Sfînta Eufimia

Icoana reprezintă minunea pe care Sfînta Eufimia - Sfînta dogmei ortodoxe - a săvîrşit-o în timpul Sinodului IV din Cacedon, anul Domnului 451, cînd cei 630 de Sfinţi Părinţi au condamnat erezia monofizită a lui Eutihie (Acesta susţinea că în persoana lui Hristos există doar o singură fire, cea divină. Şi că, la întrupare, firea divină a absorbit firea umană. Teoria lui se baza pe un raţionalism eretic, pe o supoziţie logică, potrivit căreia infinitul absoarbe finitul.)

Din punct de vedere soteriologic, dacă persoana divină nu ar fi avut şi firea umană, mîntuirea nu s-ar fi realizat, deoarece firea umană nu ar putea fi îndumnezeită. Îndumnezeirea sau mîntuirea omului nu înseamnă anularea firii umane sau participarea ei la firea divină, ci presupune comuniunea dintre cele două firi, potrivit formulei teologice a Părinţilor Sinodului IV Ecumenic că "cele două firi se unesc în persoana Logosului în chip neamestecat şi neschimbat" şi "se disting una de alta în chip neîmpărţit şi nedespărţit".
Minunea s-a săvîrşit astfel: Părinţii prezenţi la Sinodul IV Ecumenic Ortodox au hotărît să pună în racla în care se aflau cinstitele moaşte ale Sfintei atît tomosul (formula dogmatică) a ortodocşilor ("Hristos, Fiu, Domn, Unul născut, cunoscut în două firi, în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărţit, nedespărţit"), cît şi tomosul ereticilor ("Hristos este din două firi)". Şi au hotărît să postească trei zile , să se roage şi să aştepte ca Sfînta să facă un semn. În momentul în care au deschis racla, cei de faţă au fost martorii minunii. Tomosul ereticilor se găsea la picioarele Sfintei, în vreme ce tomosul ortodocşilor se afla în mîna dreaptă a acesteia.
Dă-mi mie putere să te măresc pe tine, cinstită fecioară, preamărită Eufimia, care rogi pe Hristos să mă miluiască!