FRICA DE DUMNEZEU

Iar frica de Dumnezeu este începutul înţelepciuni.

Cine se teme de Dumnezeu, nu-i place să ia avutul altuia.
Cine se teme de Dumnezeu, nu se duce la femeia altuia.
Cine se teme de Dumnezeu, cu soţia sa trăieşte în curaţie, dupa rânduiala Bisericii.
Cine se teme de Dumnezeu, nu face avorturi, nu-i beţiv, nu-i tutungiu, nu-i batăuş, nu-i râvnitor de avere străina, nu-i nesupus, ascultă de stăpânirea statului, cinsteste stăpânirea, după Apostolul Pavel : El dă celui cu cinstea, cinste; celui cu dajdia, dajdie; celui cu frica, frica; si nimănui cu nimic nu-i rămâne dator, decât să iubească pe Dumnezeu si pe aproapele.
Cine se teme de Dumnezeu, nu doarme în timpul Sfintei Liturghii, acasă, Duminica.
Cine se teme de Dumnezeu , nu lasa copiii să crească în fărădelegi; ci îi cearta şi-i îndreapta,îi învaţă să se închine lui Dumnezeu, să postească, să meargă la biserică şi să ducă viaţă curată in familie.
Cine se teme de Dumnezeu, nu pierde vremea în deşert. Ori lucreză, ori se roagă lui Dumnezeu, ori citeşte Sfintele Scripturi, ori cugetă la judecata viitoare, la moarte, la răsplata, la fericirea raiului şi la iad.
Cine se teme de Dumnezeu, iubeşte pe tot omul şi ajută pe tot omul cu multă dragoste, când este in necazuri
Cine se teme de Dumnezeu, nu cruţă averea să o dea la săraci.
Cine se teme de Dumnezeu, are mare frica, nu numai să nu greşească cu lucrul sau cu cuvantul, lui Dumnezeu, ci şi cu gândul.
Dar de ce ? Stie ce zice Duhul Sfant : că Dumnezeu pe cele mai înainte gândite ale noastre le-a văzut şi le vede. Amin !