VICLENIA MUZICII ACTUALE

Nu este nimic mai schimbator pe pamant decat omul, vorba aceea: “Omule ca frunza-n vant, asta-ti este viata pe pamant.”
Noi ne schimbam de la o zi la alta, de cele mai multe ori fara sa ne dam seama de aceasta. Nu este omul de ieri la fel ca cel de azi, de aceea nici lumea de ieri, alaltaieri nu este ca cea pe care o stim acum. Putem sa vedem aceasta, foarte usor si din muzica.
Ludwig van Beethoven spunea foarte frumos si cuprinzator ca “muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde.”
Si oare nu este asa? Nu ne atinge muzica cele mai sensibile corzi din sufletul nostru? Si oare nu era aceasta muzica pe care au ascultat-o bunicii si parintii nostri pana nu demult? Va indemn sa ascultati din muzica anilor ‘60, ‘70 si ‘80, ca sa vedeti ce diferente uimitoare sunt fata de muzica pe care o ascultam de mai bine de 10 ani incoace.
Ce mesaje curate gasim in acele cantece, cata profunzime, cata delicatete, cata armonie si cata inocenta…dar totusi in scadere de la an la an.
Astfel, mesajul, ritmul, prezentarea si interpretarea muzicii de astazi, sunt aproape complet diferite fata de ce a fost odata, pentru ca si noi suntem diferiti de parintii si bunicii nostri. Bine-nteles nu in sensul bun al cuvantului, caci muzica scoate acum din noi ceea ce a facut din totdeauna: adevarata infatisare a sufletului.
Si infatisarea noastra de astazi este duhoarea cimitirului pacatelor noastre in care ne tinem sufletele inmormantate. De aceea ascultam acum pe fata si fara rusine muzica satanista, muzica care indeamna la desfranare prin voluptate si senzualitate, muzica care indeamna la violenta si care ne arunca in nihilism, muzica otravita in aproape toate formele ei de omul lipsit de Dumnezeu. Aceasta nu este muzica adevarata, ci “muzica-spectacol” care te starneste la instinct, muzica care te reduce la statutul de “animal evoluat” al acestei planete. Pana si muzica de suflet a devenit una searbada, de un sentimentalism tragic, bolnavicios si lipsita de speranta.
Acest tablou morbid arata ca mare parte din muzica de astazi, este o muzica razvratita impotriva lui Dumnezeu la fel ca si diavolul, iar omul din care izvoraste o astfel de muzica si cel care o asculta, este asemenea ei.
Stiind acestea acum, oare nu putem sa facem si legatura intre muzica pe care o ascultam si viata pe care o ducem in comparatie cu cea a inaintasilor nostri? Caci este o schimbare a modului de viata, a comportamentului si valorilor morale covarsitoare.
Toate acestea se vad usor caci pentru ei era firesc sa fii decent dar pentru noi este nefiresc sa nu ne punem “in valoare” trupul. Pentru ei era mai firesc sa-si tempereze vorba si portul iar pentru noi este greu adesea sa facem aceasta, mai ales cand vine vorba de “drepturile omului”. Pentru multi dintre parintii nostri viata a fost implinita cu bucurii chiar si in stramtorari de tot felul, dar pentru noi viata este de multe ori seaca si fara rost pe ritmurile ademenitoare ale lumii: “fii liber” si “distreaza-te”. Pentru ei iubirea avea drept cununa taina casatoriei, dar pentru multi dintre noi astazi iubirea are drept coroana, concubinajul. In fine, pentru ei toate erau mai frumoase si mai curate pentru ca traiau mai simplu si mai firesc.
Multe sunt schimbarile, foarte multe de aceea in urma noastra striga, plina de durere, o voce parinteasca aproape stinsa: Incotro lume?
Dar viata frumoasa si implinita, viata in Dumnezeu, sta prafuita si nebagata in seama, ca un disc cu muzica veche uitat undeva deoparte, insa gata oricand sa ne imbratiseze si sa ne mangaie sufletul ranit si ostenit de jugul pacatului.Deci fugi de imoralitate, de incultura si de lipsa de sens si de valoare. Si vei asculta o muzica care te ridica acolo unde nu va mai fi muzica, ci linistea vesnica plina de bucurie si de iubire”.
AMIN!