătoare grabnică a dreptcredincioşilor celor ce trăiesc în lume;
Bucură-te, Stăpână, "Potir Nesecat", care ne potoleşti setea cea duhovnicească!
Condacul al 6•lea
Propovăduind, Născătoare de Dumnezeu, minunile săvârşite prin icoana ta cea numită "Potirul Nesecat" te rugăm cu lacrimi: O, Preacurată, izbăveşte-ne pe toţi de patima băutului fără de măsură a vinului, de căderea în păcat şi învaţă-ne înfrânarea pe noi, cei ce ne sârguim să-i cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6•lea
Străluceşti de lumina slavei dumnezeieşti, Fecioară Pruncă Dumnezeiască, uitându-te cum Copilul, Dumnezeu Cel mai înainte de veci, Domnul nostru Iisus Hristos stă în cupă ca într-un potir nesecat, precum te vedem zugrăvită în icoana "Potirul Nesecat" care este sortită ca, în chip tainic, să dăruiască izbăvire de patima beţiei celor ce cu credinţă vin să i se închine. De aceea, cu lacrimi îţi aducem aceste rostiri neîncetate:
Bucură-te, cea de care se bucură şi pe care o prăznuieşte neamul omenesc;
Bucură-te, că slava ta este mai mare decât ţi-o pot aduce laudele celor pământeşti şi celor cereşti;
Bucură-te, că prin chipul tainic al Fiului în Potir, ne descoperi taina Dumnezeieştii Euharistii;
Bucură-te, ceea ce ne arăţi în chip minunat Mielul Cel ce se mănâncă pururea şi niciodată nu se sfârşeşte;
Bucură-te, Potir al vieţii şi al nemuririi, care ne duci la porţile vieţii veşnice;
Bucură-te, că adapi sufletele noastre cele însetate din izvorul nestricăciunii şi al bucuriei;
Bucură-te, căci în bunătatea ta nemărginită nu îndepărtezi pe cei mai dispreţuiţi şi mai prigoniţi;
Bucură-te, că prin milostivirea ta îi răpeşti din groapa pieirii pe cei fără de nădejde;
Bucură-te, Stăpână, "Potir Nesecat", care ne potoleşti setea cea duhovnicească!
Condacul al 7-lea
Vrând un oarecare om să-ţi mulţumească, Stăpână, Maică a lui Dumnezeu, pentru vindecarea de suferinţa beţiei, a împodobit icoana ta prea minunată ce se găseşte în oraşul Serpuhov, cântând din toată inima sa: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Minune nouă vedem, Stăpână, prin sfânta ta icoană căci un oarecare om, cuprins de suferinţa beţiei, robul lui Dumnezeu Ştefan, venind la mijlocirea ta cea de Maică, s-a izbăvit de boala lui cea grea; pentru aceasta ca mulţumire, ţi-a împodobit icoana cu daruri de mult preţ şi căzând la ea, cu lacrimi grăia unele ca acestea:
Bucură-te, că eşti izvorul cel dătător de viaţă al vindecărilor;
Bucură-te, Potirul ceresc al darurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, râul de vindecare cel de-a pururea curgător;
Bucură-te, că eşti marea care îneci toate patimile noastre;
Bucură-te, ceea ce cu mâinile tale de Maică ridici pe cei ce cad zdrobiţi de greutatea păcatului beţiei;
Bucură-te, că primeşti darurile recunoştinţei;
Bucură-te, căci înveseleşti inimile celor binecredincioşi;
Bucură-te, că împlineşti toate cererile noastre cele bune;
Bucură-te, Stăpână, "Potir Nesecat", care ne potoleşti setea cea duhovnicească!
Condacul al 8 -1ea
Străin lucru şi cu anevoie de crezut le este celor necredincioşi să audă că la sfânta ta icoană "Potirul Nesecat" se săvârşesc minuni şi tămăduiri dumnezeieşti. Noi însă bine ştiind cuvântul tău, ce l-ai rostit către întâia icoană ce te înfăţişa, anume că: "Harul Celui ce s-a născut din mine şi al meu vor fi cu această icoană", credem că şi cea numită "Potirul Nesecat" izvorăşte harul tău. De aceea, plecându-ne cu evlavie, o sărutăm, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8 - lea
Toată nădejdea lor în tine şi-o pun, Stăpână, cei ce suferă de patima beţiei. Pogoară-te spre neputinţele şi patimile noastre, căci cine ne va scoate pe noi, păcătoşii, din groapa pieirii, a sărăciei duhovniceşti şi trupeşti, fără numai tu, Stăpână. De aceea, plecându-ne genunchii în faţa Preacuratului tău chip, îţi grăim unele ca acestea:
Bucură-te, ceea ce nu îţi întorci faţa de la rugăciunile păcătoşilor;
Bucură-te, că trimiţi ajutorul tău ceresc celor ce te cheamă în ajutor;
Bucură-te, ceea ce arăţi adâncimea milostivirii tale către toţi păcătoşii;
Bucură-te, ceea ce îi îmbărbătezi pe cei fără de nădejde şi cu totul deznădăjduiţi;
Bucură-te, căci întinzi mână de ajutor celor supuşi patimilor pricinuite de beţie;
Bucură-te, căci prin daruri pline de har îi mângâi pe cei ce suferă cu răbdare;
Bucură-te, ceea ce vindeci neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, că ne-ai învăţat să socotim întru nimic bucuriile cele deşarte ale acestei lumi;
Bucură-te, Stăpână, "Potir Nesecat", care ne potoleşti setea cea duhovnicească!
Condacul al 9-lea
Toată firea îngerească se minunează, Doamne, de lucrarea Ta cea plină de milostivire, căci ai dăruit mult păcătosului neam omenesc o Apărătoare şi Ajutătoare prea puternică. Ea se pleacă spre neputinţele noastre şi ne slobozeşte de groaznica patimă a beţiei, învăţându-i pe cei credincioşi să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Ritorii cei înţelepţi nu ştiu, Stăpână, să laude după cuviinţă slăvita descoperire a icoanei tale. Cu atât mai mult noi păcătoşii, cu buzele noastre întinate nu vom putea să aducem Apărătoarei noastre laude după cuviinţă. Însă văzând nenumăratele minuni înfăptuite prin icoana ta, bucurându-ne cu duhul şi cu inima, îţi zicem:
Bucură-te, ceea ce izvorăşti minuni de la sfântul tău chip;
Bucură-te, că degrabă ne izbăveşti de nenorociri şi de întristări;
Bucură-te, că îi ruşinezi pe cei ce nu te primesc;
Bucură-te, că îi păzeşti de orice rău pe cei ce cad la tine cu credinţă;
Bucură-te, ceea ce cu blânda ta strălucire izgoneşti întunericul păcatului şi ceaţa patimilor noastre;
Bucură-te, ceea ce umpli sufletele noastre de iubire pentru tine şi pentru Fiul tău;
Bucură-te, că ne îndreptezi cu înţelepciune pe calea pocăinţei;
Bucură-te, că ne eşti mijlocitoare osârdnică pentru răspunsul cel bun înaintea Dreptului Judecător;
