LUMINA FAPTELOR BUNE

Blog ortodox spre zidire sufleteasca

UNDE UMBLI OMULE?

La târg? Dar ce vrei sa strângi de acolo? Tina si lut? Cel mai bine vino la Biserica si ia de la mine mir. Ce strângi si aduni? Bani care se pierd? Ce vrei cu iubirea de argint care este un rau silnic? Ce vrei cu volniciile care pier? Ce strângi multe care astazi sunt si mâine nu mai sunt? Ce culegi numai florile si lasi rodul? Ce alergi dupa umbra si nu apuci adevarul?
Ce umbli dupa lucrurile care se pierd si nu cauti cele ce ramân? Ca fiecare este ca iarba si fiecare marire a omului este ca floarea ierbii, iar cuvântul lui Dumnezeu pururea nu se pierde.
Ai facut bani multi? Si aceasta ce folos îi este sufletului tau? Te-ai facut bogat de bani si sarac de suflet, esti împodobit cu frunze si lipsit de rod. Ce folos este spune-mi? Ai luat bani pe care ai sa-i lasi aici.
Ai luat nevointa si domnie de la care se naste viclesugul în tine. Vino la Biserica si dobândeste cuvinte bune, risipeste nelegiuirile tale, curata gândul tau înalta mintea ta, fa-te om si înger, lasa firea cea trupeasca, si ia pana cea usoara a vietii, mântuieste-te pe tine de cele vazute si te atârna de cele nevazute.
Suie-te la cer, joaca împreuna cu îngerii, stai de fata la judecata cea de sus si prea înalta, lasa fumul si umbra si iarba si paianjenul ca nu stiu ce nume cuvios voi zice la micsorarea si simplitatea lucrurilor acestei lumi.
Acestea zic si nu voi înceta a le zice, vino la Biserica, si fii om, ca sa nu fie numirea ta mincinoasa ca te chemi om. Oare cunoscut-ati aceasta care am zis-o?
Zice ca este om, pentru ce îi zici sa se faca om? Adevarat om este de multe ori cu numele, iar cu socoteala niciodata nu este om.
Ca atunci când vezi un om ca-si traieste viata lui ca un dobitoc necuvântator, cum sa-l numesti pe acela om si nu bou?
Când îl vei vedea ca rapeste cum îl vei numi om si nu lup?
Când îl vei vedea ca este viclean cum îi vei zice om si nu sarpe?
Când îl vei vedea ca umbla dupa femei cum îi vei zice om si nu cal care umbla dupa iepe?
Când îl vei vedea ca este neascultator si necunoscator, cum îi vei zice om si nu piatra?
Luat-ai de la Dumnezeu, omule buna rodirea, caci lepezi bunatatea firii pe care ai luat-o? Ia spune-mi? Alti oameni au mestesug încât sa poata sa aduca dobitoacele cele necuvântatoare la buna rodire a omului si învata niste pasarele mititele sa graiasca cu glas omenesc si îndeamna cu mestesug firea cea necuvântatoare sa se faca cuvântatoare, domesticesc lei si-i trag prin târguri. Leul cel salbatic domesticit o, omule, si pe tine însuti te faci mai salbatec decât lupul?
Si ceva mai rau decât lupul? Si ceva mai rau fiecare din dobitoacele cele necuvântatoare o greseala are : lupul pe putina greseala de a rapi, sarpele de a fi înselator si ca aspida otravitor si rautatile tuturor dobitoacelor celor necuvântatoare le are în sufletul sau.
Cum dar îti vor zice si te vor numi om de vreme ce n-ai la tine semnul cel împaratesc, nici cununa împarateasca, n-ai nici haina împarateasca.
Pentru ca Dumnezeu zice: “Sa facem om sa fie dupa chipul si dupa asemanarea Noastra, si tu te-ai lepadat pe sineti la micsorarea dobitoacelor celor necuvântatoare. De vei vedea pe vreun împarat sa-si lepede haina lui cea împarateasca si stema lui sa umble cu ostasii si sa vânda stapânirea lui, cum vei zice si vei numi pe acela împarat. Esti si tu om?
Nu-mi arata ca ai suflet omenesc ci arata ca esti om la minte. Esti stapânitor dobitoacelor celor necuvântatoare si patimilor tale? Îmi va zice fiecare din voi cum ma voi face om? Atunci te vei face om când vei birui cu gândul patimile trupului cele necuvântatoare. De ai scos de la tine curvia , pofta banilor cea trecatoare, de ai scos munca cea rea, de ai curatit tarina ta adica sufletul tau.
Întrebi cum te vei face om? De vei veni aici la Biserica unde se fac oamenii. De te voi apuca fiind dobitoc, te vei face om ; de te voi apuca ca fiind lup te vei face om. Nu sa-ti schimbi firea ci îti voi întoarce voia cea rea si o voi schimba de o voi face buna.
Dar ce zice fiecare, eu am copii vreau sa-mi chivernisesc casa mea, vreau sa grijesc de femeia mea, sunt sarac si ma nevoiesc sa câstig hrana ce-mi trebuieste si nu pot veni la Biserica sa ma fac om precum îmi zici tu. Acestea nu sunt toate decât numai sa te scuzi ca de te-as opri eu aici de tot si nu te-as mai lasa sa iesi nicidecum la treburile cele de afara.
din “Margaritare”, Sfantul Ioan Gura de Aur

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu