O RUGA

Doamne,

Primeşte manuscrisul tăcerii
Cel ros de atingerea durerii,
Tu,
Neliniştea o zvântă,
Ca pe picături de ciută
Ce fuge...
Să fugă!
Cuvintele curg doar din prea mult neglas.
Vai,
Celor ce zic şi nu fac (adică rag...).
Când voi putea să-Ţi spun: Tu?
Acum sunt mai cu respect,
Cu ruşine, cu timiditate - mi-e frică, doar, de Tine...
Splendid Îţi curge răbdarea în mine,
Transformându-se în timp.
Doamne,
Ajută-mă să fiu cu Tine, mereu.
(Ca să nu fiu doar... eu.)