Am vrut sa gasesc un subiect frumos, curat despre care sa vorbesc, dar pentru ca nu am gasit, m-am decis sa scriu despre lucrurile Tale minunate, si despre intelepciunea cu care le-ai creat.
Ma trezesc in fiecare dimineata din patul in care zac multe ceasuri si ies afara, in fata casei mele, pentru a-ti multumi ca existi, ca ma invrednicesti a vedea atatea lucruri minunate cu ochii mei intunecati de negreala pacatelor.
Ma uit la dealurile inca inverzite, care totusi incep a prinde alte si alte culori si ma minunez de frumusetea lor.
Ma uit la dealurile inca inverzite, care totusi incep a prinde alte si alte culori si ma minunez de frumusetea lor.
Privesc cerul si norii care roiesc parca in jurul meu, dansand si sugerandu-mi a patrunde si eu in dansul lor. Apoi ma uit la animale, la pasari, la aceste fapturi care fiecare isi cauta hrana lor la ceasul cel de dimineata si Tu ai grija de ele, dandu-le din belsug hrana lor.
Ma privesc pe mine insami si imi dau seama ca sunt un om simplu, o faptura de-a Ta, un om creat pentru ceva anume.
Ma privesc pe mine insami si imi dau seama ca sunt un om simplu, o faptura de-a Ta, un om creat pentru ceva anume.
Si vreau sa iti multumesc, sa fiu recunoscator pentru viata pe care mi-ai dat-o, pentru familia minunata pe care o am, pentru parintii mei crestini si intelegatori, pentru fratii mei crestinii pentru tot.
Iti multumesc, Doamne pentru tot ceea ce am si te rog sa ai grija de mine, pacatosul si sa fiu mereu cu sufletul si cu gandul catre Tine.
Al tau fiu,
Al tau fiu,
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu