DESPRE TALCUIREA VISELOR

Printre cele mai căutate cuvinte pe internet în anul 2009 sunt şi “intepretarea viselor” şi “visele” care însumează peste un milion de căutări. E evident că românii sunt foarte interesaţi de vise şi de influenţa lor în viaţa de zi cu zi. Cunosc pe cineva care visează foarte des şi multe întâmplări pe care le trăieşte în somn le interpretează ca o “profeţie” pentru ce i se va întâmpla în viitor.
Sfinţii Părinţi ne atrag atenţie că mare parte din visele noastre sunt de la diavol şi foarte-foarte puţine sunt de la Dumnezeu, dar şi cele de la Dumnezeu nu le primim neaparat ca o profeţie. Noi în timpul zilei vedem fel de fel de imagini, ne întâlnim cu mulţi oameni, ni se întâmplă diferite lucruri şi toate se întipăresc in suflet şi în minte, şi bune şi rele. Când mă aşez seara la rugăciune încep să se îngrămădească înaintea mea “mii” de gânduri şi atunci îmi dau seama câte am acumulat în ziua aceea. Sfinţii ne recomandă să ne liniştim 5 minute în genunchi la rugăciune şi apoi să ne rugăm.
Diavolul se foloseşte de toate gândurile şi pornirile noastre sufleteşti ca să plăsmuiască diferite vise cât mai aproape de realitate uneori ca să ne atragă mai uşor, sau foarte fanteziste ca să le putem interpreta dacă suntem mai visători. Principalul scop al viselor este să ne tulbure ziua începând chiar de dimineaţă, să ne facă să ne îngrijorăm, să ne întristăm, să ne înfricoşăm de ce ni se poate întâmpla bine sau rău. În concluzie să ne ia gândul de la Dumnezeu.
Mi-aduc aminte de Părintele Cleopa care spunea că primul lucru pe care trebuie să-l faci când deschizi ochii este să-ţi faci o cruce mare, să dau cu apă pe ochi şi apoi să te duci repede la rugăciune, căci altfel începi gândurile şi grijile să te depărteze şi să nu te mai lase să te rogi. Aşa fiind lucrurile, visele pentru cei credincioşi acţionează ca un zid de îngrijorare dimineaţa, care te face să uiţi de rugăciune sau să te rogi mai puţin, iar pe cei necredincioşi îi ispiteşte să creadă că viaţa lor e un destin şi n-au cum să facă nimic să ocolească ce le-a apărut în vis.
Ca să vedem ce ispite mari sunt visele ar trebuie să ne aducem aminte de ispitele unor călugări cărora le-a apărut în vis diavolul în chipul Maicii Domnului sau a Mântuitorului. Unii chiar au crezut din mandrie, şi au urmat sfatul diavolului din vis crezând că sunt de la Dumnzeu şi au căzut în păcate mari, alţii cu ajutorul lui Dumnezeu smerindu-se şi-au dat seama că sunt in ispită şi au scăpat.
Chiar de aş visa că astăzi voi muri sau unul din cei dragi ai mei va păţi ceva, n-o să dau importanţă ci o să sar la rugăciune şi o să strig la Dumnezeu să-mi ajute. Viaţa mea nu e un destin ci este în primul rând relaţia mea intimă cu Dumnezeu în orice secundă. Eu nu pot fără El, iar El nu poate fără mine… pentru că mă iubeşte. Orice fac, fac cu El şi toată puterea mea e în mâna Lui. Aşa cum spunea o prietenă dragă de a noastră care se pregăteşte să plece în străinătate: “oriunde plec Îl iau şi pe Hristos cu mine!”.
Orice aş visa e vis şi fantezie, se risipeşte ca fumul şi dispare. Eu am viaţa mea cu Hristos, iar Hristos îmi vrea binele. Nu fac nimic fără El, şi dacă-L am pe El nu mi-e frică de nimic.
Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu; cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut. De s-ar rîndui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea. De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele, ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui. (Ps. 26:1-5.AMIN