Sfanta Maria din Magdala - mironosita si intocmai cu apostolii

Sfanta Maria s-a nascut in localitatea Magdala din tinutul Galileii, in apropierea Marii Tiberiadei si din aceasta cauza a fost numita “Magdalena”. Dupa ce Mantuitorul Hristos a scos sapte demoni din ea, demoni de care era posedata, a devenit unul dintre cei mai credinciosi si nedespartiti discipoli ai Mantuitorului Hristos. L-a urmat chiar si pe drumul Crucii si la mormant. Dupa ce s-a intors la Ierusalim, impreuna cu celelalte femei mironosite, a pregatit miruri pentru a unge trupul Domnului. In ziua Domnului (duminica) a mers de dimineata la mormant, inainte de a aparea Ingerii care au propovaduit Invierea Domnului. Cand Maria Magdalena a vazut piatra data de pe mormant, a alergat si a vestit lui Petru si lui Ioan. Imediat dupa aceea, s-a intors la mormant si a fost prima mironosita care L-a vazut inviat din morti ; a cazut la picioarele Lui si a vrut sa Il atinga, dar Domnul i-a spus : « Nu Ma atinge ».Dupa Inaltarea Domnului la ceruri, nu se stie nimic sigur despre viata ei. Unele scrieri relateaza ca a mers la Roma si mai tarziu s-a intors la Ierusalim ; de aici a mers la Efes, unde si-a sfarsit viata, propovaduindu-L pe Hristos. De multe ori se spune ca Sfanta Maria Magdalena a fost « femeia pacatoasa » a textelor evanghelice. Dar, nici in Traditia Bisericii, nici in imnologia sacra, sau chiar in textele evangheliilor, nu se aminteste decat faptul ca Domnul nostru a scos sapte demoni din ea, si nu ca era o femeie pacatoasa.

Aceasta Marie, numita Magdalena, a fost ucenica si mironosita a lui Hristos, cea dintai si cea mai mare dintre toate ucenicele si purtatoarele de mir. Era din Galilea, din cetatea Magdala, de la hotarele Galileii cu Siria, de unde si numele ei de Magdalena.
Fiind bantuita de patimi si de necurate duhuri, ea ducea o viata de desfrau si de ticalosie. Auzind, insa, de Hristos si de puterea propovaduirii Lui, cea aducatoare de mantuire, pentru tot neamul omenesc, in sufletul ei s-a nascut, ca o flacara sfioasa nadejdea ca va fi izbavita de Iisus. Deci, mergand El, s-a invrednicit de milostivirea Lui si El a tamaduit-o de toata stricaciunea luminandu-i cugetul cu lumina unei noi vieti, din dumnezeiasca dragoste. Din clipa aceea, Maria s-a facut ucenica si urmatoare a lui Hristos si, impreuna cu alte sfinte femei, a slujit Domnul pe tot drumul greu al vietii Lui. O traditie spune ca Maria Magdalena ar fi pacatoasa, care a uns cu mir picioarele Domnului, in casa lui Simon Leprosul, si ca era una si aceeasi persoana cu Maria, sora lui Lazar.
In clipa cea mai grea, a rastignirii, cand Apostolii erau departe, Maria a ramas langa crucea Mantuitorului ei si al nostru. Iar atunci cand Sfantul trup al Domnului a fost asezat in mormant, Maria Magdalena l-a uns cu miresme, varsand multe lacrimi. In sufletul ei ardea puternic dorinta de a fi langa Hristos, de a-I arata, si dupa moarte, dragostea si recunostinta ei neclintita, implinind toate datinile si randuielile ce se faceau pe atunci mortilor. Cu nerabdare a asteptat trecerea sambetei.
Pentru multa ei credinta, Maria Magdalena s-a invrednicit a fi cea dintai, care a primit de la inger veste invierii Domnului. Si tot ea a fost cea dintai fiinta omeneasca, care L-a vazut pe Hristos, dupa dumnezeiasca Lui inviere din morti. Ea este cea dintai vestitoare a invierii si cel dintai martor al deplinei noastre mantuiri prin inviere.
Dupa inaltarea la cer a Domnului, Maria Magdalena a pornit alaturi de Sfintii Apostoli in lupta plina de primejdii, pentru raspandirea credintei semanand in suflete cuvantul dumnezeiesc, pe care-l auzise din insasi gura lui Hristos. O traditie ne spune ca in apostoleasca ei stradanie, Magdalena ar fi ajuns pana la Roma, unde l-ar fi luminat si pe imparatul Tiberiu despre Domnul Iisus, iar in drumul ei de intoarcere de la Roma s-ar fi oprit la Efes, slujind Sfantului Apostol Ioan, in ostenelile lui de raspanditor al cuvantului lui Dumnezeu. Si asa, nevoindu-se aici, a adormit in Domnul.