Bucură-te, Stăpână, "Potir Nesecat", care ne potoleşti setea cea duhovnicească!
Condacul al 10-lea
Vrând să mântuieşti, o, Maică a lui Dumnezeu, mulţimea ce suferă de boala beţiei, ne-ai dăruit icoana ta cea prea minunată, pentru ca toţi cei cuprinşi de această patimă să poată veni la chipul tău făcător de minuni şi, primind vindecare, cu umilinţă să-i cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Zid eşti şi pavăză, o, Maică a lui Dumnezeu, celor ce suferă de boala beţiei şi tuturor celor ce vin la tine cu grăbire şi cinstesc cu evlavie sfânta ta icoană. Căci ne-a dăruit-o Domnul, Dătătorul bunătăţilor, spre ajutor şi vindecare de patimile aducătoare de moarte, îndemnându-ne astfel să îţi cântăm acestea:
Bucură-te, alinarea mâhnirilor noastre şi nădejdea celor deznădăjduiţi;
Bucură-te, vindecarea suferinţelor noastre sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, ceea ce prin curăţia ta, cureţi întinăciunea noastră;
Bucură-te, căci prin harul tău luminezi nemernicia noastră;
Bucură-te, că îmbraci în nestricăciune, trupul nostru cel stricăcios;
Bucură-te, ceea ce prin mijlocirea ta ne întăreşti în rugăciune;
Bucură-te că întăreşti toată neputinţa noastră;
Bucură-te, că grabnic risipeşti norul patimilor ce ne înconjoară;
Bucură-te, Stăpână, "Potir Nesecat", care ne potoleşti setea cea duhovnicească!
Condacul al 11-lea
Cântarea noastră, ce cu smerită dragoste şi osârdie o aducem ţie, n-o trece cu vederea, Preacurată, şi nu-ţi întoarce faţa de la cei fără nădejde, ce pătimesc din pricina beţiei, ci ajută-i pe ei şi pe noi să ne curăţim de toată întinăciunea păcatului şi să putem cânta cu vrednicie şi cu dreptate lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Făclie dătătoare de lumină te vedem, Preasfântă Fecioară, căci sfântul tău chip goneşte cu razele harului tău ceaţa păcatelor şi ne îndrumă pe calea luminoasă a virtuţilor pe noi, cei ce cu credinţă îţi grăim acestea:
Bucură-te, căci prin acoperământul tău ne izbăveşti de deşertăciunea acestei lumi mult răzvrătite;
Bucură-te, că ne ajuţi să alungăm neliniştea patimilor trupeşti;
Bucură-te, ceea ce pui în inimile noastre gândurile cele bune;
Bucură-te, că aduci lumină în cugetul cel întinat;
Bucură-te, că îi izbăveşti pe cei cuprinşi de suferinţa chinuitoare a beţiei;
Bucură-te, că îi chemi pe aceştia la pocăinţă nefăţarnică şi la înţelepciune;
Bucură-te, ceea ce îmbunezi sufletele celor înrăiţi;
Bucură-te, că mântuieşti pe cei ce te cheamă în ajutor şi slăvesc numele tău;
Bucură-te, Stăpână, "Potir Nesecat", care ne potoleşti setea cea duhovnicească!
Condacul al 12-lea
Harul lui Dumnezeu, care este dăruit prin icoana ta, Potirul Nesecat, îi apropie de ea, Stăpână, pe toţi cei întristaţi şi oropsiţi: văduve, bătrâne şi mai ales pe toţi cei cuprinşi de boala beţiei, care niciodată nu pleacă deşerţi de la tine, Preacurată, de la Potirul Nesecat al darurilor tale dumnezeieşti, o, Preamilostivă, ci vindecare deplină primind de la chipul tău făcător de minuni, îi cântăm cu mulţumire Domnului: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântând minunile şi marea ta milostivire arătată celor cuprinşi de patima beţiei, te rugăm, Stăpână, mântuieşte, miluieşte şi povăţuieşte-ne pe cărarea cea dreaptă şi nu ne lăsa pe noi, cei ce căutăm ocrotirea ta şi îţi zicem acestea:
Bucură-te, ceea ce chemi pe toţi la înfrânare de la beţie;
Bucură-te, că prin roua milostivirii tale îi slobozeşti pe aceştia de patima băutului fără măsură a vinului;
Bucură-te, ceea ce eşti tămăduirea veşnică a celor ce suferă din pricina greului păcat al beţiei;
Bucură-te, ajutătoare grabnică a celor ce se chinuiesc din pricina patimilor;
Bucură-te, îmbărbătarea minunată a celor împuţinaţi cu duhul;
Bucură-te, că eşti bucuria negrăită a celor buni la suflet;
Bucură-te, că îi smereşti pe cei trufaşi;
Bucură-te, ceea ce ridici pe cei smeriţi şi le doreşti tuturor mântuire;
Bucură-te, Stăpână, „Potir Nesecat", care ne potoleşti setea cea duhovnicească!
Condacul al 13-lea
Prea milostivă Maică a Prea dulcelui nostru Domn Iisus Hristos! Ascultă această rugăciune a noastră şi ne izbăveşte de toate nevoile sufleteşti şi trupeşti, dar mai ales slobozeşte-i pe cei cuprinşi de suferinţa beţiei, pe robii tăi (numele), ca să nu piară cuprinşi de rău, ci, mântuiţi fiind prin tine, să aducă lui Dumnezeu cântarea de laudă: Aliluia! (de trei ori)
Apoi se zice iarăşi Icosul întâi: Oştile îngereşti şi cetele... şi Condacul întâi: Cinstitul tău chip... Apoi se citeşte această
RUGĂCIUNE
O, Prea milostivă Stăpână! Pentru a dobândi apărarea ta cădem acum la tine. Caută spre rugăciunile noastre, auzi-ne cu milostivire pe noi: soţiile, copiii, maicile celor împătimiţi de boala cea grea a beţiei, fraţii şi surorile noastre, care din această pricină sunt căzuţi de la Maica noastră, Biserica lui Hristos, şi deci de la mântuire, şi îi tămăduieşte pe aceştia ce pătimesc.
O, milostivă Maică a lui Dumnezeu, atinge-te de inimile lor şi scoate-i degrabă din căderile în păcate, adu-i la înfrânarea cea mântuitoare. Roagă-L pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, să ne ierte greşelile, să nu îşi întoarcă milostivirea de la zidirea Sa şi să ne întărească în trezvie şi înţelepciune. Primeşte, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, rugăciunile maicilor ce varsă pâraie de lacrimi pentru copiii lor, ale soţiilor ce plâng pentru soţii lor, ale copiilor, orfanilor şi neputincioşilor părinţi şi ale noastre, ale tuturor celor ce cădem la icoana ta, pentru ca să ajungă, prin rugăciunile tale, acest strigăt al nostru la Tronul Celui Preaînalt.
Acoperă-ne şi ne păzeşte ca să nu fim robiţi de cel viclean şi de toate cursele vrăşmaşilor; ajută-ne în ceasul cel cumplit al morţii, ca, prin rugăciunile tale, să trecem vămile văzduhului. Izbăveşte-ne de osânda cea veşnică şi mijloceşte ca milostivirea lui Dumnezeu să ne acopere acum şi pururea şi în vecii cei nesfârşiţi. AMIN!

