PAHARUL LACRIMILOR MELE

Domnul m-a ajutat, oare cum sa ii multumesc ?
Bucurie, iertare si binecuvantare ! – Asa ajuta Domnul pe cei pe care ii iubeste, pe cei spre care priveste, spre cei care au nevoie de ajutor si se incred in marea Sa Putere si isi pun nadejdea in Domnul. Ce e fericirea ? Cum am simtit-o noi aici pe pamant si cand ?
Ea poate sa vina din lucruri marunte sau adevarate minuni, ne dam seama doar dupa ce vedem ca nu suntem singuri, ca intotdeauna de undeva apare un ajutor, un om bun care iti intinde o mana, sau iti deschide o usa, sau te indruma spre oameni potriviti si de nadejde.
Acestia putem spune ca sunt niste ingeri care ne indruma pasii, ca ajutorul Domnului vine tot prin cei din jur, care pentru o clipa devin ingeri ajutatori pentru noi cei indurerati si la randul nostru si noi putem sa fim la fel un inger pentru aproapele nostru aflat la necaz.

-Fericire este atunci cand primesti ajutor – nu stii daca datorita rugi tale sau a marii milostiviri a lui Dumnezeu.

-Fericire este atunci cand se deschide o usa si se intinde o mana – desi stii ca tu nu ai batut la usa aceea.

-Fericire este atunci cand dupa multa durere sufleteasca si zbucium apare linistea – desi stii ca nu ai nici un merit.

-Fericire este atunci cand esti iertat – si meriti cel mai putin.

-Fericire este atunci cand Domnul asculta ruga ta - desi nu e facuta cu toata atentia si inima.

-Fericire este atunci cand stii ca esti nevrednic si Dumnezeu nu te-a uitat – El te ajuta .

-Fericire e atunci cand nu te simti singur, stii ca esti protejat de Harul Domnului si e langa tine vesnic – desi nu ai pe nimeni si esti singur in lume.

-Fericire este atunci cand dupa o boala grea esti vindecat – si tu nu ai luat nici o doctorie pentru boala ta, doar nadejdea in Dumnezeu.

-Fericirea este atunci cand Domnul revarsa ajutorul Sau – si ne umple de har si binecuvantare.

-Fericire este atunci cand stii ca esti pacatos si nevrednic, dar nu iti pierzi speranta, stii ca Dumnezeu il iubeste pe pacatos si vrea ca toti sa ne mantuim nimeni sa nu piara - si Domnul te ajuta si te scapa.
Cand vezi ca primesti ajutor incepi sa radiezi de bucurie, inima devine usoara, trupul tau parca pluteste, si simti ca nimic rau nu te mai poate atinge. Stii ca esti sub aripa ocrotitoare a ingerului pazitor, a Maicii Domnului Nostru Iisus Hristos, a insusi Mantuitorului Nostru si a lui Dumnezeu.
Cum sa nu fii fericit cand primesti ajutor ? Si te intrebi oare cum sa multumesti lui Dumnezeu pentru asta, cum sa ii multumesti pentru toata viata ta, pentru fiecare zi in care a vegheat asupra ta si de cate ori ai cazut te-a ridicat ? Oare ce CADOU ar putea compensa atata Ajutor si Dar de Sus ? Si incepi sa cauti un cadou in jur, cutreieri pamantul in lung si lat dupa un adevarat cadou, si vezi in jur multime de flori, campuri intregi pe tot pamantul, nepretuite flori ai vrea sa le strangi pe toate sa le asterni la picioarele Domnului ca si cadou !

- Nu prea ! Dar cum sa le rupi din moment ce ele nu sunt ale tale , da ele sunt chiar ale lui Dumnezeu, El le-a plantat , le-a udat , le-a dat mirosul inmiresmat…, nu poti sa le duci in dar. Si mai cauti iar prin munti si vai, de la polul nord pana la cel sud, nu stii ce sa alegi in ape si mari din adancuri pana pe varful muntilor, sa cauti un animal ca jertfa de sange ? Oare ar fii potrivit ?

- Nu prea ! Ca deja Jertfa fara Sange a fost asternuta la picioarele Domnului si toate vietatile nu sunt ale tale ele sunt ale lui Dumnezeu. Nici astea nu sunt potrivite ca dar.

Si pleci ingandurat mai departe, si ajungi in orase si cetati , oare ceva nestemate, stralucitoare, sa ridici un Palat in cinstea Lui ?

- Nu prea ! Te gandesti ca deja Domnul are in Imparatia Sa atatea cetati si nestemate care la urechile noastre nu au ajuns si ochii nostri nu au vazut…, off si iar te intristezi…

Si pleci mai departe si incepi sa privesti la oameni, la creatia Domnului cea mai desavarsita, oare ce sa gasesti in Tine, in Ei ca dar ? Ce e mai potrivit, omul ?

- Nu prea ? Oare ce valoreaza mai mult decat toate bogatiile lumii si este nepretuit? La acest lucru incepi sa meditezi , sufletul omului …, dar sufletul curat, unde sa il gasesti ?

Se lasa seara si toata ziua ai cautat pe tot pamantul si nu ai gasit cadoul…, obosit te asezi pe malul unul lac departe de ochii lumii, si te framanti si te gandesti si de durere ca nu gasesti un cadou potrivit sa il aduci in dar Domnului Iisus Hristos, ochii tai se umezesc si incep sa lacrimeze, o lacrima limpede curge pe fata si pica incet pe mana ta si se scurge in podul palmelor tale unite. Si incet, incet parca se umple ca un pahar cu apa cristalina.

Privesti si tresari, aceste lacrimi sunt ale mele ? Nu apartin lumii si nimanui sunt dar din ochii mei… ?

- Si te privesti in ele, ca intr-o oglinda, fata ta parca are o alta paloare si patrunzi parca mai adanc cu privirea in ochii tai si te vezi ca niciodata, mintea ta si constiinta apar ca o carte deschisa acum !

- Iti vezi inima Ta ranita de atata uscaciune in jur si lacrimile tale care o umezesc si o trezesc la viata !

- Iti vezi sufletul inegrit de pacate si lacrimile care curg prin el si il curata, il limpezesc, il spala de toata murdaria din jur !

- Iti vezi trupul spalat si imbaiat in aceste lacrimi curate si fara vreo pata acum !

Lacrimi de recunostinta de iubire, lacrimi izvorande din sufletul tau unic, oare ce ar fii mai potrivit sa ii aduci in dar Domnului Tau ? Aceste lacrimi care te-au luminat, ti-au curatit sufletul si trupul si te-au facut din nou curat – ca lacrima !

« Si cat am cautat… ?
Iisus iubit si cat am alergat,
Tot pamantul in sus si lat,
Un cadou, un dar am cautat,
De multumire pentru ajutorul purtat.

Si ce am aflat …?
Iisus iubit si ce am gasit,
Campuri cu flori de nepretuit,
Adancuri si varfuri de creste de daruit,
O jertfa de multumire de implinit.

Va intreb pe voi … !
Va intreb pe voi oameni,
Ce ar fii mai potrivit ?
Va intreb pe voi ingeri,
Ce dar as putea duce de nepretuit ?

Ma intreb pe mine… !
Si durerea ce m-apasa,
Nimeni nu o intelege,
Si plangand nemangaiata,
Cadoul se prelinge pe fata mea uitata.

Am aflat cadoul… !
Si cata fericire,
Din ochii mei caprui,
Limpezi lacrimi de iubire,
Aduc eu DAR Domnului.

Cata bucurie… !
Voi lacrimi din inima izvorand,
Lumina si curatie daruind,
Sufletul albit, lacrimi revarsand,
Cadou de multumire vestind !

Si cat am cautat… ?
Si ce am aflat …?
Va intreb pe voi !
Ma intreb pe mine !
Am aflat cadoul !
Cata bucurie… !
Lacrimile mele – jertfa de multumire ! »
Da acum ma pot duce la Domnul meu sa ma infatisez cu CADOUL meu nepretuit :
- Paharul palmelor plin cu LACRIMILE mele! - Si Eu spalat de ele !
Zicand doar atata: – Iti multumesc Doamne Iisuse Hristoase, milostiv fii mie pacatosul !
Si lacrimile mele incepura de emotii sa se inmulteasca, paharul palmelor mele umplandu-se si revarsand pe afara si picurand pe jos si unde cadeau se transformau parca in nestemate nepretuite…
Fericire e atunci cand poti sa plangi de bucurie si recunostinta ca ai gasit cadoul tau de multumire pentru Mantuitorul Nostru Iisus Hristos !

Doamne ajuta !