SFINTII NOSTRI ...AUR POARTA

Casa acestui Prieten nu are cheie si nici clanta. Putem intra la El fara sa batem la usa. Drumul catre El este prin propria noastra inima. El se intereseaza cu atat mai mult de cel care are nevoie de El. Acolo unde este El totul este pur, totul este viata si fata Lui este dragoste. In general, in durere si in suferinta facem cunostinta cu acest Prieten unic. O data ce L-am cunoscut si L-am simtit aproape, ii ramanem credinciosi, pentru ca nu ne mai putem lipsi de El. Ne obisnuim astfel sa traim viata Lui, si viata fara El este suferinta, ca si cum soarele ar disparea din viata omului.
Nimeni nu-I cunoaste identitatea precisa, caci cel ce ar putea s-o patrunda ar fi el insusi dumnezeu. Sa ne multumim sa-L slujim. Cu cat ne vom apropia mai mult de acest Prieten, cu atat il vom cunoaste mai mult si mai bine.
Si poate veti avea bucuria sa-L intalniti intr-o zi. Ochii fizici nu-L vor vedea, dar duhul va tresari de fericire, caci Iubirea cheama iubire si Duhul cheama duh.
Ati fost umilit? Binecuvantata fie umilinta voastra! Ea este o doctorie pentru voi. Meditati asupra ei. Nu sunt alesi pentru aceasta incercare decat cei care sunt demni de ea. Nu esenta individualitatii profunde si spirituale este injosita, ci personalitatea superficiala si mentala sufera in orgoliul ei. Cu cat vom fi mai atinsi in personalitatea noastra, cu atat vom creste mai mult in individualitatea noastra, daca vom sti sa tragem o cat de mica lectie din umilirea trecatoare a suferintei.
Aceasta umilire este daunatoare celor slabi, dar este salutara pentru cei tari. Umilirea nu se datoreaza decat propriei noastre comportari si gandiri gresite. Nu pacatul ne condamna, ci rumegarea lui si dragostea pe care o avem pentru el. Sa facem macar un pas in afara stadiului de gandire in care ne aflam actualmente. Prietenul ne va sari in ajutor si ne va conduce mai departe. Avansati pe drumul desavarsirii, nimeni nu mai are vreo putere sa ne umileasca. Nu veti mai cunoaste nici un ofensator pe pamant, caci egoismul nostru va fi mort.
Niciodata nu suntem parasiti. Ni se pare numai ca suntem singuri, fara nimeni, cerem iubire numai de la oameni ca noi, din carne si sange. Nu ne-a trecut niciodata prin minte sa cerem iubirea divinului Prieten. Suntem abandonati numai cand noi insine ne abandonam. Prietenul abia asteapta cererea noastra. Nu ezitati, bateti la usa constiintei! Daca o ascultati cu atentie, ii veti auzi raspunsul din interior si o lumina va va inunda inima, iar caldura dragostei divine va patrunde in voi. Eternul Prieten este permanent prezent, nu importa numele si esenta Lui. Principalul este ca El nu ne paraseste niciodata. Cu cat ii cerem mai multa dragoste, cu atat El ne ofera mai mult. "Cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide!"
Oamenii se plictisesc sa va asculte vaicarelile si dorintele voastre. Prietenul divin nu este insa niciodata plictisit de voi, caci ceea ce va preocupa pe voi il preocupa si pe El. El este in acelasi timp intermediarul si distribuitorul, avocatul si judecatorul. Ce mai asteptati pentru a-L striga? Acolo unde este Prietenul, acolo este dragostea si unirea cu toti oamenii lumii. indepartarea trupurilor apropie inimile. Cel capabil sa suporte despartirea este mult mai legat la intoarcere de ceea ce iubeste. Nu exista decat o singura si veritabila solitudine - aceea a duhului.
Trebuie sa stim ca scaderea potentialului omenesc, fizic si moral, nu dureaza mult. in aceste clipe grele, cand de multe ori slabiciunea fizica sau boala influenteaza psihicul si invers, cand durerea morala influenteaza starea sanatatii, in toate aceste momente grele prima idee pe care trebuie s-o avem este ca aceasta nu va dura prea mult si ca nu suntem singuri. Omul dotat cu putere spirituala intensa isi domina repede slabiciunea trupului.