BRAUL MAICII DOMNULUI (DE MARE TREBUINTA PT CEI BOLNAVI SI IMPOTRIVA FARMECELOR)

Acest brâu se citeşte bolnavilor, sau pentru cei năpădiţi de necazuri. Inainte de a se folosi de mângâierea puterii tămăduitoare a sfântului brâu, şă-şi facă sfinte liturghii, dar numai în zilele de miercuri şi vineri, când să-şi petreca timpul numai în post şi rugăciune.

In zilele împăratului Justinian a fost adus brâul Născătoarei, din Episcopia Zila şi s-a pus în sfânta raclă şi aşezat într-o casă, deasupra osemintelor împăraţilor Zoe şi Leon, în cetatea Halcopatri. Iar mai târziu acest brâu sfânt a fost dus in cetatea sfântă a Ierusalimului, pus împreună cu veşmântul Prea Curatei Maria. Arcadie, feciorul împăratului Teodosie cel Mare, a adus brâul Născătoarei de Dumnezeu din cetatea Ierusalimului şi I-a transportat cu mare evlavie şi cinste la Constantinopol şi l-a aşezat într-un sicriu luminat, numit racla sfântă. După 410 ani de la această mare sărbătoare, împăratul Leon a rugat pe patriarh să deschidă sfânta raclă pentru soţia sa Zoe care era chinuită de duhuri rele. Impărăteasa Zoe a avut în vis o vedenie dumnezeiască, spunându-i că, dacă ar fi aşezat şi atins de trupul ei sfantul brâu, s-ar tămădui de boala cuprinsă. Patriarhul , prin rugăciuni umile, a scos şi aşezat sfatul brâu pe trupul împărăteasei Zoe, care îndată s-a tămăduit, preamărind pe Dumnezeu. Cei care au văzut cu ochii marea minune, prin rugăciuni şl laude smerite au adus mulţumiri lui Dumnezeu dupa care precinstiul brâu a fost aşezat în racla sfântă, păstrându-se pentru veşnică pomenire şi amintire.

