DARUIND VEI DOBANDI

Stim cu totii ca astazi, printre miile de nevoiasi, exista o
intreaga industrie a cersetoriei ce ne face sa fim retinuti din a infaptui milostenia in bani.
Parca ne-a lovit pe toti o boala a suspiciunii, incat si atunci cand dam un banut unui cersetor murdar, slab si cu hainele rupte, tot nu ni se inmoaie inima de starea deplorabila a celui din fata noastra si ne gandim, nu care cumva sa foloseasca banutul dat de noi pe tigari, bautura sau sa-l dea altcuiva care este “in spate”. Si lucrurile se complica si mai mult in mintea noastra caci, pe de o

parte Biserica nu incurajeaza cersetoria, si bunul simt ne invata la fel, dar totusi Mantuitorul ne-a spus ca “Oricui iti cere, da-i” (Ev. Luca 6:30), nelimitandu-se la a ne spune sa dam bani. De aceea va propun o altfel de milostenie, care nu are legatura cu banii, ce au devenit pricina de multe poticniri.
Sa dam mila noastra, dusmanilor nostri. Iar daca nu avem dusmani cu siguranta avem fiecare in viata noastra sau in casa noastra, persoane care ne sacaie, care ne sunt “antipatice”, persoane care ne deranjeaza mereu prin atitudine si comportament, fie ca acele persoane intruchipeaza colegul de scoala, de servici, sau vecinul. Fie ca acele persoane sunt parintii chiar, frati si rude mai mult sau mai putin indepartate.
De aceea va indemn pe fiecare sa dam ceva din inima noastra, care sa ne faca sa intelegem starea de chin in care se afla cel care este potrivnic intelegerii dintre semeni, caci raul din sufletul omului este un chin ce macina permanent. Sa ni se faca mila de cel care ne barfeste sau batjocoreste (chiar si public), ca de o persoana bolnava ce sufera de lipsa dragostei, a intelegerii si a rabdarii.
Si vrednice de mila sunt astfel de persoane, ce au pierdut iubirea de aproapele, ce au saracit in dragoste iar acum cersesc la noi prin insulte, reprosuri si neintelegeri, ceea ce nu au. Sa le dam noi din mila ceea ce le lipseste: dragostea.

Cum ni se face mila de un sarac fara haine pe el si plin de bube, macar asa sa ni se faca mila si de un sarac in dragoste, plin de bubele maniei si ale tinerii de minte a raului, caci acestia din urma sunt mai de plans decat primii.

Un sarac lipsit de cele materiale, poate este mai bogat sufleteste decat multi crestini virtuosi prin rabdare si smerenie, de aceea un astfel de napastuit poate este un cetatean al cerului inca de pe acum, pe cand un om manios, tafnos si greu de suportat se duce la judecata cu sufletul ranit si inegrit de rautate, facandu-se vinovat de chinurile vesnice, de care sa ne fereasca Dumnezeu. Ferice de cel ce rabda aici toate stramtorarile si mila celor care si-au impietrit inimile, ratacindu-se de la dragostea de Dumnezeu si de aproapele.
Si facand o astfel de mila, nu numai ca nu vom saraci, dar ne vom inbogati mult mai mult cu dragoste si vom satura si vindeca si pe cei din jurul nostru, care sufera de lipsa ei.

Dariund vei dobandi...AMIN