Meditatia si credinta il ajuta, in timp ce omul dezarmat moraliceste nu opune nici o rezistenta slabiciunii trupesti si descurajarea se instaleaza in mod cronic in inima sa. Pentru a va smulge din aceasta inertie, chemati in ajutor Prietenul! Un mic efort, cat de mic, o initiativa cat de neinsemnata, chiar la inceput, si asistenta Cerului va amplifica efortul vostru! Vointa de a actiona vine actionand, dupa cum foamea vine mancand.
Nu lasati niciodata dorinta si actiunea cea buna sa se raceasca! Invizibilul divin este prezent, va asteapta, va asista si lucreaza cu voi. Ce pot logica si autosugestia atunci cand vine ruina si moartea peste voi? Si totusi Iov, plin de bube, in mizeria lui totala, a gasit puterea sa-L laude pe Dumnezeu! Iisus i-a binecuvantat pe calaii Sai. Martirii au cantat imnuri de slava in timp ce erau arsi de vii. De unde si-au extras toti acestia puterea si rezistenta? De la divinul Prieten, pe care il vedeau cu ochii sufletului, il ascultau cu urechile sufletului, si aceasta viziune a lor era asa de intensa incat acoperea chinurile lor trupesti. Beti cu totii din acest izvor de apa vie!
Prietenul este Acelasi care a fost si pentru martiri si aceeasi putere o are mereu. Totul este ca noi sa dorim schimbarea in aceeasi masura in care au dorit-o acei eroi. Biserica Lui este in inima noastra, iar preotul nu este altul decat noi insine. Oferiti slabiciunea voastra Prietenului pe altarul inimii voastre! Curatiti-1 de toate buruienile pe care le-ati lasat cu timpul sa-l invadeze. Va transforma jertfa voastra, slabiciunea voastra astfel oferita, in forta, in curaj, in putere, care va deveni la randul ei pace!
Tu, calatorule obosit, care nu doresti altceva decat a pune povara jos si a te culca in mijlocul drumului, daca ai cunoaste cat de aproape este, peste drum chiar, un han de adapost unde hangiul iti este prieten chiar, cum te-ai napusti intr-acolo!
Ei bine, drumetule, intra chiar fara sa bati! Intra in hanul vietii! Acolo fruntea iti va fi racorita si picioarele iti vor fi spalate. Acolo vei gasi hrana credintei si a nadejdii si vei pleca mai departe intarit si refacut.
Voi purtati in voi acest han ceresc fara sa stiti. La orice ora din zi si din noapte va este deschisa poarta, iar hangiul binevoitor va priveste cu tristete cum treceti mereu prin fata lui fara macar sa-l observati. El asteapta mereu, va iubeste si vrea sa va vina in ajutor. De voi insa depinde totul.
Faceti un pas spre El, un inceput doar
De ce stati mereu plecati asupra colturilor negre din sufletul vostru si va rumegati mereu ideile triste, esecurile, disperarile, pierderile? Ca un materialist sa fie pesimist este ceva normal, iar miracolul este ca chiar unii materialisti lupta impotriva deprimarii, desi ei nu au nici un izvor de reimbogatire spirituala. Aceasta dovedeste ca redresarea este o atitudine fireasca omului, instinctiva. Exploatati deci aceasta tendinta optimista pe care Providenta a pus-o in voi! A fi pesimisti, cand credem in inteligenta Creatorului, echivaleaza cu indoiala in aceasta inteligenta, si atunci credinta noastra nu este decat pe jumatate.
Imensa eroare a oamenilor consta in faptul ca ei cred doar intr-o divinitate foarte indepartata, ocupata doar sa miste astrii, nu si sa se preocupe si sa se plece asupra inimilor lor. Toate evenimentele sunt un apel, un avertisment al lui Dumnezeu catre noi.
Nu ii este indiferenta soarta nici unui om. Doar oamenii sunt surzi si orbi, nu inteleg sau mai degraba nu se straduiesc sa inteleaga sensul evenimentelor, care nu este altceva decat vocea lui Dumnezeu.