Acest brâu să fie purtat de fiecare creştin credincios până ce trăieşte, căci va fi scăpat din boale şi necazuri, fiindcă Prea Curata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, este ocrotitoarea noastră, a tuturor, în veci.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plina de dar, Domnul este cu tine.

Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecului tău, că ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.


Prea Sfântă Marie, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre.

Sub îndurările tale scăpăm şi noi. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea şi de primejdii ne scapă, una Curată şi Binecuvântată.

Preasfântă Născătoare de Dumneze, apără, mântuieşte şi păzeşte pe robul tău (numele) de tot răul şi necazul, de toate bolile şi durerile, de toate farmecele, vrăjitoriile şi blestemele, ca întreg şi sănătos sa fie robul tău. Amin.

Ca şi cu o comoară luminata, Preacurată de Dumnezeu Născătoare cu prea cinstitul tău brâu, robul tău, (numele) se încununează şi se luminează, bucurându-se şi în taină se veseleşte, Stăpână, strigând către tine:

Bucură-te, coroană cinstită şi cununa dumnezeieştilor măriri.

Bucură-te, ceea ce eşti mărirea împlinirii, a veşnicei măriri şi veselii.

Bucură-te, prin care răsare bucuria.

Bucură-te, prin care piere blestemul.

Bucură-te, pântecele întrupării dumnezeieşti.


Bucură-te, îndraznirea celor muritori către Dumnezeu,


Bucură-te, muncirea vrăjmaşmilor celor nevăzuţi.

Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de duhuri rele.

Bucură-te, ceea ce ne curaţi de păcate şi de lucruri spurcate.

Bucură-te, căderea dracilor.

Bucură-te, uşa mântuirii.

Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc.

Bucură-te, cămaşa nunţii cele fără de sămânţa.

Bucură-te, lauda cea de cinste a preoţilor celor cuvioşi.


Bucură-te, prin care cad vrăjmaşii.


Bucură-te, mântuirea sufletului meu.


Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară.

Dat-ai robului tău (numele), Preamărită, tare îngrădire, pe acesta scapându-l de toate primejdiile, cu dumnezeieştile lucrări şi nebiruit de vrăjmaşi păzindu-l şi care striga către tine cu credinţă.Tăria, puterea şi cuvioasa mea bucurie este Fiul tău şi Domnul, ca un bun şi milostiv.

Ca şi cu o cinstită coroană, cu brâul tău, robul tău (numele) cu bună credinţă luminat, fiind încununat cu dumnezeiasca ta mărire, să-l mântuieşti ca un milostiv.

Incinge pe robul tău (numele), întărindu-l asupra vrăjmaşilor, ca să lupte nebiruit contra patimilor celor ce-1 munceasc şi nepăţimire biruitoare dăruindu-i, ca pururea să te mărească pe tine şi Fiul tău şi să strige:

lisuse, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul, ca un milostiv.

Naşterea fără stricăciuni şi fericire numai tu ai avut, Preabinecuvântată, şi încingere de mântuire ai dăruit oamenilor brâul tău cel sfânt, care până acum a rămas nestricat, Dumnezeiască Mireasă, prin care robul tău (numele) ia de la dumnezeul nostru mare milă.

Cei între Sfinţii Părinţii noştri mari dascăli şi ierarhi ai lumii, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi loan Gură de Aur, Atanasie şi Chiril şi toti Sfinţii Apostoli şi întâiul mucenic Ştefan, sfinţilor mucenici Gheorghe, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Dumitru şi toţi sfinţii mucenici şi mucenice, Sfinte Ioane, proorocule şi Inaintemergătorule , Botezătorul Lui Hristos, sfinţilor prooroci Moise, Avraam, llie, Elisei şi toţi Sfinţii Apostoli şi mucenici, rugati-va Domnului pentru viata, pacea, sănătatea,  şi iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu (numele), pentru apărarea şi mântuirea lui şi să-l păzească de tot răul şi necazul, de toate bolile şi durerile, de toate farmecele şi vrăjitoriile. Inima se îndoieşte, atingându-se cu călduroasă credinţă de brâul Fecioarei, încingându-se cu putere nebiruita împotriva patimilor necurate şi a vrăjmaşilor fără de trupuri, nevătămat rămânând în veci.

Brâul tău, întru bucuria inimii, cu cinste toti să-l purtăm, care este spre ajutorul tuturor credincioşilor; de Dumnezeu Născătoare, dă celui ce s-a atins de prea cinstitul tău trup, celor bolnavi dă vindecare, celor ce alunecă, întărire, celor leneşi îmbărbătare, cârmuire celor ce înoată, celor rătăciţi întoarcere.

Este cu adevărat, Curată Fecioară, dumnezeiescul dar al precinstitului tău brâu, tuturor celor ce cu credinţă îl purtăm şi-l sărutăm cu dragoste în veci.

