Marele şi distinsul Voievod al neamului, pe care cronicile ni-l înfăţişează ca pe un bărbat nu prea înalt, cu faţa ovală, plină, cu fruntea boltită, senină, cu ochii pătrunzători, de un albastru de Voroneţ cu parul inelat lăsat pe spate, era, după cum aflăm din scrisul lui Grigore Ureche "... om întreg la fire, neleneş şi lucrul său îl ştia a-l acoperi şi unde nu gândeai acolo îl aflai. La lucru de războaie meşter, unde era nevoie, însuşi se vâra, ca văzându-l ai săi să nu îndepărteze, şi pentru aceia rar război de nu biruia şi unde-l biruia alţii, nu pierdea nădejdea, ci ştiindu-se căzut jos, se ridica deasupra biruitorilor".
Ştefan cel Mare era fiul lui Bogdan al II-lea şi nepotul unui alt mare şi luminat voievod al neamului, zis Alexandru cel Bun şi Drept. A domnit între anii 1457-1504.
Papa Sixtus al IV-lea l-a numit "Athleta Christi" (atletul lui Christos) iar poporul l-a cântat în balade: Ştefan Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât numai mândrul soare.
Ştefan cel Mare care se bucura de dragostea şi sprijinul celor mulţi. Domnia sa a echipat o oaste puternică, bine pregătita, înălţând numeroase fortificaţii de apărare la hotarele Moldovei; aşezându-le în punctele strategice de năvălire a hoardelor străine, care se abăteau ca puhoiul nestăvilit asupra acelor pământuri. Ca un vrednic şi iscusit comandant de armată, s-a războit cu pricepere, lovind pe neaşteptate în duşmanii cumpliţi ai ţării.
La vremea când pe câmpul de la Direptate Moldova l-a ales domn, Ştefan Vodă avea cam douăzeci de ani. Dar cu toată tinereţea domnitorul s-a arătat vrednic de fapte şi acţiuni ce au consolidat puterea Ţării Moldovei, ameninţată de mulţi duşmani hrăpăreţi dinafara hotarelor ei.
Dar anii, viaţa zbuciumată petrecută în războaie şi fapte întru binele Moldovei, şi rana de la picior pricinuită în luptă i-au slăbit puterile. La 2 iulie 1504, în a patra ora a zilei după 47 de ani şi 3 luni de domnie Ştefan cel Mare şi Sfânt avea să se sfârşească din viaţă, păşind în nemurire şi lăsându-ne drept moştenire porunca ce dăinuie de ani şi ani prin Ţara Moldovei.
In anul 1992 - Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat, in sedinta din 20.06.1992, canonizarea ca sfinti a voievodului Constantin Brancoveanu si a copiilor lui , precum si a “binecredinciosului voievod Stefan cel Mare si Sfant ”, praznuit la 2 iulie.
Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan, care ne-a fost baci până la adânci bătrâneţe... că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu este a noastră, ci a urmaşilor urmaşilor noştri în veacul vecilor!..."
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu