TIMPUL

Cu un secol în urma, parintii petrecea cu copiii lor 54% din timpul pe care îl aveau.Acest procent astazi a ajuns la 18%, deci sa nu ne miram ca familiile de azi sunt mai dezbinate decât în trecut. Daca ne gândim bine, fericirea din copilaria noastra provenea din activitatile pe care le faceam împreuna, iar nu din lucrurile primite, iar acele experiente traite împreuna ne-au apropiat foarte mult unii de altii. Pentru ca o familie sa ramâna unita este nevoie atât de dragoste fara conditii, de rugaciune în comun, cât si de crearea unor amintiri placute ale momentelor petrecute împreuna.Daca-l întrebi pe un copil cum se spune pe litere dragoste, el îti va raspunde: T-I-M-P.În zadar ne înselam singuri acordându-le copiilor nostri un timp de o calitate deosebita, daca timpul oferit este insuficient. Fara timp suficient, orice am face, calitatea timpului petrecut cu ei are de suferit. Parintii trebuie sa petreaca timp cu copiii lor, citindu-le, rugându-se cu ei, cântând cu ei, jucându-se cu ei.O mama obosita nu avusese timp într-o zi sa stea de vorba cu fetita ei. Înainte de culcare voia sa-i dea ceva mamei, dar ea nu a acceptat, neavând rabdare sa o asculte si spunându-i sa lase pentru a doua zi. Privirea posomorâta a fetitei nu i-a dat pace pâna târziu în noapte, când s-a hotarât sa merga sa vada despre ce era vorba. Fetita ramasese în mâna cu ramasitele unei foi rupte si mototolite. I-a deschis pumnul iar ochii i s-au umplut de lacrimi. A gasit o inima mare rosie pe care fetita scrisese o poezioara, intitulata „De ce o iubesc pe mama!” A adunat cu grija bucatelele rupte, a refacut inima si a putut citi: „De ce o iubesc pe mama!

Desi esti ocupata si muncesti din greu

Gasesti întotdeauna timp de joaca

Te iubesc, mami,

pentru ca Eu sunt cea mai mare parte din ziua ta ocupata.”