Sfinţilor tămăduitori fără de arginti şi de minuni făcători, Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon, Ermolae, Samson şi Diomid, Mohie şi Aniochit, Talaleu, Trifon şi toti sfinţii mucenici, drepţilor părinţi loachim şi Ana, tu, cuvioase părinte Nicolae, împreună cu arhiereul loan Gură de Aur, rugati-vă Domnului pentru viaţa, sănătatea şi iertarea păcatelor robului tău Dumnezeu (numele) şi pentru ca bunul Dumnezeu să-l păzească de tot răul pentru ca întreg şi sănătos să petreacă în veci.

Sfinţii Evanghelişti: Matei, Marcu. Luca şi loan, Arhanghelii Mihail şi Gavriil, Serafimii şi Heruvimii cu cei 318 sfinţi părinţi de la Niceea şi toţi sfinţii pomeniţi în sfânta noastră Biserică, rugaţi-vă Domnului pentru sănătatea, viata, pacea şi iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu (numele) şi pentru ca Dumnezeu să-l apere şi mântuiască de tot raul, necazurile, de toate bolile şi durerile, de tot blestemul, vrăjitoriile şi întrutotul sănătos şi întreg să fie în veci. Amin.

Te bleastăm pe tine, diavole, cu puterea Sfintei Cruci, cu Fecioara Mamă şi Sfânta Treime, cu toate fecioarele martire şi cu toti sfinţii îngeri şezători pe cele noua tronuri în jurul tronului Tatălui Ceresc şi cu toţi sfinţii pomeniţi în acest brâu, ca să nu ai nici o putere asupra robului lui Dumnezeu (numele), cu nici un fel din vicleniile tale, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.Amin.


De înşelătoria dragostei, a patimilor şi de vrăjmaşul ce-l ispiteşte cu greutatea păcatelor şi cu cumplita lene de robire, degrabă să mântuişti pe robul tău (numele), mult milostivă Fecioară Maria, care cu credinţă aleargă la tine, ca singură apărătoare şi mântuitoare in veci. Amin.


Doamne, mântuieşte-ne pe noi (de două ori).


Mărire Apărătoarei Doamne, mulţumiri pentru biruinţă aducem ţie, robii tăi, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie:


Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară, acum şi pururea şi în vecii veciior. Amin.


Preacinstitul tău brâu, ce a cuprins pântecele tău cel deDumnezeu primitor este cetăţii tale tărire nebiruită şi visterie de bunătăţi neimpuţinată.


Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh. Treime Sfântă, Mărire Ţie.


Stăpână, primeşte rugăciunile noastre şi ne mantuieşte de toată nevoia şi întristarea.


Mărire Tie, mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.


Prea Sfântă Treime, mărire Tie. Amin.

DRUMUL SPRE PATRIA CEREASCA

Mereu am crezut că în viața asta nu pot fi frate cu un suflet otrăvit de răutate, nici cu ipocritul lingușitor, nici cu hoțul orbit de lăcomie, nici cu batjocoritorul de cele sfinte. Mereu m-am crezut mai bun decât aceștia si nu a fost asa…

Din întreaga mea viață umila, abia anul ăsta am înțeles care îmi sunt limitele, îmi fac bilanțul…imbătrânesc
Anul ăsta am înțeles că nimic din ce credeam că am nu e al meu, că sunt neștiutor și credul ca un copil, că nu am nici un merit pentru că m-am ferit să cad mai mult decât m-am străduit să mă înalț către desăvârșirea la care mă așteaptă Cel ce m-a făcut și mi-a dat drumul în lume.
Nu sunt cu nimic mai bun decât cei amintiți mai sus, pentru că tot de departe mă voi uita la Cer.
Privind în sus, îi văd întâi pe cei care și-au câștigat cu vrednicie aripi, pe unii abia dacă-i mai zăresc, așa sunt de sus, de departe. Pe alții îi văd mai aproape, ei încă mai privesc înapoi către mine cu drag.
Până acum nici nu mă uitam în sus, știam că acolo este Dumnezeu, dar nu m-a preocupat să-i caut cu privirea pe cei care se nevoiesc să se înalțe la El…acum am zărit că unii oameni au aripi.
Pentru prima oară m-am privit cu luare-aminte apoi am privit atent în jurul meu. Și tot uitându-mă la mine de care nu se lipesc decât fărâme de virtute, am înțeles după ceva vreme că și eu și cei asemenea mie și lumea asta imensă pe care o împărțim atât de greu unii cu alții, am rămas mici și neînsemnați. Și văzând asta, mi s-a făcut milă de neputinta mea…
Mi s-a făcut milă de noi toți, care orbecăim în întuneric fascinați de noi înșine și absorbiți de mărunțișuri neînsemnate, alergăm disperați după lucruri care nici măcar nu ne aparțin. Așa am realizat că ne ducem zilele târându-ne în beznă, că din ce în ce mai rar ne mai întrebăm de ce nu vedem mare lucru, că nici nu mai realizăm că nu de la noi vine lumina. Am stat și m-am gândit la toate astea...
Dumnezeu a făcut omul având rațiune. Acum omul și-a pierdut rațiunea primordială, adevărata înțelepciune nu mai este pentru toată lumea. Dumnezeu este Înțelepciune și fiindcă nu stăm lipiți de El în toate, încet încet începem să ne comportăm precum animalele, îndepărtându-ne de demnitatea noastră de oameni. M-am convins de asta văzând cum uneori, în graba lor, oamenii înaintează îmbrâncind tot ce le stă în cale și călcând cu pantofii lor plini de noroi, peste capete și inimi. Din instinct am deschis gura și am strigat la ei să se uite pe unde calca,sa priveasca mai mult spre cer spre El.
El mi-a spus că ne iubește ca un Tată, că se teme pentru noi și că de multe ori ne trage de mânecă atunci când cădem. Dumnezeu ne cheamă și ne adună acasă pe toți cei risipitori prin aceste gesturi mărunte de iubire... Păcat că nu toți Îi auzim chemarea și că nu înțelegem la timp. Pentru asta ar fi nevoie de urechi și inimi curate și de puțină atenție...Dacă am umbla cu atenție și în liniște, dacă ne-am auzi unii pe alții, dacă ne-am putea vedea, dacă ne-am purta greutățile unii altora, dacă ne-am întinde o mână uneori, dacă ne-am îngădui să fim frați, poate am fi capabili să auzim și chemarea Tatălui.
Dacă vom reuși să fim întâi frați, poate ne vom învrednici și de aripi.
Tot atunci am mai înțeles ceva: nu mai avem mult timp, să nu mai irosim nimic, să nu mai trăim degeaba! E important să lăsăm în urma noastră prunci mai curați decât noi! Ei vor fi darul nostru pentru Cel care ne-a crescut cu atâta iubire. Pruncii noștri vor avea aripi de mici, vor putea aduce lumină de Sus, vor curăți și îndrepta stricăciunile acestei lumi! Pentru unii dintre noi poate nu mai este timp, poate nu vom zbura toți spre casă, dar suntem datori să ne ridicăm de pe jos și să ne străduim. Să ne oprim din răutăți și să spălăm noroiul dens care ne urâțește și ne întunecă. Altfel, Tatăl nu ne va recunoaște chipurile și nu ne va deschide ușa chiar dacă într-un sfârșit vom regăsi drumul spre casă.
De astăzi voi începe să caut drumul spre casă,spre patria cereasca... Și mâine tot asta voi face. Și poimâine! AMIN