Sunteti pesimisti pentru ca viata voastra nu are nici un scop precis, pentru ca sunteti izolati chiar in sanul propriei voastre familii si pentru ca ati luat obiceiul de a critica totul, de a nu vedea decat insuccese in orice. Daca doriti insa, puteti schimba toata aceasta stare. incercati o saptamana sa nu mai judecati pe nimeni si nimic, nici o imprejurare. Predati soarta voastra, oricare ar fi ea, in mainile Prietenului divin. Suradeti si fiti ingaduitor cu oricine si veti dobandi de sus o forta atat de mare, plina de iubire si generozitate fata de oameni, incat tot pesimismul vostru se va topi ca un bulgare de zapada in soare. in durere, omul se pleaca in fata lui Dumnezeu. De aceea trimite Dumnezeu suferintele peste om, in ultima instanta, cand nici un alt apel nu a influentat inima omului. Atunci abia ne gasim in situatia de a nu afla sprijin de la nimeni si atunci omul este obligat sa alerge la Dumnezeu si numai atunci cand este parasit de toti il descopera pe Prietenul adevarat. Vocea secreta pe care o auziti in strafundul inimii este manifestarea Lui. Elanul care va impinge spre cer este aparitia Lui in sufletul vostru.
Orice cuvant si gest frumos al vostru nu este decat influenta Lui in inima voastra si traducerea lui in limbaj omenesc.
El este totul - si bucuria si tristetea, si intrebarea si raspunsul, si problema si solutia. Supararea voastra si tristetea nu este decat o aparenta de durere, datorata ignorantei si neintelegerii voastre. Daca ati putea privi cauza suferintei voastre cu alti ochi, v-ati mira de lipsa ei de importanta. De aceea nu incercati sa rupeti singuri lanturile suferintei care va apasa. Nu veti reusi decat sa le intariti si mai mult sau sa va procurati altele si mai grele. Predati-va cu totul Prietenului si asteptati raspunsul Lui! Acest raspuns nu va fi totdeauna un act sau un fenomen brusc, exterior, ci din interior va veni schimbarea, caci nimic din afara nu poate sa vindece cancerul care va roade inima.
Raspunsul divin cerut cu insistenta si sinceritate va fi o schimbare in sistemul vostru de gandire, o evolutie secreta a inimii voastre, o lumina noua, care va va arata sensul vietii altfel decat il vedeati pana acum. intreg felul vostru de a rationa se va schimba. Acesta va fi raspunsul de sus. Totul vi se va parea desertaciune si fara importanta si tot ce v-ar putea bucura va parea o himera, ceva fara valoare. Prietenul va intoarce butonul nemuritor al constiintei voastre si veti vedea lumea cu ati ochi.
Cat despre orbirea trecuta, nu va temeti, desi veti da socoteala "pana la cel din urma banut". Prietenul nu are alta ocupatie decat a indrepta si a sterge tot acest trecut, daca o doriti sincer. El este pacea si dragostea, nu razbunarea si dezordinea. Noi il credem pe Dumnezeu un fel de jandarm si, de frica Lui si a socotelii pe care banuim ca ne-o va cere, nu indraznim sa ne apropiem cu inima de El. Daca cel mai mare talhar (cum a fost cel de pe cruce) ar sti cat este de ingaduitor si de iertator Dumnezeu, n-ar ezita nici o clipa sa vina la El. El este mangaietorul dezinteresat. Disperarea nu are o cauza exterioara. Ea isi are izvorul in inima noastra indepartata de Hristos.
Va complaceti de multe ori in disperarea voastra pentru a-i impresiona pe altii si pentru a va da importanta. Disperarea va disparea daca veti apela la Hristos. De voi depinde, El nu vine nechemat, El nu forteaza pe nimeni, El previne numai. Nu veti fi niciodata singuri avandu-L alaturi pe Prietenul tuturor. Cereti-I ca un cersetor plictisitor lumina, pacea, intelegerea si nu-L slabiti o clipa. Cu cat veti cere mai cu insistenta si cu rabdare, cu atat El va va darui mai mult. "Celui ce are i se va mai da". Perseverenta aduce surplusul. Dragostea divina se imbogateste cu cat se adauga cererea fiecaruia. Randuiala Prietenului este complet contrara celei omenesti - El este izvorul vietii fara de sfarsit si dragostea Sa fata de oameni nu seaca nicidata.
Cine va impiedica sa veniti sa slaviti aceasta dragoste nepieritoare? indoiala din voi va opreste, aceasta este arma cea mai taioasa a inimii voastre. Ea sapa in adancime, deschide rani vechi, construieste obstacole, aduce greutati. Ceea ce va pierde este rationamentul gresit, traditia, opinia publica, stiinta omeneasca, scepticismul, ezitarea. Cel mai mare geniu omenesc, cu propriile lui mijloace, va cunoaste, desigur, clipe de prabusire. Omul, prada lui insusi, oricat ar fi de inteligent si de talentat, este incapabil de fericire si de desavarsire deplina. Inamicii nostri, primejdiile si suferintele noastre sunt doar in mintea noastra bolnava, alterata. Noi singuri ni-i cream. Cultivam si dam viata acestor fantome inexistente, elaboram singuri replicile lor si pe ale noastre, declansam un spectacol dezastruos in fata constiintei noastre.
