INTERVIU CU DUMNEZEU

-Ai vrea să îmi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu

-Daca ai timp, i-am răspuns.
-Dumnezeu a zâmbit.
-Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să îmi pui ?
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni ?Dumnezeu mi-a răspuns :
-Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească, iar apoi
tânjesc să fie din nou copii; ca îşi pierd sănătatea pentru a face bani, iar
apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.
Faptul că se gândesc cu
teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici
viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:
-Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le
înveţe copii Tăi ?.
-Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc, si că durează mai mulţi ani pentru ca acestea
să se vindece.
-Să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că exista oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu nu ştiu încă să îşi exprime sentimentele.
-Să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să îl vadă în mod diferit.
-Să înveţe că nu este suficient să îi ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
-Mulţumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa ştie ?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
-Doar faptul că sunt aici din totdeauna…