IDOLUL ''NOROC''

Am vazut pe unele pomelnice pe care le aduceti, ca pomeniti pe dracul Noroc, zicand : " pentru norocul fetei, pentru norocul baiatului, pentru norocul familiei ". Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic ? Voi stiti cine a fost noroc ? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete. Voi vedeti ca pana la venirea lui Iisus Hristos, China care se inchina la idoli, India si Japonia si Insula Java si atatea state care se inchina inca la diavoli, lui Brahma, lui Buda, lui Krishna, lui Zoroastru si la toti dracii ? Voi stiti ca pana la venirea Domnului, oamenii salbatici si nebuni pentru fiecare pacat aveau un zeu ?

Marte, zeul razboiului. Cand aduceau statuia lui, indata trebuia sa faca razboi sa omoare cat mai multi oameni, ca asa-i placea.
Venera, zeita discordiei. Cand ii aducea statuia, trebuia ca toti sa se sfadeasca si sa se bata, ca asa-i placea zeitei discordiei.
Nemfis, zeita frumusetii. De-acolo ne-au ramas cerceii si podoabele femeiesti. Cand o aducea, ii punea cercei de aur, ii punea in nas verigi de aur, ii punea margele de aur, si toti trebuiau sa fie pudrati, cu zorzoane si cu inele si cu cercei si sa joace in fata ei. Ca asa-i placea zeitei Nemfis.
Apoi Afrodita, zeita desfraului. Ii aducea statuia ei si o trageau intr-o padure deasa si acolo barbatii cu femeile faceau cele mai mari urgii inaintea ei, ca asa ii placea ei, desfraul si urgiile. Era Neptun, zeul apelor, Uranus, zeul pamantului.
Era si Moloh, zeul fericirii, la romani, la sumerieni si la cartaginezi. Cum era acest zeu Moloh sau noroc, cum ii zicem astazi ? Ii purta statuia intr-o caruta cu doua roti, facuta din arama sau din argint. In spatele zeului Noroc avea un cuptor de arama si in fata lui o tigaie de arama; si-i dadea foc lui Noroc pe la spate, pana se inrosea si tigaia si el. Oamnenii lui purtau in maini niste securi mari, ascutite.
Ce jertfa primea Noroc ? Numai copii sugari de la mamele lor. Veneau in satul tau, de unde esti tu. Trageau caruta lui Noroc cu tigaia rosie, infierbantata si strigau, batand din palme : " Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc ! Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc !..." Auzi nebunele de femei, ziceau una alteia : " Cumatra iti dai copilul ? " " Il dau, ca sa am noroc ! "
Lua muierea copilul de la tata, il dadea in mana slujitorului idolesc, il taia bucati si il punea in tigaia lui Noroc sa se friga. Pana la 40-50 de copii punea odata in tigaia aceea.
Asa a secerat dracul Noroc milioane de copii. S-au dus mamele lor in fundul iadului ! Acolo stau in vecii vecilor ca au dat jertfa lui Noroc.
Voi nu vedeti ce zice Isaia ? " Vai de cei ce fac masa dracilor si aduc jertfa lui Noroc ". Si voi, crestinilor, scrieti noroc pe pomelnic. Vai de mine ! Mare nebunie, mare ratacire ! N-ai pe Dumnezeu ? Pui pe dracul Noroc ?
Numai ce auzi pe betivi la crasma zicand : ,, Hai noroc, cumatre !" Uneori vezi crestini pe drum ca se saluta : " Hai noroc, vecine !". Daca l-ai intreba cine-i Noroc, nu stie, dar stie sa-l pomeneasca.
Mai chemi pe dracul Noroc, dupa atatea mii de ani ? Te inchini la satana ? Zi : " Buna ziua, cumatre ! Buna ziua, vecine ! Buna seara, matusa !" Cand zici, buna ziua, arati ca Dumnezeu e bun.
Va rog sa nu-l mai puneti pe pomelnicele voastre si nici sa nu-l mai pomeniti pe idolul " Noroc "!


