RUGACIUNEA UNUI JUDECATOR

Doamne! Eu sînt unica fiintă pe lume, căreia Tu i-ai dat o părticică din atotputernicia Ta: puterea de a condamna sau achita pe semenii mei.
 În fata mea persoanele se-nclină; la cuvîntul meu ele aleargă; la vorbele mele ele ascultă poruncile mele; la sfaturile mele ele se împacă, se despart sau îsi părăsesc bunurile lor.
 La un semn al meu, usile închisorilor se închid în urma condamnatului sau se deschid pentru libertate.
 Sentinta mea poate schimba sărăcia în belsug si bogătia în mizerie.
 De hotărîrea mea depinde destinul multor vieti.
Întelepti sau ignoranti, bogati sau săraci, bărbati sau femei, toti cei care se vor naste, copiii, tinerii, nebunii si muribunzii, toti sînt supusi de la nastere pînă la moarte, legii pe care eu o reprezint si justitiei pe care o simbolizez.

Ce grea si teribilă povară ai pus, Doamne, pe umerii mei! Ajută-mă, Doamne ca eu să fiu vrednic de această înaltă misiune!
Măretia acestui oficiu să nu mă ispitească.
Orgoliul sau mîndria să nu mă cuprindă. Tentatia nu mă atingă.
 Onorurile să nu mă încînte si măririle desarte să nu mă încurajeze.
Unge, Doamne, mîinile mele; încununează fruntea mea, o Duh al meu, pentru ca eu să fiu ministrul dreptătii, pe care tu ai creat-o, pentru societatea oamenilor.
  Fă din roba mea mantaua incoruptibilitatii! Ajută-mă Doamne! Fă-mă să fiu drept si hotărît, cinstit si curat, moderat si blînd, deschis si umil.
Să fiu necrutător fată de greseli, dar întelegător cu cei care gresesc. Preieten al adevărului si ghid pentru cei ce-l caută. Să fiu cel ce aplică legea, dar înainte de toate acela care o îndeplineste.
Nu-mi permite niciodată să-mi spăl mîinile ca Pilat în fata nevinovătiei si nici să arunc ca Irod, pe umerii celui batjocorit, haina de rusine, să nu mă tem de Cezar, de Împărat si nici de frica lui să întreb poporul: Baraba sau Iisus?
Verdictul meu să nu fie o anatemă dureroasă ci un mesaj care regenerează, un cuvînt care reconfortează, lumina care clarifică, apa care spală, sămînta care încolteste, floarea care tîsneste din amărăciunea unei inimi umane.
 Sentinta mea să poată aduce usurare celui mîhnit si curaj celui presecutat. Ea să sece lacrimile văduvei si să înceteze plînsul orfanilor.
Iar cînd vor trece prin fata scaunului de judecată pe care eu sed, zdrenturosii, mizerabilii, dezmostenitii, fără credintă si fără nici o sperantă în oameni, călcati în picioare, alungati, chinuiti, a căror gură salivează, fără a avea pîine să mănînce, a căror fată se spală cu lacrimi de durere, de umilintă si de dispret, Ajută-mă Doamne să alin foamea si să astîmpăr setea lor după dreptate. Ajută-mă Doamne!
Cînd momente din viata mea vor fi umbrite, cînd spini si pălămida îmi vor răni picioarele, cînd răutatea oamenilor va fi mare, cînd flăcările urii se vor aprinde si pumnul se va ridica să lovească, cînd machiavelismul si înselăciunea se vor introduce în locul Binelui si vor răsturna legile ratiunii, cînd ispita va întuneca gîndirea mea si va tulbura simturile mele, Ajută-mă Doamne!
Cînd mă voi frămînta în nesigurantă, luminează-mi mintea, cînd voi ezita să iau o hotărîre, însufleteste-mă, cînd voi fi descurajat, întăreste-mă, cînd voi cădea, ridică-mă! 
Si în sfîrsit… cînd într-o zi, va trebui să apar in fata Ta pentru ultima judecată, priveste cu milă spre mine… Pronuntă, Doamne, Sentinta Ta!
Judecă-mă ca Dumnezeu.
Eu am judecat ca om.