Nu credem decat in rau, in mai rau. Vesnic punem problema unor evenimente si mai grozave in viitor, si aceasta pentru ca ne credem capabili si prevazatori. Daca vom inchide insa poarta egoismului, a inteligentei personale pe care ne inchipuim ca o avem, daca vom face un gol complet in mintea si in inima noastra, astfel incat nimic din trecut sa nu mai tulbure imaginatia noastra si, astfel curatiti si purificati, sa-L chemam pe Prietenul nostru, ce vom pierde?
In taina odaitei noastre sa-L chemam pe Dumnezeu, nu in fata oamenilor, ca sa ne vada evlavia - sa ne vada ipocrizia, in fond. Caci ne rugam in biserici, dar in inima ne indoim. Prietenul divin va asteapta oriunde, oricand, si intreaga furtuna din inima voastra o va linisti, prin increderea cu care il veti chema. Abia atunci va veti odihni cu adevarat pe perna credintei voastre. Atunci cand increderea va creste in voi, cand orice indoiala se va risipi si cand ochii vostri se vor deschide cu adevarat, atunci va veti intreba cum de ati putut sa va pierdeti timpul si sa va risipiti fortele in cautarea si implinirea unor visuri desarte, cand realitatea era atat de aproape de voi? Credinta voastra va fi de netagaduit atunci cand ea va fi adevarata, caci mecanismul credintei este greu de explicat. in aceasta consta toata neputinta inteligentei si a logicii omenesti.
Cel care crede nu poate dovedi altuia cauza precisa pentru care crede. Este raspunsul la chemarea lui catre Dumnezeu. Numai cine il cheama si il cauta pe Dumnezeu primeste credinta. Ea este un fluid, un curent, o forta, o energie ce nu se poate explica unui neexperimentat, pentru ca el nu o va pricepe niciodata. Trebuie sa o simta ca sa o poata discuta. Ea este stiinta vietii si Dumnezeu o trimite acelora care o cauta. O doriti si voi? Cereti-o sincer si cautati-o, sigur o veti gasi!
A trai fara incercari inseamna a trai fara viata
Viata este, in fond, o neincetata adaptare si o evolutie spre perfectiune, in urma luptei intre bine si rau. Toate incercarile sunt elemente ajutatoare in aceasta evolutie spre desavarsire. Niciodata sa nu va plangeti de incercari, ci descifrati-le, disecati-le, cautati sa intelegeti sensul lor. Acest studiu facut cinstit si cu atentie va va aduce un mare progres in conduita voastra. incercarile nu vin niciodata la intamplare, ele sunt precise, matematice, proportionate dupa fortele si posibilitatile fiecaruia. Daca ceva vi se pare prea greu de suportat pentru fiinta voastra delicata, cereti imediat ajutorul si sprijinul Prietenului si El va va purta sarcina. Cine cere acest ajutor mai des il obtine din plin. Curaj deci! in orice incercare strigati-L pe Prietenul divin! Daca ati gresit, nu va nelinistiti! Nu tarati dupa voi, ca o piatra grea legata de gat, greseala voastra. Marturisiti greseala din constiinta voastra si indepartati-o. Ea este o experienta ce nu mai trebuie repetata, iar nicidecum un balast care sa va ingreuneze miscarea in viitor. Ea este chiar o bogatie pentru instruirea omului. Fara greseli, evolutia spre desavarsire nu este posibila.
Greselile sunt deci necesare, inevitabile. Principalul este sa tragem concluzii din fiecare eroare. Busola invizibila este Hristos. Este biroul adevarului. Acolo vom gasi orice explicatie, orice instructiune. intrebati mereu la acest birou: "Ce este viata mea? Unde este calea ei? Am cazut, ce voi face acum?"
Raspunsul va veni la fel ca bunului samaritean care a pansat ranile celui cazut intre talhari.
Va plangeti de singuratate, de exil, de lipsa de prieteni, de lipsa de pace si de familie? Aceasta pentru ca va marginiti la aerul pe care il respirati si la pamantul pe care il calcati sub picioare. Aceasta limitare in spatiu si in timp a uneia din cele mai nobile aspiratii omenesti este aproape singura cauza a tuturor suferintelor si nostalgiilor omului.AMIN