VIATA SF.MUCENITE CHIRIACHI

În zilele împaratului Diocletian, în anul 282, era un creştin anume Dorotei împreuna cu sotia sa, Evsevia. Aceştia, fiindca erau fără copii, se rugau lui Dumnezeu ca să le dea rod şi fiu, făgăduind să dăruiască iaraşi Lui pe copilul ce se va naşte lor. Deci a ascultat Dumnezeu rugaciunea lor, şi li s-a născut un prunc de parte femeiasca în ziua Duminicii, pentru care lucru şi pe pruncă au numit-o Chiriachi, care înseamnă ziua Domnului (Duminica). Si au hrănit-o cu învăţătura şi cuvântul Domnului, după cum învaţă Apostolul Pavel, şi au păzit-o fecioară, fiindca făgăduiseră a o afierosi lui Dumnezeu.


Iar când pagânul Diocletian a ridicat prigoană asupra creştinilor, atunci au fost pârâti părinţii sfintei împreuna cu dânsa la tiran, cum că sunt creştini. Acesta cercetând pe parintii sfintei i-a batut şi i-a trimis la ducele Iust, ce se afla în părţile Meletinei, în Armenia cea mica. Iar pe Chiriachi a trimis-o la cezarul Maximian, care se afla în Nicomidia. Maximian, cercetând pe mucenita şi aflând-o statornică în credinta lui Hristos, a poruncit de au batut-o mult. Şi de vreme ce sfânta se ruga, pentru aceasta tiranul se mânia asupra ostasilor celor ce chinuiau pe mucenita. Atunci a zis sfânta catre Maximian: "Nu te înşela, Maximiane, căci niciodata nu mă vei birui, căci harul lui Dumnezeu îmi este în ajutor". Atunci Maximian a trimis pe sfânta la Ilarion, stapânitorul Bitiniei.


Ilarion, cercetând pe muceniţă, a dus-o în capiştea idolilor. Acolo rugându-se sfânta, s-a facut cutremur mare încât s-au zdrobit idolii şi s-au facut ca nişte praf; după aceasta a urmat şi o furtuna şi vântul a împraştiat în vazduh praful idolilor, şi un fulger a ars faţa stapânitorului Ilarion, care cazând din scaun a murit.


Venind alt stapânitor în locul lui şi fiind înştiinţat de acestea, a hotarât ca sfânta să fie supusă la felurite chinuri. Dar sfânta a rămas nevătămată. Atunci a şezut stăpânitorul la judecata şi a dat asupra sfintei hotarârea să fie ucisă afară din cetate prin tăierea capului. Atunci sfânta a cerut vreme ca să se roage; şi după ce s-a rugat mult, a învatat pe creştinii care îi urmaseră ei; apoi culcându-se pe pamânt, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, şi mergând ostaşii aproape de dânsa, vrând ca sş-i taie capul, şi văzând-o moartă s-au spăimântat. Şi s-a auzit glas dumnezeiesc către dânşii: "Mergeţi, fraţilor, şi propovăduiţi măririle lui Dumnezeu". Iar ostaşii întorcându-se au slăvit pe Dumnezeu.


În anul 1787, episcopul lacob Stamate (1782-1792), devenit pe urmă Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, agoniseşte pentru sfânta episcopie a Huşilor, o parte mai mare din moaştele Sfintei Muceniţe Chiriachi, pe care le răscumpărase de la un arhimandrit, din Sfântul munte al Athonului. 0 parte din sfintele sale moaşte se află depuse în Catedrala episcopala "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi, ctitorita de Binecredinciosul Voievod §tefan cel Mare şi Sfânt, în anul 1495.


Fie ca rugăciunile Sfintei Muceniţe Chiriachi, sa fie bine primite de către Cel Atotputernic, şi să aducă mângâiere, vindecare de tot felul de boli şi îmbărbătare, în sufletele îndurerate, ale tuturor celor care se roagă ei cu credinţă.