Parintele Cleopa

EPISTOLIA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS CE A TRIMIS-O DUMNEZEU DIN CER

Ascultaţi,creştini blagosloviţi,cu frică şi cu cutremur ;adevărat să ştiţi că a căzut o piatră din cer; mică era la vedere,dar grea la ridicare,încât nu putea să o ridice nimenea Atunci Preasfinţitul Patriarh al sfintei cetăţi a Ierusalimului şi a toată Palestina a adunat toţi Mitropoliţii şi Vlădicii, şi au făcut rugăciuni de denii cu cântări sfinte, trei zile şi trei nopţi. Atuncea a venit un glas din cer zicând "Luaţi piatra cu blagoslovitele voastre mâini şi o desfaceţi"; şl dacă o desfăcură aflară într-însa aceste dumnezeieşti cuvinte scrise: lată că v-am dat epistolia Mea întâi şi tot nu v-aţi mai întors de la fărădelegile voastre, nici nu v-aţi pocăit precum v-am poruncit, nici n-aţi ascultat cuvintele Mele cele sfinte ; pentru aceea am trimis asupra voastră limbi păgâneşti de v-au robit fără milă şi tot nu v-aţi pocăit de faptele voastre cele rele şi spurcate; şi nu veniţi la calea cea dreaptă,şi cuvintele Sfintei Scripturi nu le ascultaţi; că v-am zis că cerul şi pământul vor trece, iar cel ce va fi făcut bine, acela nu va pieri; aşa şi acum; că pentru păcatele voastre şi pentru ziua Duminecii, ce nu o ţineţi şi nu o cinstiţi,trimis-am asupra voastră ierni grele, geruri iuţi şi geroase, şi vânturi mari, trăsnete şi ploaie groaznică şi fără măsură, încât au ieşit apele din matca lor; afară şi foametea şi moartea in dobitoacele voastre şi cutremur mare pe pământ; şi multe semne v-am arătat ca să cunoaşteţi că este mânia Mea asupra voastră, pentru răutăţile voastre şi pentru a Mea sfântă Duminică, care voi nu o cinstiţi cu curăţenie şi cu paza Bisericii; el vă îndeamnă, diavolul, de vă aflaţi în alte lucruri. O! răilor, o! împriloştiţilor şi păgânilor ce sunteţi ! voi nu recunoaşteţi că v-am dat pâine dospită şi miere întru saţiul vostru, iar voi nu vă lăsaţi de faptele voastre cele rele şi spurcate ; pentru aceea vrut-am să pierd pe toţi oamenii de pe faţa pământului; ci m-am întors pentru ruga Maicii Mele, care pururea stă şi se roagă pentru lume şi pentru săraci şi pentru mişei ; pentru văduvele ce strigă în urma voastră să le miluiţi, ca să vă miluiesc şi Eu pe voi, şi să vă iert de păcatele voastre;şi,iată,că de nu vă veţi pocăi, lua-voi roadele de pe pământ pentru păcatele voastre şi pentru ziua Duminicii; că pământul nu va rodi şi pomii voştrii se vor usca şi viile nu vor da rod mult; apoi voi lua apele de pe faţa pământului; după aceea să ştiţi că în munca iadului vă veţi munci în veci, că v-aţi făcut răi, mincinoşi, şi nu vă iubiţi unul pe altul şi vecini pe vecini purtaţi pismă şi ascultaţi pe la ferestrele altuia şi de răul altuia vă pare bine; iară nu-l câştigaţi, nici nu-l miluiţi, să faceţi milostenie săracilor; şi Biserica nu o păziţi şi nu ascultaţi poruncile Mele cele sfinte şi nu cunoaşteţi, răilor şi împrilostiţilor, că în sfânta Duminică a trimis Tatăl pe Arhanghelul Gavril, de a dat o veste bună Prea Curatei Maicii Mele, pentru Naşterea Mea; şi Duminică M-am sculat din morţi şi l-am scăpat pe Adam din munca iadului; şi Duminică voi să judec toată lumea, pe cei vii şi pe cei morţi, şi voi da fiecăruia după faptele sale, iar cine va fi făcut bine şi va fi păzit poruncile Mele, pe acel om îl voi pune la dreapta Mea întru împărăţia Mea ; şi îl voi trimite ,în rai de va moşteni acolo în veci.iar care va fi făcut rău, goni-I-voi de la Mine blestemaţilor, în focul cel de veci, cel nestins, în muncă şi la viermii cei neadormiţi, unde este gătit locul vostru cu diavolii, cu păgânii şi cu făcătorii de rău.

