FAMILIA SAU CARIERA ?

Ajungi la o vârstă la care-i vezi pe toţi prietenii muncind foarte mult, stând peste program, petrecând multe ore cu ochii în calculator şi plângându-se că sunt obosiţi şi că ar avea nevoie de o pauză. Deşi muncesc foarte mult tot se plâng că mai au treabă, că n-au terminat şi mâine o iau de la capăt. Muncind mult au puţin timp liber, şi puţină vreme de petrecut cu familia şi cu prietenii.
Există o părere ce umblă printre tineri că trebuie să-ţi faci o familie după ce ai de toate, după ce te-ai realizat “cât de cât” profesional. Adică să ai un servici bine plătit, o casă şi o maşină şi după aia poţi să te gândeşti şi la familie. Părerea asta neoficială îi face pe mulţi să se sacrifice muncind, să urmărească promovarea în funcţie, să treacă dintr-o companie în alta dupa un salariu mai mare, să-şi ia ca model tinerii manageri de 30 de ani care au maşină, laptop, telefon şi pleacă în delegaţii în toată lumea, dar care nu mai au timp nici să treacă pe acasă.
E evident că sunt puţin cei ce ajung să se “realizeze” şi să aibă ce vor până la 30 de ani şi apoi să caute să-şi facă o familie, majoritatea rămânând la un nivel mediu de trai care te ajută să trăieşti mai bine sau mai puţin bine de pe o zi pe alta.
Ce faci dacă ajungi la 30 de ani şi n-ai nici casă, nici maşină, n-ai nici un salariu prea mare, şi totuşi ai muncit destul de mult ? Mare parte din prietenii de vârsta ta s-au aşezat cât de cât la casa lor, trebuie să faci şi tu ceva. Cu cine să te-nsori, cu cine să te măriţi ? Fetele (sau băieţii) care mai apăreau mai acum câţiva ani de la un prieten sau altul acum au dispărut, grupul de prieteni e din ce în ce mai restrâns, şanse de a cunoaşte pe cineva sunt din ce în ce mai mici. Ai fugit după doi iepuri şi n-ai prins niciunul, ai vrut să te-mbogăţeşti ca mai apoi să te căsătoreşti, dar nici nu te-ai înstărit şi ai pierdut şi vremea de-nsurat (măritat).
Pentru toate e o vreme în viaţă, toate trebuie făcute la vremea lor. Să te bucuri cu prietenii şi să te-ndrăgosteşti când eşti tânăr, să te căsătoreşti când încă mai eşti copil. Să-ţi faci o familie când tu poţi să te dai după ea şi ea poate să se dea după tine, când tu ai putere s-o ierţi pe ea şi ea să te-nţeleagă pe tine.
Să te căsătoreşti când eşti tânăr şi împreună să vă bucuraţi luptând pentru realizare. Împreună să căutaţi fericirea, împreună să treceţi peste obstacole, împreună să gustaţi din toate ale vieţii. Şi chiar de vă veţi trezi la 30 de ani fără prea multe, totuşi vă aveţi unul pe altul, totuşi (poate) îl aveţi pe cel mic. Şi ce folos că n-aveţi bani dar vă-nţelegeţi bine, ce folos că n-aveţi averi dar îl aveţi pe cel mic, bogăţia cea mai de preţ.
Ce e mai de preţ decât dragostea ? Ce e mai frumos decât un copil ?O familie crestina care il are pe Hristos ca Domn si Stapan .AMIN