INVATA-TI COPILUL SA SE ROAGE

Într-o lume în care stresul cotidian atinge uneori cote maxime…, într-o lume în care interesul material a căpătat conotaţii superlative, iar preocupările trupeşti ne monopolizează viaţa, puţini mai sunt cei care se îngrijesc de valori, virtuţi şi tot ceea ce ţine de universul interior al fiinţei noastre, într-un cuvânt, de suflet.Nefericirea este cu atât mai mare cu cât, la fel de puţini sunt şi cei care se îngrijesc de sufletele copiilor lor, deoarece şi aici «terenul» a fost invadat de legile şi principiile materialităţii lumeşti. Câţi dintre părinţi nu sunt extraordinar de fericiţi pentru că reuşesc să le procure copiilor lor cele mai scumpe jucării, cele mai scumpe hăinuţe, cele mai bune dulciuri, cele «mai cele » din toate, uitând, sau ignorând să le ofere şi suportul duhovnicesc atât de necesar în viaţa fiecăruia dintre noi, începând încă din copilărie.Câţi dintre părinţii care îş cresc copiii în asemenea condiţii, nu sunt puşi de foarte multe ori în faţa unor conflicte de-a dreptul indezirabile cu aceştia? Asemenea conflicte sunt generate de starea lor de nemulţumire şi nelinişte lăuntrică a copiilor care încearcă să o înlăture prin creşterea pretenţiilor materiale, cerere care în momentul în care nu este satisfăcută da naştere la certuri şi neînţelegeri. Acesta este rezultatul faptului că acei copii nu au fost învăţaţi să nu pună preţ pe ceea ce este material, n-au fost învăţaţi că echilibrul interior şi totodată bucuria de a trăi nu-şi au rădăcinile în ceea ce ne oferă această lume, este de asemenea rezultatul inevitabil al faptului că acei părinţi, în frageda pruncie a copiilor lor, le-au pus lacăt de fier Bisericii din sufletul lor, neînvăţându-i şi nevorbindu-le despre Dumnezeu, despre credinţă şi nu în ultimul rând despre rugăciune.Mediul în care este crescut copilul şi mai mult decât atât, modul în care este crescut, îşi va pune amprenta în chip deosebit asupra personalităţii şi caracterului copilului, viitor tânăr, apoi adult. Acest lucru este dovedit si din punct de vedere ştiinţific, psihologia demonstrând că în dezvoltarea copilului, un rol deosebit de important îl are atât natura genetică cât şi mediul, respectiv modul în care acel copil a fost crescut.Aşadar, prietene cititor, posibil actual sau viitor părinte, te invit să ne amintim pentru câteva clipe acele momente ale copilăriei fiecăruia dintre noi, când alături de mamele noastre îngenuncheam în faţa icoanei şi rosteam cu emoţie « Îngeraşul » , sau dăţile când mergeam la Biserică pentru a ne întâlni cu « Doamne Doamne » , momente care prin frumuseţea şi încărcătura lor spirituală, ne umplu şi acum sufletul de emoţiile trăirilor de atunci. Ce poate să fie mai minunat decât un copilaş, care în neştiinţa sa, dar în multă curăţenie şi sinceritate se roagă lui « Doamne Doamne » să aibă grijă de mama şi de tatăl lui... ? Fiecare părinte are datoria morală de a-l învăţa pe copilul său să se roage, de a-i face încă din copilărie cunoştintă cu Cel care este Bunătate, Dragoste, Blândeţe, cu Cel pe care toţi copiii Îl cunosc ca fiind « Doamne Doamne » . Copiii sunt cel mai frumos dar al lui Dumnezeu, cea mai mare recompensă dată de către Acesta celor ce se iubesc, ca rod al dragostei lor, de aceea trebuie înconjuraţi întotdeauna de dragoste, afecţiune şi căldură sufletească, însă niciodată nu trebuie uitat îndemnul Mântuitorului, care a spus : "Lăsaţi copiii să vină la Mine!"