lată, vă zic, că de nu vă veţi pocăi de păcatele voastre ce le faceţi şi nu veţi păzi Biserica cu curăţenie şi cu smerenie, voi trimite mânia Mea spre voi când nici aminte nu vă veţi aduce.
Şi blestemat să fie acel om care va lucra de Sâmbătă seara până Luni la răsăritul soarelui, sau cine va face păcate în acea vreme: Şi iarăşi zic pentru Vineri şi pentru Miercuri ca să se păs treze cu curăţenie şi cu post, iar nu cu lucru, că acestea vă vor scoate pe voi din iad; şi v-am dat vouă toată dulceaţa pământului să mâncaţi şi tot nu v-a ajuns, ci mâncaţi peşte în zilele cele oprite.
Anatema să fie acel om, si să se verse maţele sale ca ale lui Arie.
Şi să ştiţi că de acum înainte nu voi mai trimite altă epistolă ca aceasta de acum şi când nu vă veţi aduce aminte de ea deschide-voi porţile cerului şi voi da ploaie cu foc în luna lui Februarie, de vă voi arde de vii de pe faţa pământului; voi trimite asupra voastră fiare sălbatice de vă vor mânca de vii, şi voi lua lumina de pe faţa pământului şi va fi întuneric mare şi vă voi trimite trăsnete de vă vor arde; atunci veţi merge la mormintele morţilor şi veţi striga: "Ieşiţi voi morţilor din mormânturi să intrăm noi de vii, că nu mai putem răbda muncile şi pedepsele ce ne-a trimis Dumnezeu pentru păcatele noastre"; Iară Eu îmi voi întoarce faţa de la voi ca să nu v-aud şi vă voi părăsi în veci pentru că v-aţi făcut răi, mozaviri, mincinoşi, nici nu vă iubiţi unul pe altul şi sunteţi curvari, sodomiteni, de daţi bani cu camătă (cu dobândă) şi opriţi osteneala săracilor şi nu-i iubiţi. Legea aţi călcat-o, Biserica nu o iubiţi, cu rugăciuni şi liturghii, carele vă sunt de spălarea păcatelor voastre; oh! dar cum de nu vă este frică că se va deschide pământul şi vă va înghiţi? Apoi ce răspuns vreţi să daţi în ziua judecăţii? Deci potoliţi-vă şi vă întoarceţi de la fărădelegile voastre, nu fiţi mândri, făţarnici, ci fiţi smeriţi I Oh I vai de acela ce suduie preoţii şi călugării şi pe aceia ce slujesc Biserica; că nu-i suduie pe dânşii, ci tocmai pe Dumnezeu, pentru că zice, că aceia ce suduiesc pe sluga împăratului, pe împărat suduiesc atunci. Oh! Vai de naşul ce va face păcatul cu fină-sa şi finul ce va face păcat cu naşă-sa; vai de cumnatul ce va face păcat cu cumnată-sa ! Vai de cel ce capătă din viile şi moşiile altora, ca să se îmbogăţească! Vai de aceia ce vorbesc în biserică şi nu ascultă sfânta slujbă! Vai de preotul ce slujeşte beat sau învrăjbit cu altcineva, şi se cuminecă cu Sfintele Taine; cum de nu i se aprinde gura, că nu este singur, ci cu sfinţii îngeri împreună? Vai de călugărul ce face curvie pe faţa pământului.
Şi să ştiţi că această epistolă nu este făcută din firea pământească, ci este din cer şi am trimis-o pe la voi, creştinilor ca să vă părăsiţi păcatele voastre şi să faceţi voia lui Dumnezeu, ca să fiţi fiii luminii; iar vai de preotul sau de călugărul sau dascălul sau diaconul care nu o va citi înaintea oamenilor.şi să o scrie şi să o aibe tot omul în casa sa şi să o trimeată şi pe unde nu va fi, că de mare folos este în casa omului; iar vai de acela ce o va scrie şi va lipsi vreun cuvânt dintr-însa, iar ferice de cei ce vor cumpăra această sfântă epistolă şi o vor da de pomană: acelor oameni li se vor ierta păcatele şi vor moşteni împărăţia cerului de vor face poruncile lui Dumnezeu ca Avraam şi ca Isaac şi ca lacob; iară ferice de cei ce fac bine la săraci şi călători şi-i vor aduce la casele lor, aceia vor fi miluiţi întru împărăţia cerului; iar vai de părinţii aceia care nu-şi dau copiii să înveţe carte şi să păzească Biserica, că nu vor să dea seama pentru dânşii înaintea Judecătorului celui drept căci au murit ca dobitoacele; pentru aceasta alergaţi la duhovnicii voştri de vă măr-turisiţi păcatele voastre, ca să vă învredniciţi a vă cumineca cu preacuratele Taine ale lui lisus Hristos, care vă sunt de folosul sufletelor voastre şi cu dragoste să luaţi sfânta anafora. Pentru aceasta eu, loanichie, patriarhul sfintei cetăţi a Ierusalimului, cu ajutorul Tatăului şi al Sfântului Duh, Troiţei celei de o fiinţă şi nedespărţită m-am învrednicit de v-am dezlegat aceste dumnezeieşti cuvinte care au fost întru aceasta; mă rog Iui Dumnezeu, creştini blagosloviţi, ca să vă deschidă ochii sufletelor voastre şi să vă puteţi cumpăra această epistolă, iar de nu vi se va întâmpla a o cumpăra, să vindeţi ceva din casele voastre şi să o cumpăraţi, că de puţină plată este, iară de mare folos va fi acelui om în casa sa; îi va dărui Dumnezeu împărăţia Sa ; a Căruia este stăpânirea şi puterea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, in veci nesfârşit .Amin.